Acatistul Sfântului Mormânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Acatistul Sfântului Mormânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege “Rugăciune citită în picioare”, deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)
Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:
În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi prin Învierea Ta l-ai arătat lăcaş vrednic de închinare, strălucindu-l cu razele dumnezeirii. Către care şi noi, cugetând cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfântă, strigăm: Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Icosul 1:
Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu arătându-se mormântul la fiecare Praznic al Învierii, cetele îngerilor slavoslovesc, firea tresaltă şi poporul se minunează, cântând către el acestea:
Bucură-te, mormânt prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă a poporului binecredincios;
Bucură-te, mărturie a Învierii Celui Răstignit;
Bucură-te, făclie aprinsă de Domnul cel slăvit;
Bucură-te, că la fiecare Paşte înfloreşti;
Bucură-te, că în mijlocul lumii străluceşti;
Bucură-te, biserică ce răsună de rugăciuni;
Bucură-te, că în tine se arată râuri de minuni;
Bucură-te, că luminezi întreaga lume;
Bucură-te, că laşi în noi neşterse urme;
Bucură-te, că râvnim după a ta binecuvântare;
Bucură-te, cel mai slăvit loc de închinare;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 2-lea:
Lumea care Te-a prigonit, Mântuitorule, se arată înşelătoare, amăgindu-ne cu ispitele ei, dar noi, întăriţi fiind prin pătimirea Ta, nu voim a părăsi cugetarea la mormântul Tău, pentru care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Doamne, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost pus în mormânt de ucenicii Tăi, dar întunericul nu Te-a cuprins. Întăreşte-ne pe noi, cei ce suntem înconjuraţi de întunericul deşertăciunilor, dar avem gândul la mormântul în care ai stat, ca să zicem către el acestea:
Bucură-te, chivot în care taina Învierii a fost ţinută;
Bucură-te, că în toate marginile lumii a fost răspândită;
Bucură-te, templu de care se sfărâmă idolii păgânilor;
Bucură-te, sabie care taie în carnea rătăcirilor;
Bucură-te, că Domnul asupra ta veghează;
Bucură-te, că loc de închinare te aşază;
Bucură-te, mare care îneci îndoiala;
Bucură-te, miere care alungi amăreala;
Bucură-te, că pe credincioşi îi umpli de binecuvântare;
Bucură-te, că la tine toţi aleargă să găsească alinare;
Bucură-te, că în tine Domnului ne închinăm;
Bucură-te, că în sufletele noastre te purtăm;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 3-lea:
După ce hulitorii de Dumnezeu Te-au răstignit, o, Fiule al lui Dumnezeu, şi ai murit pe Cruce pentru păcatele noastre, Iosif cel cu bun chip a cerut de la Pilat trupul Tău, şi cerându-l, l-a primit, strigând din adâncul sufletului: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Iosif, fiind pătruns de puterea Ta cea dumnezeiască, a lepădat frica iudeilor şi, pogorând trupul Tău de pe Cruce împreună cu Nicodim, cu smirnă şi cu aloe l-au uns, punându-l în mormântul către care noi strigăm:
Bucură-te, sfârşitul patimilor Mântuitorului;
Bucură-te, începutul proslăvirii Domnului;
Bucură-te, masă care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;
Bucură-te, că Domnul S-a adus pentru noi tămâie cu bun miros;
Bucură-te, lacrimă de bucurie a pământului întristat;
Bucură-te, rază de soare pentru Iosif cel îndurerat;
Bucură-te, că Fecioara Maria cu lacrimile sale te-a udat;
Bucură-te, că binecuvântarea ei peste tine s-a arătat;
Bucură-te, că apostolii de tine s-au uimit;
Bucură-te, că mulţi credincioşi în tine s-au odihnit;
Bucură-te, poartă deschisă a casei Domnului Preaiubit;
Bucură-te, scară ce urcă spre Raiul mult dorit;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 4-lea:
Ostaşii Ţi-au păzit mormântul, Hristoase, căci necredincioşii iudei s-au temut de Învierea Ta şi de arătarea slavei Tale. Ajută-ne pe noi, Doamne, să ne păzim inimile ca nu cumva să pleci de la noi din cauza păcatelor noastre şi să nu mai cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Nici o oaste din lume nu poate sta împotriva puterii Tale, Doamne, că în mâinile Tale e viaţa şi moartea, pe braţele Tale stă întreaga lume. Iar cei ce Ţi-au păzit mormântul l-au arătat fără să vrea vrednic de păzire şi de cinstire, fiind odor de mult preţ. Pentru care îi cântăm acestea:
Bucură-te, că lumina ţi-e strai de prăznuire;
Bucură-te, că Domnul înveşmântează a Sa zidire ;
Bucură-te, că bolnavii aleargă la tine pentru vindecare;
Bucură-te, că se izbăvesc de a suferinţei apăsare;
Bucură-te, că primesc putere şi sănătate;
Bucură-te, că Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, că eşti plin de cete îngereşti;
Bucură-te, că te cântă glasuri omeneşti;
Bucură-te, că nimeni nu poate stăvili lauda Ta;
Bucură-te, că se biruie cel ce vrea împotrivă a-Ţi sta;
Bucură-te, că vei fi lăudat până la sfârşitul vremurilor;
Bucură-te, că în veac va prisosi evlavia creştinilor;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 5-lea:
O, Răsăritule al răsăriturilor, strălucind Tu, ai înviat, biruind moartea. Firea întreagă s-a umplut de lumina Ta şi mormântul Tău s-a umplut de viaţă, pentru care Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Doamne Iisuse Hrisoase, dacă vom tăcea noi şi nu vom lăuda Învierea Ta, pietrele mormântului Tău vor mărturisi, că în el s-a arătat îngerilor Învierea Ta şi în el S-a arătat oamenilor Biserica nefăcută de mână, în care Jertfă şi Jertfitor fiind, slujire fără prihană ai adus ca Arhiereu. Şi cântăm lui cu evlavie:
Bucură-te, că pentru noi Hristos a Înviat;
Bucură-te, când mărturisim „Adevărat a Înviat!”;
Bucură-te, tron preasfânt al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, că în tine Domnul a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că firea întreagă s-a umplut de lumină;
Bucură-te, că în tine orice durere se alină;
Bucură-te, cămara luminii celei neînserate;
Bucură-te, izgonirea duhurilor întunecate;
Bucură-te, că la tine căutăm a Domnului călăuzire;
Bucură-te, că în tine se simte a Mângâietorului umbrire;
Bucură-te, că n-ai stăpânit pe Cel ce stăpâneşte peste toate;
Bucură-te, că ai ţinut pe Cel ce ne izbăveşte de păcate;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 6-lea:
Cei ce păzeau mormântul au fost cutremuraţi de Învierea Ta, Mântuitorule, şi înţelegând că au păzit pe Cel ce păzeşte prin harul Său întreaga lume, plini de căinţă au strigat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
O, Mântuitorule, de multe ori ne-am temut de Învierea Ta, pârgă a învierii noastre, prinşi fiind în mreaja păcatelor. Ridică piatra temerii de pe mormântul inimilor noastre, ca să putem cânta cu pricepere mormântului Tău:
Bucură-te, că peste tine se varsă mană cerească;
Bucură-te, că umpli toate de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, că Învierea ai adeverit;
Bucură-te, că de lumină ai strălucit;
Bucură-te, că încălzeşti răceala sufletelor;
Bucură-te, că aduci mângâiere oamenilor;
Bucură-te, că arăţi calea credincioşilor;
Bucură-te, că întăreşti propovăduirea preoţilor;
Bucură-te, că celor rău-credincioşi împotrivă le stai;
Bucură-te, că celor slabi în credinţă putere le dai;
Bucură-te, apărător împotriva răzvrătirii demonilor;
Bucură-te, bucuria oamenilor şi a îngerilor;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 7-lea:
Foarte de dimineaţă mironosiţele femei au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul şi le-a zis: „Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi Învierea”. Pentru care noi, primind cu bucurie cuvintele sale, cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Să cânte acum credincioşii şi să se veselească auzind vestea cea bună a Învierii lui Hristos. Că moartea a fost înghiţită şi viaţa s-a arătat biruitoare, pentru care noi cântăm mormântului plin de sfinţenie:
Bucură-te, prin care credincioşii se dumiresc;
Bucură-te, prin care răucredincioşii se osândesc;
Bucură-te, nădejdea deznădăjduiţilor;
Bucură-te, dăruirea cea nedeşartă a săracilor;
Bucură-te, a lui Dumnezeu sălăşluire;
Bucură-te, a iadului biruire;
Bucură-te, întărirea poporului creştinesc;
Bucură-te, odihna celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, a neamului omenesc bucurie;
Bucură-te, a cerului nescrisă solie;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat osândirea;
Bucură-te, prin care s-a arătat Învierea;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 8-lea:
„Domnul nostru şi Dumnezeul nostru!“, strigăm cu uimire când privim cu ochii inimii spre sfântul mormânt, şi precum oarecând Toma a întins degetul spre trupul Tău, aşa şi noi Îţi atingem cu dorirea inimii mormântul, ştiindu-l semn al Învierii Tale şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Doamne, în necredinţa noastră de multe ori am cerut semne şi minuni, asemănându-ne iudeilor de odinioară. Să ne fie nouă mormântul Tău semn spre întărirea credinţei, pentru ca vindecaţi de rana îndoielii să putem cânta:
Bucură-te, că pe Domnul şi Dumnezeul nostru în tine L-ai primit;
Bucură-te, că întunericul tău de lumina Sa a fost înghiţit;
Bucură-te, că în tine pe Apostoli i-ai primit;
Bucură-te, că soli ai Învierii Domnului au devenit;
Bucură-te, că cete de cuvioşi în tine s-au închinat;
Bucură-te, că mulţime de maici spre tine s-au îndreptat;
Bucură-te, chemare tainică a credincioşilor;
Bucură-te, tărie neclintită în faţa greutăţilor;
Bucură-te, că ne îndemni să cugetăm la moarte;
Bucură-te, că alungi gândurile cele deşarte;
Bucură-te, că inimile noastre către tine se îndreaptă;
Bucură-te, că mulţi credincioşi să te vadă aşteaptă;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 9-lea:
De mare dar s-a învrednicit mormântul Tău, Mântuitorule, umplându-se de lumina cea dumnezeiască la Praznicul Învierii, pentru care noi Te rugăm să ne umpli de lumina Ta cea dătătoare de viaţă şi pe noi, cei ce cu evlavie Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Temei al dreptei credinţe fiind sfântul mormânt şi mărturie a Dumnezeului celui Viu arătându-se, credincioşii nu contenesc a-i aduce laude ca acestea:
Bucură-te, lauda împăraţilor binecredincioşi;
Bucură-te, încununarea patriarhilor evlavioşi;
Bucură-te, că te cântă luminaţii arhierei;
Bucură-te, că eşti al credinţei noastre temei;
Bucură-te, apărarea oastei dreptmăritoare;
Bucură-te, că eşti cinstit de multe popoare;
Bucură-te, că acestora te-ai arătat înnoită cântare;
Bucură-te, cel mai cinstit dintre altare;
Bucură-te, că pe Cel Înviat Îl mărturiseşti;
Bucură-te, că pe Cel nevăzut Îl vădeşti;
Bucură-te, întăritorule în credinţă;
Bucură-te, dăruitorule de umilinţă;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 10-lea:
În fiecare an nenumărate minuni se arată la mormântul cel sfânt, când se pogoară în mod văzut Lumina dumnezeiască, de la care mii de lumânări şi candele se aprind şi felurite descoperiri se arată celor ce se adună la Praznicul Învierii, ca să cânte cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Nu conteneşte limba omenească a grăi cuvinte de laudă despre mormântul în care S-a odihnit Hristos şi l-a rânduit pentru noi loc de luminată închinare. Pentru aceea, din plinătatea inimii grăim cu dragoste acestea:
Bucură-te, că la minunea Învierii Domnului ai fost părtaş;
Bucură-te, că an de an Luminii Lui eşti sfânt sălaş;
Bucură-te, că în tine au loc arătări minunate;
Bucură-te, că limba omenească a le spune nu poate;
Bucură-te, că multe lumânări se aprind singure la tine;
Bucură-te, că hulitorii se fac de ruşine;
Bucură-te, că ţi se aprind candelele din lumina dumnezeiască;
Bucură-te, că umpli sufletele credincioşilor de pace cerească;
Bucură-te, că mulţi păgâni s-au umplut de mirare;
Bucură-te, că şi ei au alergat la a Bisericii alinare;
Bucură-te, că nu s-au temut să-şi dea viaţa pentru Hristos;
Bucură-te, că au intrat în Raiul cel preafrumos;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 11-lea:
De multe ori au încercat iudeii şi păgânii să batjocorească venirea Sfintei Lumini, dar de fiecare dată Dumnezeu le-a stat împotrivă, pe unii ruşinându-i, iar pe alţii întorcându-i la credinţa cea adevărată, ca să cânte cu pocăinţă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Mare minune s-a arătat când Lumina Sfântă a spart stâlpul Bisericii Sfântului Mormânt, arătându-se dreptcredincioşilor pe care musulmanii plătiţi de armeni i-au împiedicat să intre la Sfânta Slujbă a Învierii, dar prin ieşirea Luminii din stâlpul de piatră Dumnezeu a arătat care este credinţa cea adevărată, spre bucuria creştinilor şi a Cuviosului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, şi a celor ce cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că Patriarhul Sofronie te-a udat cu lacrimile sale;
Bucură-te, că degrabă ai alinat a credincioşilor jale;
Bucură-te, că Stâlpul Ortodoxiei până astăzi s-a păstrat;
Bucură-te, că din piatră icoana Învierii s-a arătat;
Bucură-te, că lumina sfântă firea pietrei a biruit;
Bucură-te, că prin ea adevărul credinţei s-a vădit;
Bucură-te, că îndată un musulman a crezut în Hristos;
Bucură-te, că prin mucenicie s-a adus jertfă cu bun miros;
Bucură-te, că moaştele sale în biserică s-au îngropat;
Bucură-te, că şi alţi musulmani de rătăcire s-au lepădat;
Bucură-te, că păstrezi dovada puterii dumnezeieşti;
Bucură-te, că pe cei ce ajung la tine îi întăreşti;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 12-lea:
„Cel ce aleargă din toată inima la acest mormânt va pricepe acolo cuvintele Scripturilor care îl vor învăţa pe el”, a grăit Sfântul Grigorie Palama, arătându-se dascăl al Luminii dumnezeieşti, iar noi, crezând învăţăturii sale, cântăm cu zdrobire de inimă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Dorind a ne învrednici să prăznuim Paştele la mormântul Tău cel Sfânt şi ştiindu-ne sărăcia şi neputinţele, ne rugăm Ţie, Doamne, să rânduieşti precum ştii aceasta. Dacă este bine plăcut Ţie, să ajungem cu trupul la mormântul Tău, iar de nu, măcar în inimile noastre să-i putem cânta cu bucurie:
Bucură-te, propovăduirea cuvântătorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, că cinstirea ta se înmulţeşte mereu;
Bucură-te, prin care înţelepciunea deşartă a fost ruşinată;
Bucură-te, prin care neştiinţa a fost înţelepţită şi luminată;
Bucură-te, dar al lui Dumnezeu pentru cei credincioşi;
Bucură-te, piatră de poticnire pentru necredincioşi;
Bucură-te, mărire a teologhisirii celei adevărate;
Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate;
Bucură-te, pecete a cerului pe pământ;
Bucură-te, că eşti plin de îngerescul cânt;
Bucură-te, că eşti plin de fiorul nemuririi;
Bucură-te, stea care arăţi ieslea Învierii;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 13-lea:
O, Doamne Iisuse Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, arată-ne pe noi chip al mormântului Tău! Să simtă inimile noastre pătimirea Ta, să fie pătrunse de sângele Tău şi de moartea Ta cea dătătoare de viaţă, ca la Înfricoşătoarea Ta Judecată să ne arăţi plini de lumină dumnezeiască şi cu adevărat mădulare vii ale Trupului Tău, ca să-Ţi putem cânta în vecii vecilor: Aliluia!(de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu… şi Condacul 1: În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase … Apoi se citeşte această

Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ţi le aducem din buzele noastre necurate şi, curăţindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale!
Nu avem cuvinte, Doamne şi Stăpânul vieţii noastre, să-Ţi mulţumim după cuviinţă pentru marele dar pe care ni l-ai făcut şi ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atât de mare, dar deşi nu suntem vrednici a grăi despre acest mare dar pe care l-ai făcut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri să mulţumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, ca să pricepem că eşti cu adevărat viu în Biserica Ta cea dreptmăritoare, pe care porţile iadului nu o vor birui.
Tu, Cel ce ai zis: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”, ne-ai arătat aceasta în multe feluri şi în chip ales la marele Praznic al Învierii. Slavă Ţie, Doamne, că acoperi Biserica Ta! Slavă Ţie, Doamne, că îi întăreşti pe credincioşi! Slavă Ţie Doamne, că ai binecuvântat pământul cu mormântul Tău!
Ne aducem aminte câte minuni ai făcut la acest dătător-de-viaţă mormânt. Cum vom uita Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uita că atunci când ereticii au dat bani musulmanilor, pentru a nu-i lăsa pe credincioşi să intre în Biserica Sfântului Mormânt, lumina sfântă a ţâşnit afară, spărgând un stâlp de piatră? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie şi a celorlalţi credincioşi văzând dovedită credinţa lor curată că Tu, Doamne, Iisuse Hristoase, eşti cu adevărat capul şi ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care ne-ai arătat-o. Şi luând aminte la cuvintele Tale: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”, cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiţi Sfânta Lumină ca binecuvântare pentru cei credincioşi.
Pentru aceasta Te rugăm, Doamne, Iisuse Hristoase, trimite harul Tău peste noi şi fă din inima noastră lăcaş al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Tine să Te slăvim, Iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi De-Viaţă-Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Facebook