Acatistul Sfântului Nectarie de Eghina I – Taumaturghul Noul făcător de minuni – pentru boli Vindecătorul de cancer 9 noiembrie
Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Troparul:
Pre cel născut în Silivria și ocrotitorul Eghinei, pre cela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevarăt al virtuții, pre Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioși ca pre un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăște bogate tămăduiri celor ce strigă cu evlavie: Slavă lui Hristos, Celui care te-a slăvit! Slavă Celui care minunat te-a arătat! Slavă Celui care lucrează printru tine tuturor tămăduiri!
Apoi se zic Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Veniţi, ucenicilor ai lui Hristos, care însetaţi după împărăţia cea cerească, să îi aducem laude iubitului nostru ocrotitor, Sfântului Ierarh Nectarie. Şi, mulţumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste faţă de noi, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Icosul 1:
Precum oarecând marele ierarh Nicolae, care fusese întemniţat pentru că l-a pălmuit pe ereticul Arie, a fost mângâiat de Preacurata Născătoare de Dumnezeu, aşa şi tu ai fost mângâiat când ai fost aruncat în temniţa prigonirilor, iar Sfântul Nicolae ţi s-a arătat în vis, spunându-ţi: „Eu te voi înălţa sus, sus de tot…”. Prin care minune ni se arată nouă măsura sfinţeniei tale, ca să îţi cântăm:
Bucură-te, bucurie a Bisericii drept-măritoare;
Bucură-te, dar dăruit lumii de către Cel ce Se dăruieşte pe Sine celor credincioşi;
Bucură-te, reazem al monahilor şi al mirenilor;
Bucură-te, pildă pentru păstorii de suflete;
Bucură-te, încununare a ierarhilor;
Bucură-te, că fiind dispreţuit de oamenii păcătoşi ai fost îmbrăţişat de Sfântul ierarh Nicolae;
Bucură-te, că nu ne mai trebuie altă mărturie despre sfinţenia ta;
Bucură-te, că pustnicului athonit i s-a descoperit că eşti puternic prigonitor al îngerilor căzuţi;
Bucură-te, dascăl al celor care se străduiesc să înveţe teologia, sporind în rugăciune;
Bucură-te, hram al multor biserici şi paraclise;
Bucură-te, icoană a lui Hristos zugrăvită de Duhul Sfânt în vremurile din urmă;
Bucură-te, apostol al mântuirii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 2-lea:
Întrebându-te Hristos în vis care este pricina pentru care plângi, I-ai răspuns a doua zi, scriindu-I că sărăcia, frigul şi foamea întunecă frumuseţea copilăriei tale. Şi, din rânduială dumnezeiască, deschizând scrisoarea ta, negustorul Temistocle s-a grăbit să îţi trimită cele de trebuinţă, iar tu, văzând cum a răspuns Dumnezeu la cererile tale, L-ai lăudat cu ochii înlăcrimaţi, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Nu de un negustor ca Temistocle au nevoie copiii necăjiţi, ci de tine, Sfinte Nectarie, ştiind că dragostea ta vine în întâmpinarea lipsurilor lor, ajutându-i cum nici un negustor nu îi poate ajuta. Ca primind sprijinul tău să li se usuce lacrimile şi să îţi cânte cu inima plină de bucurie:
Bucură-te, cel ce i-ai scris Domnului despre necazurile tale;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să Îi spunem lui Dumnezeu necazurile noastre;
Bucură-te, că Hristos a primit epistolia ta şi ţi-a trimis prin negustorul Temistocle cele de trebuinţă;
Bucură-te, că Hristos ne trimite prin tine ceea ne este de folos ca să mergem pe calea mântuirii;
Bucură-te, dascăl al copiilor cucernici care caută adevărata înţelepciune;
Bucură-te, dezlegare a pântecelor neroditoare;
Bucură-te, că uşurezi durerile naşterii când mamele te cheamă în ajutor;
Bucură-te, văzându-i pe pruncii care primesc la botez numele tău;
Bucură-te, că ne povăţuieşti să nu căutăm ajutor de la oameni, ci de la Dumnezeu;
Bucură-te, cel care ai trudit din greu pentru a-ţi ajuta familia;
Bucură-te, că îi ajuţi pe oamenii fără slujbă să îşi găsească de lucru;
Bucură-te, apostol al cumpătării;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 3-lea:
Pe nedrept ai fost prigonit în Alexandria din pricina urzelilor diavoleşti. Iar tu ai purtat fără să te tulburi crucea răbdării, învăţându-i pe toţi cei prigoniţi să se roage pentru prigonitorii lor şi Domnului să Îi cânte: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Ca o slugă credincioasă ai fost următor virtuţilor Stăpânului tău, Care S-a rugat pentru cei care Îl răstigneau pe lemnul crucii, şi te-ai rugat pentru cei care te-au răstignit pe crucea răbdării. Pentru care, folosindu-ne de virtutea ta, îţi zicem cu glas de bucurie:
Bucură-te, sprijinitor al celor apăsaţi de răutatea celor vicleni;
Bucură-te, că te-ai rugat pentru luminarea celor ce te nedreptăţeau;
Bucură-te, că nu te-ai gândit la binele tău, ci numai la binele Bisericii;
Bucură-te, că nu te-ai tulburat de hulele celor care nu au vrut să asculte învăţăturile tale;
Bucură-te, cel ce l-ai ajutat pe bolnavul Lucian să nu îşi piardă slujba;
Bucură-te, că fără să te scârbeşti ai făcut în locul lui curăţenie în locaşul seminarului;
Bucură-te, că pentru smerenia ta Hristos ţi-a primit osteneala ca pe o nevoinţă pustnicească;
Bucură-te, arătându-ne că nici o muncă cinstită nu trebuie dispreţuită;
Bucură-te, că fiind prigonit pe nedrept ai răbdat mucenicia fără-de-sânge;
Bucură-te, pavăză a creştinilor batjocoriţi pentru credinţa lor;
Bucură-te, cel care ne înveţi să primim defăimările necredincioşilor ca pe nişte cununi de mult preţ;
Bucură-te, apostol al răbdării;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 4-lea:
Ai socotit că sufletele din obştea Cuvioasei Xenia aveau nevoie de tine şi ai venit cu dragoste în Eghina, pentru a le fi povăţuitor celor care vroiau să urce pe scara desăvârşirii. Iar ele, cu mulţumire, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Mai mult decât ucenicele tale din Eghina, care lepădând lumea au ascultat chemarea cea cerească, avem noi nevoie de povăţuirea ta, sfinte al lui Dumnezeu, pentru că ispitele ne învăluie şi patimile ne apasă, şi nu găsim ieşire din viforul în care ne aflăm. Dar nădăjduind spre ajutorul tău îţi cântăm:
Bucură-te, îndrumător al monahilor şi al monahiilor care au lepădat înţelepciunea acestui veac;
Bucură-te, pavăză a mirenilor care duc o viaţă jertfelnică;
Bucură-te, că aduci liniştea mănăstirii în casele acestora;
Bucură-te, cel ce îi iubeşti pe cei care poartă în inimi dragostea pentru aproapele lor;
Bucură-te, luminător al duhovnicilor pentru rugăciunile ucenicilor lor;
Bucură-te, mână întinsă creştinilor pentru rugăciunile preoţilor;
Bucură-te, ocrotitor al copiilor pentru rugăciunile părinţilor lor;
Bucură-te, înţelepţitor al părinţilor pentru rugăciunile fiilor;
Bucură-te, chivot al rugăciunii de care atingându-se creştinii gustă din pacea veacului ce va să vină;
Bucură-te, că îi ajuţi pe creştini să trăiască după voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, rază a virtuţii pe care întunericul acestei lumi nu o poate acoperi;
Bucură-te, apostol al desăvârşirii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 5-lea:
S-a mâhnit bătrânul pescar văzând că marea era plină de rechini şi osteneala sa rămânea fără rod. Tu ai binecuvântat cu credinţă năvodul lui şi prin rugăciune ai izgonit peştii răpitori, pentru care pescarul I-a mulţumit lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Şi noi suntem încercaţi de greutăţile vieţii, şi noi suntem întristaţi văzând cum peştii necazurilor au intrat în marea sufletelor noastre. Şi ştiindu-ne neputinţele alergăm la ajutorul tău, precum pescarul de odinioară. Arată-ne puterea mijlocirilor tale, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să îţi cântăm cu inimă mulţumitoare:
Bucură-te, că îi ajuţi pe cei covârşiţi de necazuri;
Bucură-te, cel care cu dragoste alungi deznădejdea din inimile noastre;
Bucură-te, că dai hrană celor flămânzi;
Bucură-te, că îi îmbraci pe cei goi;
Bucură-te, liman al celor fără adăpost;
Bucură-te, cel ce l-ai pedepsit pe cel care nu voia să îşi ajute aproapele;
Bucură-te, că îi îndemni pe cei pedepsiţi de Dumnezeu să-şi cunoască păcatele;
Bucură-te, prieten care sari în ajutorul celor năpăstuiţi şi al celor apăsaţi de singurătate;
Bucură-te, că tânărului care vroia să se sinucidă i-ai întors gândul cel rău;
Bucură-te, că ai fost nou tată pentru fiica celui care îşi ucisese fratele;
Bucură-te, nou ierarh Nicolae care ai avut grijă de mântuirea ei şi a surorilor sale;
Bucură-te, apostol al ajutorului dumnezeiesc;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 6-lea:
Cine poate spune mulţimea minunilor tale, sfinte al lui Dumnezeu? Că toţi cei care te-au chemat în ajutor au fost mângâiaţi în nevoile lor. Şi împreună cu bolnavii care au primit prin tine tămăduire minunată I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Apăsătoare este crucea bolii, Sfinte Nectarie, şi încă mai grea este atunci când nu vedem în ea leacul trimis de Dumnezeu pentru tămăduirea sufletelor noastre. Cerându-ţi să te rogi lui Dumnezeu pentru înţelepţirea celor care cârtesc din pricina bolilor, te rugăm să le vii în ajutor, tămăduindu-i degrabă, ca să îţi cânte împreună cu noi:
Bucură-te, că arătându-te grabnic tămăduitor îndată după adormirea ta ai vindecat un bolnav;
Bucură-te, că cei vindecaţi de tine au mărturisit harul tău;
Bucură-te, ceresc doctor fără-de-arginţi, ajutător al doctorilor pământeşti;
Bucură-te, că uşurezi durerile celor care se închină la sfintele tale moaşte;
Bucură-te, că cei care se roagă în faţa icoanei tale primesc puterea de a răbda boala;
Bucură-te, izgonitor al duhurilor necurate şi al căpeteniilor lor;
Bucură-te, cel ce ai tămăduit şi tămăduieşti cele mai grele suferinţe;
Bucură-te, ştiind că la Dumnezeu nici o boală nu este fără leac;
Bucură-te, cel ce ai purtat crucea bolii fără să cârteşti;
Bucură-te, că ai fost vindecat în chip minunat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, că acum te rogi ei pentru tămăduirea celor bolnavi;
Bucură-te, apostol al vindecărilor trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 7-lea:
După trecerea ta la Domnul, în chip minunat te-ai arătat oamenilor care aveau nevoie de sprijinul tău, pentru a le fi călăuză pe calea mântuirii. Şi noi, deşi nu am primit un asemenea semn, ne-am împărtăşit de bucuria lor când am aflat despre arătările tale, şi I-am cântat lui Dumnezeu într-un cuget cu ei: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Vedem că se împuţinează credinţa şi că se răspândesc apostazia şi desfrâul. Dar, luând aminte la grija pe care ai arătat-o celor cărora te-ai arătat după moarte, nu ne vom teme de povara ispitelor, căci vom nădăjdui în ajutorul tău. Pe mulţi i-ai ajutat, arătându-te lor, dar pe şi mai mulţi i-ai ajutat fără ca ei să ştie de unde le vine ajutorul. Ştiind aceasta, îţi mulţumim zicând:
Bucură-te, că şi după moarte propovăduieşti credinţa ortodoxă;
Bucură-te, mângâindu-i pe creştinii cărora te arăţi în chip minunat;
Bucură-te, că, auzind despre arătările tale, mulţi capătă nădejde în ajutorul tău;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat de multe ori ucenicului tău, Cuviosului Filothei;
Bucură-te, că te arăţi celor care au nevoie de mângâierea ta sfântă;
Bucură-te, că nu te arăţi celor care caută cu mândrie semne minunate;
Bucură-te, că după ce te-a văzut fără să îşi dea seama că ai murit, jandarmul a crezut în Dumnezeu;
Bucură-te, că părintele care purta numele tău a ascultat cererea ta de a-ţi ridica un paraclis;
Bucură-te, cel ce ai venit ca un pelerin la biserica sa;
Bucură-te, că ai fost văzut şi de alţi credincioşi;
Bucură-te, că primind binecuvântarea ta, părintele Nectarie a fost tămăduit prin rugăciunile tale;
Bucură-te, apostol al biruirii legilor firii prin harul Celui ce a făcut cerul şi pământul;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 8-lea:
Simţind de departe mireasma sfintelor tale moaşte, tânăra desfrânată a venit la mormântul tău, înfiorându-se. Şi, dăruindu-ţi podoaba ei de mult preţ ca mulţumire că i-ai arătat drumul spre Hristos, s-a lepădat de păcatele ei, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Nu avem pocăinţa desfrânatei, Sfinte Nectarie, şi marea patimilor se luptă să ne tragă în adâncuri. Dar avem nădejde în ajutorul tău cel puternic şi, rugându-te să ne ridici din căderea în care ne aflăm, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, primind darul păcătoasei împreună cu lacrimile ei;
Bucură-te, cel ce nu te scârbeşti a-i ajuta pe păcătoşii care se pocăiesc;
Bucură-te, că îi înveţi pe creştini să se împotrivească desfrâului şi patimilor;
Bucură-te, văzând roadele pocăinţei noastre;
Bucură-te, cel ce îi îndrumi pe păcătoşi spre scaunul spovedaniei;
Bucură-te, tunet care îi trezeşti pe cei care ascund păcatele, batjocorind Taina Spovedaniei;
Bucură-te, duhovnic sfânt care îi ajuţi pe creştini să îşi găsească păstorii de care au nevoie;
Bucură-te, cel ce te rogi pentru îndreptarea noastră;
Bucură-te, că ori de câte ori cădem în păcate ne ajuţi să ne ridicăm;
Bucură-te, mângâietor al celor care se luptă cu ispitele şi se leapădă de mândrie;
Bucură-te, glas al Evangheliei care mustri păcatele pe care lumea le socoteşte nevinovate;
Bucură-te, apostol al pocăinţei tămăduitoare de suflete;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 9-lea:
Urmaş al Sfântului Marcu al Efesului te-ai arătat, apărând credinţa cea curată de rătăcirile ereticilor, şi pentru râvna ta Dumnezeu te-a primit în ceata Cuvântătorilor-de-Dumnezeu, împreună cu care cânţi neîncetat: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Apărător râvnitor al predaniilor Sfinţilor Părinţi ai fost, Sfinte Nectarie, spre mâhnirea celor care preţuiau mai mult cugetarea omenească decât pe cea insuflată de Dumnezeu. Pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că ne înveţi să unim dreapta-făptuire cu dreapta-cugetare;
Bucură-te, rudenie duhovnicească a Sfântului Marcu, noul apostol din Efes;
Bucură-te, prieten al Sfântului Fotie, înţeleptul patriarh al Constantinopolului;
Bucură-te, vestitor al învăţăturilor Sfintei Biserici;
Bucură-te, apărătorule al celor ce iubesc predaniile Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că, asemenea Sfântului Maxim Grecul, ai răbdat prigoană de la cei de o credinţă cu tine;
Bucură-te, că, urmând aceluia, ai vădit rătăcirile ereticilor;
Bucură-te, că, fără să te scârbeşti de cei de alte credinţe, te-ai scârbit de minciunile lor;
Bucură-te, pildă pentru ierarhii care apără credinţa ortodoxă;
Bucură-te, potrivnic al celor care răstălmăcesc adevărul;
Bucură-te, bucurie a celor prigoniţi pentru Hristos;
Bucură-te, apostol râvnitor al dreptei credinţe;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 10-lea:
Din lucrarea vrăjmaşului, pentru păcatele unor credincioşi sau chiar ale unor nevrednici slujitori ai altarului unii oameni se smintesc şi se îndepărtează de Biserică. Pune-le înainte chipul vieţuirii tale jertfelnice, o, sfinte al lui Dumnezeu, şi întorcându-i pe drumul cel bun învaţă-i să cânte împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
În focul încercărilor puţină credinţă avem, sfinte al lui Dumnezeu, şi în inimile noastre se cuibăresc uşor îndoiala şi deznădejdea. Nu vrem să fim osândiţi pentru aceasta de către Dreptul Judecător, Sfinte Nectarie, ci vrem ca prin rugăciunile tale să fim întăriţi în credinţă, în nădejde şi în dragoste, pe care dobândindu-le să îţi cântăm:
Bucură-te, că mulţi oameni citesc sau află despre viaţa ta minunată;
Bucură-te, că ei te cheamă să le fii ocrotitor;
Bucură-te, că cei slabi se întăresc prin dragostea ta;
Bucură-te, alinare a sufletelor zdrobite de încercări;
Bucură-te, îndepărtând îndoiala din inimile noastre;
Bucură-te, învăţându-ne să nu fim tulburaţi de sminteala pe care o împrăştie diavolul;
Bucură-te, povăţuindu-i pe creştini să părăsească păcatul şi minciuna;
Bucură-te, balsam pentru inimile rănite de păcat;
Bucură-te, cel ce ne-ai învăţat să nu amestecăm lumina cu întunericul;
Bucură-te, că goneşti necredinţa cu care ne ispitesc duhurile necurate;
Bucură-te, mărturie a împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, apostol al virtuţii pentru păstori şi păstoriţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 11-lea:
Trupul tău a devenit templu al Duhului Sfânt şi moaştele tale au izvorât bună-mireasmă, arătând harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu. Şi, închinându-se sfintelor tale moaşte, credincioşii prind putere în lupta duhovnicească, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
„Eu L-am rugat pe Dumnezeu ca moaştele mele să fie împărţite în întreaga lume”, i-ai spus femeii care se întristase, neştiind pricina pentru care la multă vreme după adormirea ta trupul tău părea să se supună legilor firii. Şi din oasele tale a izvorât mir, de a cărui mireasmă s-au minunat credincioşii din toată lumea care s-au învrednicit să primească în bisericile lor câte o părticică din sfintele tale moaşte. Pentru care îţi cântă:
Bucură-te, că Domnul a vrut ca lumea întreagă să afle despre sfinţenia ta;
Bucură-te, că trupul tău a fost biserică vie;
Bucură-te, că inima ta a fost altar al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că, atunci când maicile au vrut să îţi pună epitrahilul pe sfintele moaşte, ţi-ai ridicat capul;
Bucură-te, că deşi te desfătezi de frumuseţile raiului nu te îndepărtezi de cei care te cinstesc;
Bucură-te, că, rugându-se la mormântul tău, maicile au prins aripi duhovniceşti;
Bucură-te, că, urmând poveţele tale, Cuvioasa stareţă Xenia a primit alese daruri duhovniceşti;
Bucură-te, că ucenica ta a dobândit harisma vederii cu duhul;
Bucură-te, că, închinându-se la racla ta, Cuviosul Filothei a râvnit a-ţi urma pe calea sfinţeniei;
Bucură-te, că şi după ce ai trecut la Domnul i-ai îndrumat paşii spre intrarea în împărăţia cerească;
Bucură-te, văzându-i pe credincioşii care aflând despre vieţuirea ta pun început bun mântuirii;
Bucură-te, apostol al sfinţirii creştinilor în vremurile din urmă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 12-lea:
Tămăduind-o de boala ei pe femeia ce purta numele Sfintei Paraschiva, ai mustrat-o mai apoi că nu s-a grăbit să mărturisească altora ajutorul tău. Şi, primind cu smerenie mustrarea ta, ea a scris de îndată cum ai vindecat-o, îndemnându-ne să Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Pentru a nu fi mustraţi ca femeia aceea, chiar de nu avem priceperea de a mărturisi minunile tale, nu vom tăcea a le vorbi altora despre ajutorul pe care îl dai celor care se roagă ţie. Pentru ca împreună cu noi şi ei să te laude cu glas de bucurie, spunând:
Bucură-te, ocrotitorule făcător de minuni;
Bucură-te, ierarh făcător de minuni;
Bucură-te, mare făcătorule de minuni;
Bucură-te, că nu ne săturăm să îţi aducem laude;
Bucură-te, floare aleasă a raiului;
Bucură-te, prieten al creştinilor care dau mărturie despre puterea ta;
Bucură-te, învăţându-ne să mărturisim minunile tale;
Bucură-te, că nu vrei să ţinem lumina sub obroc;
Bucură-te, primind rugăciunile credincioşilor care au nădejde în ajutorul tău;
Bucură-te, că nenumărată mulţime de oameni ţi-au mulţumit pentru ajutor;
Bucură-te, mustrătorule al celor nerecunoscători;
Bucură-te, apostol al minunilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!
Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Nectarie, sprijin al celor care Îl mărturisesc şi Îl vor mărturisi pe Hristos prin viaţa lor, răbdând felurite prigoane din partea văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, ocroteşte-i cu puterea ta pe toţi creştinii, uşurându-le suferinţele şi întărindu-i în lupta duhovnicească, pentru ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori. Apoi iarăşi se zice Icosul întâi: Precum oarecând marele ierarh Nicolae… şi Condacul întâi: Veniţi, ucenicilor ai lui Hristos… Apoi se zice această
Rugăciune
O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scăpând şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi bubele sufletelor şi ale trupurilor noastre. Ne rugăm ţie, Sfinte Nectarie, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre şi nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, că ştim, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti luminat în Împărăţia cea gătită sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cărui om, în dureri aflându-se şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai uşurat suferinţa?
Minunile şi ajutorul tău ne-au făcut şi pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, să te chemăm în ajutor. Am auzit că trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări în noi credinţa în înviere. Am auzit şi că, din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte să se răspândească în toată lumea. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginţi arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă şi nici durere pe care să nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boală căreia tu să nu îi poţi aduce tămăduire, dacă tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci şi pe mulţi bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credinţă şi în răbdare, şi să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Şi aceştia, fără să primească tămăduirea trupească, au primit tămăduirea sufletească şi I-au mulţumit Domnului că prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea largă a patimilor la calea cea îngustă a mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut şi pe noi a crede că la orice facere de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi sprijin minunat. De aceea suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi noi credem că şi acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Credinţa noastră este slabă, dar fiind scârbiţi şi în pagubă, alergăm la tine cu credinţă şi cu lacrimi. Îngenunchind, ne rugăm ţie, Sfinte Ierarh Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri.
Către Acela roagă-te, ca să fim şi noi ajutaţi şi miluiţi pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăviţi, ca să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-tot-lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
Sfântul Nectarie Taumaturgul – vindecătorul de cancer
La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfant, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită “Noua Mânăstire” (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.
Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881 se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.
În 1882, părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.
După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă rabdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.
Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. După mai puţin de două luni însă, la 11 iunie 1890, părintele Nectarie primeşte de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Care zice: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului.
Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.
În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugaciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.
Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasă manastire de călugăriţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul Cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.
Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belsug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi – mireni şi calugari, săraci şi bogaţi – cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit si blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, intrând astfel în traditia Sfinţilor Părinţi din patria sa, împotriva influenţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.
Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.
Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdând nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau atât pe el, cât şi mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.
Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.
După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.
Viata dumnezeiescului Parinte a fost sfânta, iar purtarea sa desavarsita. Dupa ce toata aceasta viata “si-a petrecut-o in binefaceri”, a urcat pe cele mai inalte trepte ale scarii virtutilor, a murit “pentru lume”, a trait in Iisus Hristos, s-a facut salas al Duhului Sfânt, barbat indumnezeit si asemenea lui Dumnezeu, ajungand la dumnezeire, a dobandit nemurirea inca din aceasta lume, de unde a purces spre viata cea vesnica si fara sfârsit, pururea fericita si intocmai cu cea a lui Dumnezeu.
Lucrarea taumaturgica a Parintelui continua fara incetare dincolo de mormant: multi marturiseau ca ii tamaduise de boli cu neputinta de vindecat, in timp ce altii dadeau marturie ca sfantul alungase dintr-insii demoni puternici ce-i chinuisera ani de-a rândul si care sub puterea lui ieseau cu strigate inspaimantatoare. Multi credinciosi veneau din cele mai indepartate tinuturi ale Greciei sau din tari straine ca sa se inchine mormantului sau din Egina, care li se aratase si care-i vindeca de boli de nevindecat. Despre Sfântul Nectarie ca facator de minuni si tamaduitor auzisera foarte multi credinciosi; acestui lucru s-a datorat hotararea Bisericii de a-i recunoaste si oficial sfintenia, recunoscuta mai intâi de cei multi.
Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.
Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Mănăstirea Sfântului Nectarie din Eghina
Pentru a ajunge în acest loc binecuvântat, pelerinul se îmbarcă într-un vapor care face curse regulate. După aproape o oră de mers pe mare, ajungem pe insulă în oraşul Eghina, capitală şi port principal al insulei. Străbatem străduţele înguste şi întortocheate ale urbei şi admirăm în trecere clădirile în stil neoclasic, vopsite în culori aprinse. Lăsăm în urmă acest decor şi ajungem pe alte cărări şerpuite. Doar şase kilometri ne mai despart de vestita mănăstire. Autocarul urcă destul de greoi muntele Palaiochora, care ne oferă panorama extraordinară a plantaţiilor de măslini. Înainte cu doar câteva sute de metri de destinaţie, se zăreşte, parcă agăţată de coama muntelui, silueta complexului monahal. Pulsul începe să se accelereze uşor odată ce ne apropiem. Coborâm din autocar şi urcăm pe jos o pantă scurtă şi abruptă. Ne aflăm în faţa unei grandioase opera de artă – Mănăstirea Sfântului Nectarie din Insula Eghina. Un loc de pelerinaj pe care bolnavii de cancer îl caută cu disperare, după ce au aflat că sfântul este ajutător al celor care au această mare suferinţă.Manastirea Sfantului Nectarie, aflata in insula Eghina (Aegina), este o manastire inchinata Sfantului Nectarie – sfant recent al Bisericii Ortodoxe. Sfantul Nectarie este cel mai nou sfant canonizat de catre Biserica Greciei.
Manastirea Sfantului Nectarie se afla la o distanta de aproximativ 6 kilometri fata de orasul Eghina. Biserica din Eghina – Catedrala Sfantul Nectarie – este una dintre cele mai mari si spatioase catedrale ortodoxe din Grecia.
Sfantul Nectarie, protectorul insulei Eghina, a ajutat la ridicarea acestei manastiri intre anii 1904 si 1910. Inceputul lucrarilor de ridicare a manastirii a fost rezultatul cerintelor cu credinta ale maicilor din zona. Manastirea a fost ridicata pe ruinele unei foste manastiri bizantine mai vechi.
Cu toate ca in acel moment, Sfantul Nectarie era mitropolit de Eghina, el a lucrat si la ridicarea manastirii, carand pietre, aranjand gradinile si alte asemenea. Manastirea a fost ridicata din iubirea si fondurile sale.
La acel moment, manastirea a fost inchinata Sfintei Treimi. Dupa moartea Sfantului Nectarie, odata cu canonizarea acestuia, manastirea a primit si un al doilea hram – cel al ocrotitorului si binefacatorului ei, Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul.
Moastele acestuia se pastreaza in interiorul manastirii, fiind puse spre inchinarea pelerinilor ce vin cu credinta la acestea.
Sfantul Nectarie de Eghina
Sfantul Nectarie din Egina s- anascut la data de 1 octombrie 1846 la Silivri, in Tracia, si a adormit in Domnul la data de 8 noiembrie 1920 la Atena. Sfantul Nectarie a fost episcop de Pentapole si ctitor al manastirii “Sfanta Treime” din insula Egina.
Sfantul Nectarie s-a nascut intr-o familie saraca de pe malul marii Marmara. Parintii sai, Dimos si Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La varsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca sa lucreze si sa se scoleasca.
In anul 1866, la varsta de 20 de ani, Sfantul Nectarie pleaca in insula Chios ca sa predea ca invatator. Aici devine calugar, cu numele de Lazar, la 7 noiembrie 1876, in celebra manastire Nea Moni.
Un an mai tarziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui crestin bogat din insula si cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut sa-si completeze studiile la Atena si sa obtina, in anul 1885, o diploma a Facultatii de Teologie din capitala Greciei.
Tot in acest an, 1885, Sfantul Nectarie pleaca la Alexandria – Egipt, unde a fost hirotonit preot la biserica Sfantul Nicolae din Cairo. Cativa ani mai tarziu, in 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzind in acea vreme Libiei superioare) de catre Patriarhul Sofronie, care l-a numit si predicator, secretar partriarhal si reprezentant al sau la Cairo.
Dar, dupa doar un an, a fost alungat din Egipt in urma calomniilor unor clerici invidiosi. A trebuit sa se intoarca la Atena, singur, nebagat in seama, dispretuit, in mari lipsuri materiale. A ramas cativa ani predicator (1891-1894), iar apoi a fost numit director al scolii teologice Rizarios, care forma viitori preoti. A ramas 15 ani in acest post ecleziastic.
In anul 1904, la cererea mai multor calugarite, a fondat manastirea “Sfanta Treime” din insula Egina, devenita azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxa.
In luna decembrie a anului 1908, la varsta de 62 de ani, Sfantul Nectarie si-a dat demisia din postul de director al scolii teologice si s-a retras in manastirea sa din Egina, unde a ramas pana la sfarsitul vietii.
A murit la data de 8 noiembrie 1920, in urma unui cancer de prostata care l-a chinuit un an si jumatate. A fost inmormantat in manastirea sa de catre ieromonahul iconar Sava, care mai tarziu a pictat prima icoana a sfantului.
In anul 1953 moastele sale au fost mutate intr-un mormant mai frumos. Pomenirea mutarii moastelor sale se face in ziua de 3 septembrie.
Cativa ani mai tarziu, la data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenica din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfantul si l-a proclamat sfant al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.
