199. Ce sunt hirotonia şi hirotesia ?
Hirotonia e cuvânt grecesc, care se tălmăceşte: alegere prin ridicarea şi punerea mâinilor, pentru ca orice har în legătură cu gradele preoţiei se dă prin punerea mâinilor Episcopului.
Prin Taina Hirotoniei se aşează în Biserica cele trei trepte sau stări ale preoţiei, adică (începând de jos în sus): diaconia, preoţia si arhieria. La treptele de sus se ajunge numai trecând prin cele de jos, adică - cel ce se hirotoneşte preot trebuie să fie mai întâi hirotonit diacon şi apoi preot.
Fiecare dintre cele trei trepte are rânduiala ei proprie de hirotonie. Cel ce vrea să fie hirotonit diacon trebuie să treacă mai întâi prin alte două trepte şi anume: slujba de citeţ şi ipodiaconatul. Ele se dau prin hirotesie. Acest cuvânt înseamnă, simplu, punerea mâinilor; hirotesia nu e tot una cu hirotonia. Hirotonia înseamnă învestirea cu una din treptele preoţiei, pe când hirotesia înseamnă acordarea unei slujbe bisericeşti inferioare sau a unor grade şi ranguri onorifice în ierarhia bisericească administrativă.
Cel ce se hirotoneşte diacon este făcut deci întâi citeţ şi apoi ipodiacon.
200. Cine are dreptul de a săvârşi hirotoniile şi hirotesiile ?
Atât hirotesiile premergătoare diaconiei cât şi hirotoniile se săvârşesc numai de Episcop (Arhiereu).
201. Unde se săvârşesc hirotoniile şi hirotesiile ?
Atât hirotoniile cât şi hirotesiile, după canoane, se sâvârşesc numai in biserică 537 (Canonul 7 al Sf. Teofil al Alexandriei). Anume, hirotoniile înlăuntru altarului, înaintea Sfintei Mese, iar hirotesiile se fac în faţa altarului, pe locul dinaintea Uşilor împărăteşti.
202. Când se săvârşesc hirotoniile şi hirotesiile ?
Hirotonia preotului şi a arhiereului se săvârşeşte numai la Liturghia deplină, adică la Liturghia Sf. Ioan sau la cea a Sf. Vasile; hirotonia diaconului se poate face şi la Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite 538 (Sf. Simion al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 25, trad. rom., p. 318 şi Arhieraticonul (ed. 1926, p. 12)). Nu se pot hirotoni mai multe persoane pentru aceeaşi treaptă la o Liturghie; hirotesii se pot face mai multe la una şi aceeaşi Liturghie (mai mulţi citeţi sau ipodiaconi) 539 (Sf. Simion al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 39, trad. rom., p. 322.). Hirotonia diaconului se face după sfinţirea Darurilor şi anume după ce arhiereul zice ecfonisul: «Şi să fie milele Marelui Dumnezeu...». Hirotonia preotului se face înainte, de sfinţirea Darurilor (după Heruvic); iar a arhiereului se face mai înainte şi anume după cântarea «Sfinte Dumnezeule».
203. Care e partea cea mai de seamă din rânduiala hirotoniei ?
E rugăciunea de hirotonie "Dumnezeiescul har...", rostită de Episcopul hirotonisitor, prin care el cheamă harul Sfântului Duh să se pogoare asupra candidatului îngenuncheat în faţa Sfintei Mese, în timp ce clericii împreună - liturghisitori cântă încetişor şi dulce: "Doamne miluieşte" -, de mai multe ori. După aceasta, arhiereul în faţa uşilor împărăteşti dă celui hirotonit veşmintele treptei pentru care a primit hirotonia, arătându-le pe rând poporului şi zicând «Vrednic este!», la care corul sau credincioşii răspund de trei ori: "Vrednic este!"