Rugăciuni

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ingradeste-ma cu sfintii Tai ingeri, cu rugaciunile Atotpreacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu puterea Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, a sfantului mai mare voievod al lui Dumnezeu, Mihail, si a tuturor celorlalte Ceresti si netrupesti puteri, ale sfantului proroc, Inainte-Mergator si Botezator al Domnului, Ioan, ale sfantului apostol si evanghelist Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, a sfintitului mucenic Ciprian si ale sfintei mucenite Iustina, a sfintilor ierarhi Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Leon, episcopul Cataniei, Nichita al Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a cuviosilor Zosima si Savatie de la Solovat, Serafim din Sarov, facatorul de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis si Agapi si maicii lor Sofia, a sfantului mucenic Trifon, a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana si a tuturor sfintilor Tai: ajuta-mi mie, nevrednicului robului Tau (numele), izbaveste-ma de toate bantuirile vrajmasului, de tot raul, vrajitoria, farmecul si de oamenii cei vicleni, ca sa nu-mi poata pricinui vreun rau. Doamne, cu lumina stralucirii Tale pazeste-ma dimineata, si la amiazazi, si seara, si cand merg spre somn, si cu puterea harului Tau abate si departeaza toata reaua paganatate, care din insuflarea diavolului se lucreaza. Intoarce iarasi intru cele mai dedesubt tot raul care se unelteste si se lucreaza, ca a Ta este imparatia, si puterea, si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.
Amin.

Mare este puterea pocaintei! Nemasurata este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintai ai fost talhar, insa apoi te-ai ingrozit de pacatele tale, ai dobandit frangere de inima pentru ele si intru pocainta ai intrat in cinul monahicesc, si astfel, intru mare plangere pentru faradelegile tale de mai inainte si intru ostenicioasele nevointe ale postirii si rugaciunii ai petrecut zilele tale pana la sfarsit, si te-ai invrednicit prin harul lui Hristos de iertare si de darul facerii de minuni.O, Cuvioase, care de la pacate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajuta si robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt trasi la pierzare, prin vatamarea sufletului nemuritor si a trupului, care este biserica a Duhului Sfant, de intrebuintarea fara de masura a bauturii, dar care se roaga tie. Pleaca spre dansii privirea ta cea milostiva si nu ii trece cu vederea, ci ia aminte la dansii, care la tine alearga.
Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe danşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la danşii pe diavolul, daruieşte-le putere sa-şi biruie patima, adu-i pe calea binelui, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată sa îndragească toata înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu ma curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea ta am făcut, asa încât drept esti întru cuvintele Tale, şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea! Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi: spăla-mă-vei, şi mai vartos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie: bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale, şi cu duh stăpânitor ma întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbaveşte-mă de varsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderea de tot nu vei binevoi. Jertfă lui Dumnezeu: duh umilit; inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot: atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: “Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. “Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

O, Sfinte Mucenice Trifone, grabnic ajutatorule al tuturor celor ce la tine alearga si se roaga inaintea sfintei tale icoane, degraba ascultatorule si mijlocitorule!
Auzi-ne si acum in tot ceasul rugaciunea noastra, a nevrednicilor robilor tai, care cinstim sfanta pomenirea ta: ca tu, bineplacutule al lui Hristos, insuti ai fagaduit mai inainte de iesirea ta din viata aceasta stricacioasa ca te vei ruga Domnului pentru noi si ai cerut de la Dansul darul acesta: daca cineva, in oricare nevoie si intristare a sa, va prinde a chema sfant numele tau, acela izbavit va fi de toata navalirea celui rau.
Si precum oarecand pe fiica imparatului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, asijderea si pe noi pazeste-ne de cursele lui cumplite in toate zilele vietii noastre si mai vartos in ziua cea infricosata a suflarii noastre celei de pe urma mijloceste pentru noi, cand intunecatele chipuri ale viclenilor draci ne vor impresura si vor incepe sa ne infricoseze.
Fii noua atunci ajutator si grabnic izgonitor al viclenilor draci si la Imparatia Cerurilor calauzitor, unde acum stai cu ceata sfintilor inaintea Scaunului lui Dumnezeu; roaga pe Domnul sa ne invredniceasca si pe noi a fi partasi ai veseliei si bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreuna cu tine sa ne invrednicim a slavi pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Mangaietorul, in veci. Amin.

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru Cel ce esti Calea, Adevărul şi Viaţa, care ai slobozit cu preaslăvire pe Iosif de prigonirea fraţilor săi, povăţuindu-l pe el în Egipt şi cu Blagoslovenia bunătăţii Tale ajutându-l l-ai făcut să sporească uimitor în toate.Doamne, cela ce ai călătorit împreună cu Luca şi Cleopa la Emaus şi prin frângerea pâinii preaslăvit descoperindu-Te lor, i-ai făcut să se întoarcă veseli în Ierusalim, călătoreşte şi acum cu Darul şi cu Dumnezeiasca Ta blagoslovenie cu noi, robii tăi, care cu umilinţă ne rugăm Ţie. Şi precum ai trimis lui Isaac şi lui Tobie, înger paşnic împreună călător iar călătoria şi întoarcerea acelora cu pace şi cu bună sporire ai făcut-o, rugămu-ne Ţie, trimite-ne şi nouă îngeri paşnici, credincioşi, îndreptătiri, păzitori, ca să ne povăţuiască pe noi după voia ta. Izbăveşte-ne pe noi de tâlhari şi de toată bântuiala vrăjmaşilor ucigători de oameni, păzeşte-ne viaţa noastră nevătămată şi sufletele curate de toată întinăciunea ni le fereşte. Mişcările noastre sporeştele în bine, apucăturile îndreptează-ni-le şi ne îzbăveşte pe noi de cei ce ne vor nouă răul, văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi. Îzbăveşte-ne de dosădirea oamenilor răi şi viclenişi de tot viforul şi nefericirea. Dăruieşte-ne nouă pace, sănătate şi Dumnezeiescul Tău ajutor cel atotputernic, ca sprijiniţi fiind, să nu ne abatem din calea poruncilor Tale. Aşa ne rugăm Ţie, Împărate Atotputernice şi nepomenitorule de rău, Doamne auzi-ne pe noi smeriţii pentru bunătatea Ta şi treci cu vederea greşalele noastre; îmbogăţeşte-ne pe noi cu Darul Tău şi plini de Dansul ne arată, împodobindu-ne cu Dumnezeiasca Ta blagoslovenie, cu mila şi cu bunătăţile cereşti şi pământeşti, ca astfel călătorind, să ne întoarcem cu bine, lăudând şi binecuvântand bunătatea Ta cea nemărginită.
Că a Ta este stăpânirea, Împărăţia, puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Dimineaţa şi la amiază, înainte de masă după ce te-ai însemnat cu semnul Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci zi cu dragoste şi credinţă rugăciunea Domnească:Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.
Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
După masă:
Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti. Nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împăraţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, aşa vino şi la noi şi ne mântuieşte.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.Seara înainte de a te aşeza la masă
Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul iar cei ce-l caută pe Dansul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.După masa de seară, rosteşte rugăciunea:
Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne întru făpturile Tale şi într-u lucrul mâinilor Tale ne-ai bucurat. Dat-ai veselie în inima mea din rodul grâului, al vinului şi al untului de lemn, ce s-au înmulţit. Cu pace mă voi culca şi voi adormi, că-ci Tu, Doamne, îndeosebi, întru nădejde ne-ai aşezat.
Făcutu-s-a pântecele tău masă sfântă, având cereasca pâine pe Hristos Dumnezeul nostru, dintru Care tot cel ce mănâncă nu va muri, precum a zis Hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.
Darurilor tale fă-ne pe noi vrednici, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, trecând cu vederea greșelile noastre și dăruind vindecare celor ce iau cu credință binecuvântarea ta, Preacurată.
Apoi se zice:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și binecuvântată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât serafimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi duhurile necurate nu-mi dau pace, dar întru Tine îmi pun toata nădejdea şi pazei Tale mă încredinţez întreg, că Tu cunoşti pricina răului care mă bântuie şi eşti dezlegarea tuturor legăturilor necurate. La Tine toţi perii capului meu sunt număraţi. De Tine toţi demonii ştiu şi se cutremură. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, să îndepărtezi de la mine orice duh necurat şi orice rău pierzător de suflet, scoţându-mă pe mine biruitor peste toată făcătura diavolească, sub acoperământul dreptei Tale şi întru Crucea Ta cea atotizbăvitoare.
Că Tu eşti întărirea şi scăparea noastră în veci, Hristoase Dumnezeule şi Ţie slavă Îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care ai spus prin gura profetului David: “Omul merge la muncă şi trudeşte până se înserează”. Prin gura binecuvântatului apostol Pavel ai spus: “Cel ce nu munceşte, să nu mănânce.” Şi cu gura Ta prea curată ai spus: “Fără mine nu poţi face nimic.”
Am ascultat cuvintele Tale sfinte, cu tot sufletul şi inima mea, Doamne, şi mă îndrept spre bunatatea Ta cu smerenie. Ai milă de mine şi ajută-mă pe mine, un păcătos, ca să termin lucrarea pe care acum o încep, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine, bine!” Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: “Slăvit să fie Domnul!” Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!

Nori apăsători se adună deasupra mea, Doamne, şi ameninţarea furtunii mă înspăimântă. Deşi sunt în suferinţă, nu mă plâng împotriva Ta, Dumnezeule, pentru că Tu eşti sprijinul meu şi stâncă unde îmi caut scaparea. Tu Doamne cunoşti necazurile mele şi ai grijă de mine neîncetat. Cu toată suferinţa mea, ştiu că mă iubeşti şi asta îmi dă tărie. Cu speranţa în ajutorul şi bunătatea Ta, nu mă voi lăsa răpus, ci mă voi lupta cu curaj şi voi fi scăpat. Tu eşti Cel ce cârmuieşte lumea şi vieţile oamenilor; îndreaptă corabia vieţii mele, care acum este clătinată de valuri furioase, spre ape liniştite. Degeaba mă zbat singur împotriva furtunii, că fără de Tine nu pot face nimic. Către Tine mă îndrept şi mă rog: vino în ajutorul meu, aşa cum l-ai salvat pe Petru, care venea spre Tine pe apă. Întinde-ţi braţul spre mine, cum l-ai întins spre el, Dumnezeule milostiv, şi mântuieşte-mă degrabă. Amin.

Te rugăm, Doamne, vindecă durerea acestui copil, robul Tău (numele). Alungă de la el toată boala şi toată neputinţa. Tu, Care eşti doctor al sufletelor şi al trupurilor, arată şi acum puterea milostivirii Tale.
Vindecă-l pe el, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile pe care le înalţi înaintea Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Vindecaţi-l pe el, Sfinţilor care aţi primit de la Dumnezeu darul tămăduirii şi aţi vindecat mulţime de bolnavi.
O, Doamne Iisuse Hristoase, primeşte puţina noastră rugăciune pentru copilul acesta (numele), stinge-i focul ce l-a cuprins, încetează-i boala, ridică-l din patul durerii, întru slava Numelui Tău. Că Tu eşti Cel care vindeci neputinţele, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă Îţi înălţăm în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ajută-mi să treacă cu bine acest nou an şcolar ce se începe în această zi. Cel ce ne-ai cerut să fim înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii, luminează-ne cugetele să învăţăm ceea ce trebuie, ca să fim bine pregătiţi pentru viaţa care ne aşteaptă. Tu ştii ce e bine şi ce e rău. În mâinile Tale sunt vieţile noastre. Crezând că ne este de folos să ieşim încununaţi cu cunoştinţe din această şcoală, Te rugăm să arăţi şi de această dată puterea ajutorului Tău. Dar să nu fie după voia noastră, Doamne, ci după voia Ta cea sfântă, că Tu ne iubeşti şi ştii ce ne este cu adevărat de folos. Doamne, ajută-ne pe noi să nu căutăm slava lumească, ce este degrab trecătoare, ci să căutăm vieţuirea curată şi sfântă, ca să dobândesc Împărăţia cerurilor. Vieţile oamenilor sunt pline de încercări. Ce folos vom avea dacă vom câştiga bunătăţile vremelnice, de nu le vom dobândi şi pe cele veşnice? Ce folos vom avea de ne vom lăuda în lumea aceasta, dacă faptele noastre nu sunt bineplăcute Ţie? Ajută-ne, Dumnezeule, că numai la Tine să căutăm împlinirea noastră şi să preaslăvim în vecii vecilor Numele Tău cel Sfânt, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Doamne, dă-mi ca intru liniştea sufletului să primesc orice-mi aduce ziua de azi.
Ajută-mi Doamne să mă incredinţez cu totul voii Tale cu mine.
Indrumează-mă şi sprijineşte-mă in fiece clipă a acestei zile.
Orice mi s-ar intampla in ziua de azi invaţă-mă să le primesc cu linişte şi credinţă tare, că toate vin din voia Ta cea sfantă.
Indrumează Tu gandirile şi simţirile mele in toate cele spuse şi făptuite de mine.
Fă ca in faţa intamplărilor neaşteptate de tot felul să nu uit că toate de la Tine sunt.
Invaţă-mă ca să-i socotesc pe toţi fraţii mei de aici cu dreptate şi inţelegere şi să nu supăr sau să chinuiesc pe nimeni.
Dă-mi Doamne să duc greutatea zilei cu tărie şi să primesc tot ce vine in ziua aceasta.
Indrumează Tu voia mea şi invaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc să iert şi să iubesc.

Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog.
Căci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, pentru aceasta am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi rugându-mă.
Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele şi o du Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv ticălosului şi tăvălitului meu suflet. Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul şi a cere iertare.
Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, şi m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi plin de ruşine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca cea fără de sfârşit de deznădăjduire muncit.
Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel ce întru dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte şi spurcate, străin de toată fapta cea bună.
Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi.
Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea cea către tine. Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului tău, Cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat şi să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi să mă îmbrac întru sfinţenia curăţeniei cele sufleteşti; să mor lumii şi să viez faptei celei bune.
Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare înotând, împreună înoată; priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie; împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte; nedreptăţit fiind, izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor nevăzuţi, în toate zilele de temut mă arată; ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu.
Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului.
Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleşte-l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria părerii celei deşarte, din mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împuţinează-le; învaţă limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept faptele bune cele adevărate.
Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfinţească ca, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndrăzneală să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele ca să audă simţitor şi gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi fagurul ale Sfintelor Scripturi, şi să vieţuiesc după dânsele întărindu-mă de tine.
Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea năprasnă, fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Şi mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup.
Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, uşurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a dracilor, izbăvindu-mă; de cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi stăpânitorilor întunericului, slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoşata judecată mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine mă fă.
Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primeşte-o şi mă curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă învredniceşte în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi cerească a desfătării Raiului, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.
Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire!
O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciţi-mă să vă văd la moartea mea, stând în jurul meu şi să duceţi sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Feţei lui Dumnezeu, iar vouă să vă mulţumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce aţi avut pentru mine şi binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.
Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.

Doamne Atotputernice şi Atotândurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!
Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale.
Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ţi spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi şi eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ţi fie păcatele… Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: ‘Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.’ Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.
Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.
Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.
Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.
Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.
Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.
O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!
Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.
Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.
Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă.
Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci. Amin.

Ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea şi ai răscumpărat pe om. Ţie deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin şi-Ţi mulţumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai făcut şi le faci tuturor făpturilor Tale.
Inima mi se bucură şi se desfătează când stau şi cuget cum că numai Tu Însuţi eşti Dumnezeu Atotsfânt, Atotânţelept, Atotputernic, necuprins, încât nici o bunătate şi nici o mărire nu-Ţi lipseşte. Tu eşti Unul Dumnezeu în Trei Feţe: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat şi Te mărturisesc şi Te măresc, Ţie mă închin şi-Ţi servesc pururea, cu toată inima şi cu toata puterea.
O, Părinte Sfinte, îndură-Te de noi! O, Binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuieşte-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi Darul şi acoperământul Tău!
Mult îndurate Stăpâne, rogu-Te, să uiţi păcatele mele cele multe, după mulţimea îndurărilor Tale. Mulţumesc din toata inima pentr-u bunătăţile ce-mi trimiţi în toate zilele, mai vârtos însă pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulţimea păcatelor mele, ci aştepţi căinţa mea, ca un iertător Atotbun şi îndurat.
Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi Darul, ca să petrec bine şi creştineşte în această săptămână şi să nu mai păcătuiesc Ţie, nici cu cugetarea, nici cu cuvântul nici cu fapta întru mărirea şi onoarea Învierii Tale celei de-a treia zi şi a venirii Duhului Tău Celui Sfânt asupra Apostolilor.
Îndeosebi mă rog pentru ajutorul Tău, Prea Bunule Stăpâne, ca să mă cunosc pe mine, să mă căiesc de păcatele mele şi să mă îndreptez cu mărturisirea; iar în ora morţii să fiu aflat pregătit, cuminecat şi cu inima curată, şi să fiu aflat demn de Împărăţia Ta cea veşnică. Amin.

Maică,Stapînă care pe Dumnezeu-Cuvintul, cu oamenii, prin prea slavită nasterea ta, L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru, cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce eşti singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutatoare; gata folositoare celor ce alearga la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gînduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am facut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni milostiveşte-te spre mine pacatosul şi întinatul şi primeşte rugaciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe fiul tau şi Stapînul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala Ta ca o Maică, cupinzînd, roaga-l ca să-mi deschida şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecînd greşelile mele cele nenumarate, sa mă întoarcă la pocăinţa şi lucrator poruncilor Sale iscusit sa ma arate. Şi fii lînga mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutatoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptîndu-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chinuri ale viclenilor draci, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua îfricoşatei judecaţi, de munca cea veşnică izbavindu-mă şi slavei cele negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătîndu-mă. Pe care să şi o dobîndesc, Stăpîna mea, Prea Sfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu darul şi cu iubirea de oameni Unuia-Născut Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început a Lui Părinte şi cu Prea Sfântul şi Bunul de viaţă făcătorul Duhului Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Hristose, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţesti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţii Tale ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Îndreptează paşii noştrii spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici şi ale tuturor sfinţilor tăi.Amin.

Doamne, Doamne, ceresc Tată,
Noi pe tine Te rugăm
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să învăţăm.
Că tu ieşti Stăpînul lumii
Şi al nostru Tată eşti
Şi pe toate cele bune
Numai Tu le împlineşti!Amin.

Înger, îngeraşu meu
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Şi mă-nvaţă să fac bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare,
Eu sunt slab, tu fă-mă tare.
În tot locul mă-nsoţeşte
Şi de rele ma păzeşte. Amin

Mulţumesc Ţie, Doamne, Atotţiitorule, că m-ai învrednicit pe mine, păcătosul, în această zi, în sfânta şi dumnezeiasca Ta biserică, de jertfa dumnezeiască şi fără de sânge, care Ţi s-a adus Ţie, în cuvinte de slavă, de preotul slujitorul Tău, pentru păcatele noastre şi întru aducerea aminte a înfricoşătoarelor patimi ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mă rog Ţie, dar, Stăpâne, Iubitorule de oameni, iartă-mi toate păcatele şi-mi dă mie întru toate zilele vieţii mele să-mi aduc aminte de binefacerile Tale şi, întru cuget curat, mulţumiri şi rugăciuni să-Ţi aduc Ţie, Părintelui celui fără de început, împreună şi Unuia Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeul meu, cred întru Tine şi mă rog Ţie, întăreşte-mi credinţa! Te iubesc, sporeşte-mi dragostea! Mă pocăiesc, fă-mi căinţa să prisosească! Te slăvesc ca pe întâiul meu început! Te doresc ca pe cea mai înaltă dorinţă a mea! Îţi mulţumesc ca Binefăcătorului meu cel veşnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieşte şi povăţuieşte-mă cu înţelepciunea Ta, călăuzeşte-mă cu dreptatea Ta, mângâie-mă cu milostivirea Ta, apară-mă cu puterea Ta. Îţi închin, o, Dumnezeule, gândurile, faptele, suferinţele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez dupa voia Ta, să sufăr pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru că Tu voieşti să mă supun voii Tale şi făgăduiesc să fac ceea ce voieşti Tu. Te rog cu umilinţă, luminează-mi mintea, oţeleşte-mi voia, curăţeşte-mi trupul şi-mi sfinţeşte sufletul! Dumnezeule preabun, ajută-mă să mă curăţesc de greşalele trecute, să biruiesc ispitele viitoare şi să lucrez cuvintele virtuţii. Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greşalele mele, de râvnă pentru binele aproapelui şi de defăimare pentru deşertăciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai-marilor mei şi cu dragoste către cei mai mici, credincios prietenilor şi iertator vrăjmaşilor mei.
Vino, Atotputernice, întru ajutorul meu, ca să biruiesc cele şapte păcate de căpetenie, care sunt pricina tuturor păcatelor. Să biruiesc adică: mândria, prin smerenie creştinească,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste şi bucurie pentru binele aproapelui,- desfrânarea, prin înfrânare şi curăţie,- lăcomia, prin cumpătare, – mânia, prin răbdare, – lenea, prin bărbăţie creştinească. Asemenea să biruiesc şi toate celelalte păcate şi patimi ce izvorăsc din acestea.
Şi-mi dă virtuţile creştineşti: credinţa, nădejdea şi dragostea. Dumnezeul meu, fă-mă înţelept întru lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri şi smerit în propăşire. Nu mă lăsa să uit vreodată a fi cu luare-aminte la rugăciuni şi în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea datoriilor şi statornic în hotărâri. Doamne, insuflă-mi grija să am totdeauna conştiinţa dreaptă, înfăţişare cuviincioasă, vorbire folositoare şi purtare în bună rânduială.
Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea Ta şi a merita mântuirea. Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătătile pământeşti şi cât de mari sunt cele cereşti, cât de scurt este timpul acestei vieţi şi cât de nemarginită este veşnicia. Ajută-mi să fiu întotdeauna gata de moarte şi să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de chinurile cele veşnice şi să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mîrşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel sfînt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mîntuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfînta Ta Biserică!
Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere.
Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin

Îndurate Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: vino Doamne. în adăpostul sufletului meu cel asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş – potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale – şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire. Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste noapte mă scapă. Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă.
Stăpâne a toată îndurarea, cel ce eşti slăvit de cetele puterilor de Sus, în faţa căruia stihiile cerurilor se cutremură aşteptând răscumpărarea, vino şi cu mulţimea bunătăţii Tale mă miluieşte! Aşa Doamne, nu te scârbi de mine robul Tău cel păcătos, că în toată ziua neştiind a urma cum se cuvine poruncilor Tale nici de poveţele maicii mele n-am ascult, şi nici sfatul părintelui meu nu l-am băgat în seamă. Şi văd acum, Bunule, scăpând către acoperământul Tău cel înalt, că mai presus de părinteasca-mi îndrumare am căpătat o mai vrednică şi mai cuviincioasă îndreptare. Primeşte-mă, dar, şi nu mă părăsi; căci ştiu şi înţeleg că ochii Tăi nu se vor scârbi până-n sfârşit de mine! Iar eu întunecatul, nerăbdând a mai primi chipul greşelilor, cu îndrăznire, întru nădejde de mântuire îţi cer: mila Ta nu o lua de la mine ca să nu se tulbure sufletul meu şi să nu rămân până în sfârşit gârbovit în păcate!
Aşază Doamne, bucuria făgăduinţei Tale în inima mea şi mă păzeşte şi poruncile dreptăţii Tale să mă străjuiască. Nu Te depărta de mine şi voi păzi cele plăcute Ţie. Că fără Tine se risipesc zilele mele şi durerile morţii mă cuprind. Adu-Ţi aminte de robul Tău şi nu mă lepăda; ca să laud numele Tău şi să cinstesc toată ziua marea cuviinţă a Ta. Cuvântare de slavă voi aduce Ţie şi Duhul Tău cel Sfânt mă va povăţui. Închinăciune voi aduce Ţie pentru că Tu cu mine eşti şi de-a pururi eşti dorirea cea mai presus de orice dorire. Sărac sunt eu întru plinirea faptelor celor de folos; nebăgător de seamă sunt cu privire la cele ce-mi stau înainte şi-n toată vremea, cu rea ştiinţă, mă lipsesc de toată bunătatea. Vrăşmaşul binelui sunt şi mă înduplec a fi şi iarăşi mă arăt pururea nelecuit de patimi; rănit de toată fărădelegea şi orb şi mut şi slăbănogit sunt întru adâncul fără de sfârşit al nedreptăţilor.
Ieşi în căutarea mea, Doamne, şi nu mă da pe mine să pier pentru păcatele mele. Că rătăcesc pururea şi paşi mei întru fărădelegi s-au ostenit. Aşa Stăpâne, Îndurate şi mult Milostive Doamne, m-am sfârşit întru răutăţi şi n-am voit a mă deprinde spre a-mi spori răbdarea spre cele de folos. Nici cele făgăduite n-am râvnit şi nici bucuria luminii celei neapuse n-am primit. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi ! Află-mă şi mă miluieşte!
Rănit şi gol, întunecat şi fără de suflare zac în greşelile mele cele fără de număr. Iar Tu, suflarea de viaţă cea dintâi dăruieşte-mi ! Că de la Tine voi lua izbăvire şi întru nădejdea spre Tine mă voi ridica să aduc slavă numelui Tău, Doamne. Făgăduinţele mele voi păzi şi lauda mea întru pocăinţă o voi aduce Ţie. Nu mă nesocoti, Doamne, şi ochii Tăi nu-i întoarce de la mine. Căutându-Te am ostenit şi zilele mele sau stins departe de Tine. Ajutorul meu eşti Tu ! Spre Tine am nădăjduit să nu mă lepezi şi bucuria vederii Tale să nu o treci de la mine.
Îndurătorule, Doamne, nu mă lăsa în fărădelegi, şi întru mila bunătăţii Tale tămăduieşte neputinţele mele. Ziditorul meu, nu mă lăsa pe mine! Ajutorul meu, acoperă-mă pe mine! Tămăduitorul sufletului meu, curăţeşte fărădelegile mele; Ia aminte spre strigarea mea şi tânguirea mea nu o lăsa fără răspuns.
Venit-ai Doamne, precum ai zis, tămăduindu-mi neputinţele şi rănile mi le-ai legat. Trupul cel sfărâmat de mine mi-ai ridicat şi sângele meu Ţi l-ai luat asupră-Ţi ! Ochii mei cei legaţi cu nevederea au zărit cele bune, iar sfatul cel rău al inimii mele a primit izbăvirea povăţuirilor Tale! Eu cel zidit de Tine Te-am părăsit şi întru răutăţi m-am ascuns ! În întristări m-am sfârşit toată ziua, pentru aceea, acum cu nestăpânită durere Te caut. Revarsă mila Ta peste sufletul meu şi roua Duhului Tău cel Sfânt pogoar-o peste mine.
Sunt singur, fără de tărie şi fără de ajutor! Sunt stins întru neputinţe şi asuprit cumplit de patimile mele! Mă iartă Doamne şi mă tămăduieşte ! Mă luminează Doamne şi mă întăreşte ! Mă îndreptează Doamne şi dragostea Ta nu o răpi din inima mea cea mult chinuită de rele. Înviază-mă, Doamne, ca să slăvesc în veci bunătatea Ta şi pacea Ta cea nemărginită şi mila Ta ce plină de îndurare. Păzeşte-mă cu braţul Tău cel puternic şi cu tăria făgăduinţelor Tale ! Ajută-mă în necazuri şi de toată nevoia scapă-mă, ca să laud pururea minunile Tale şi povăţuirea Ta cu mulţumire să o primesc spre binecuvântare. Căci fără de minte sunt căile mele şi cugetele mele sfaturi păcătoşite sunt; Şi iată până în sfârşit voia Ta o am lepădat şi de rele nicidecum nu m-am despărţit.
Căutându-Te Te-am aflat şi am văzut cum întru milostivire Te-ai aplecat să-mi legi sfâşiatele răni şi milostiv fiind Tu, de Tine nu m-ai lipsit! Dar pururi voia mea împotrivă mi-a stat, ca să nu pricep doririle Tale şi bunătatea Ta spre mine să nu o dezleg şi de tot felul de lucruri deşarte să-mi poticnesc piciorul.
Auzit-am Doamne cuvintele gurii Tale şi de povaţa Ta mi-am adus aminte. Cei temători de Dumnezeu au vestit bunătăţile ce au să fie şi părintele meu cel după trup întru frică strigând m-a întors pre Tine. Ajuns-au, dar, cercetările dreptăţii Tale la mine şi până la iadul învârtoşării mele mila Ta s-a plecat. Cercetatu-m-ai şi ai ajuns cu mila Ta până în cele mai de plâns ale mele. Cu Duhul Tău m-ai atins şi întru pribegia mea m-ai căutat. Oasele mele ai uns cu mirul tămăduirii şi teama pentru greşeli în rărunchi mi-ai zidit-o.
Am priceput, Doamne, slava Ta, şi ştiu acum cum vei veni Tu să judeci vii şi morţii! Am văzut minunile Tale când ne-ai chemat la Tine pe noi cei şchiopi şi orbi şi mult slăbănogiţi! Oare ce vei voi să adaugi beteşugurilor ca să le schimbi în măriri; şi bolilor noastre ce vei face; şi cum pe toate vei voi a le duce ?! Că ne vom stinge precum stelele cerului la mijirea zorilor şi ca nisipul ne vom scurge în mare. Aşezământul vechi, a tot trupul, ca un vas al olarului se va zdrobi şi templul acesta de lut, lucrat de mâinile Tale, sub pajişti tăcute se va ascunde. Ca să pricepem temerea de Tine şi să vedem temeiul zidirii Tale de-acolo de dincolo de moarte.
Oare până în sfârşit aşteptându-Te mă vei uita, sau iarăşi mă vei chema din moarte la viaţă ?! Să văd ce fel va fi până în sfârşit veşnicia şi cum ai să mai ridici din ţărână această inimă a mea pe care din pântecele maicii mele ai rânduit-o să bată pentru Tine. Şi cum mai chema-vei paşii mei să trec întru cele de bucurie ale Tale ?!
Aşteptând slava Ta cu buzele mele cele sfărâmate de dor te voi slăvi şi viaţa mea risipită pe mii de ani, rătăcitoare se va întoarce în veşnicii. Ţărâna – care sunt – va rodi şi întru lipsa durerii mă voi asemăna penei de vultur; în văzduh am să vestesc bucuria luminii şi tainele Tale cu uşurare am să-nţeleg. Că ne-ai zidit pentru Tine Doamne şi pururea mila Ta va răsări peste veacuri.
Să Te slăvim vor cere inimile noastre, iar Tu ca şi odinioară smerindu-Te, spăla-ne-vei picioarele şi iarăşi la masa Ta ne vei pune. Fă Doamne precum ai gândit şi din adânc de primejdii ne scoate. Ajută-ne Sfinte întru puterea Ta şi din robia uitării ne cheamă. Păzeşte-ne Puternice întru dragostea Ta. Cu darul Tău cel bun pururea ne hrăneşte.
Miluieşte-ne pre noi Doamne de-a pururi, auzi-ne şi întru milostivire ne mântuieşte!

Rugaciunile incepatoare:
În numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.Cantarea intaia
Stih: Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinauntru ale mele.
Paine a vietii celei vesnice sa-mi fie mie Trupul Tau cel sfant, Milostive, Doamne, si scump Sangele Tau, si tamaduire durerilor celor de multe feluri.
Stih: Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
Invredniceste-ma, Stapane, pe mine, nevrednicul, sa mananc Trupul Tau cel preacurat si sa beau Sangele Tau cel preascump cu credinta si cu dragoste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Intinat fiind cu lucruri netrebnice eu, ticalosul, nu sunt vrednic sa ma impartasesc cu preacuratul Tau Trup si cu dumnezeiescul Tau Sange, Hristoase, ci fa-ma vrednic de aceasta.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Dumnezeiasca Maica, ceea ce esti buna si binecuvantata, care ai odraslit spicul cel nearat si de mantuire lumii, invredniceste-ma ca, mancandu-L pe Acesta, sa ma mantuiesc.Cantarea a treia
Da-mi, Hristoase, picaturi de lacrimi, care sa-mi curateasca necuratia inimii mele, ca fiind curatit, in cuget curat, cu credinta si cu frica sa vin, Stapane, spre impartasirea cu Duhul Sfant si spre viata de veci, iubitorule de oameni, si spre indepartarea durerilor si a necazurilor.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Doamne, invredniceste-ma sa ma impartasesc fara de osanda cu preacurat Trupul Tau si cu scumpul Tau Sange, si sa slavesc bunatatea Ta.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preacurata, ceea ce esti masa a Painii Vietii, Care S-a pogorat de sus, pentru mila, si a daruit lumii viata noua, invredniceste-ma acum si pe mine, nevrednicul, sa gust cu frica din Acesta si sa fiu viu.Foc si lumina sa-mi fie mie primirea preacuratelor si de viata facatoarelor Tale Taine, Mantuitorule, arzand neghina pacatelor si luminandu-ma peste tot, spre cuvantarea de Dumnezeu cea adevarata; ca nu voi da inselaciunii vrajmasului cele sfinte, nici iti voi da sarutarea inselatoare, ci ca desfranata, cazand inaintea Ta, si ca talharul marturisindu-ma, strig catre Tine : Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta.

Cantarea a patra
Intrupandu-Te, mult Milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru pacatele noastre. Pentru aceasta ma rog Tie sa curatesti si pacatele mele.
Tamaduieste ranile sufletului meu, Doamne, si ma sfinteste tot si ma invredniceste Stapane, sa fiu partas dumnezeiestii tale Cine celei de taina, eu, ticalosul.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Sa stam toti cu frica si cu cutremur, tinand ochii inimii in sus si strigand catre Mantuitorul : Intareste-ne si ne intelepteste Milostive Doamne, intru frica Ta.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Fa si mie milostiv pe Cel pe care L-ai purtat in pantecele tau, Stapana, si ma pazeste pe mine, robul tau, neintinat si fara de prihana, ca, primind inlauntrul meu Margaritarul Cel duhovnicesc, sa ma sfintesc.

Cantarea a cincea
Precum ai zis mai inainte, Hristoase, fii acum cu smeritul robul Tau si petrece intru mine precum ai fagaduit, ca iata mananc Trupul Tau cel dumnezeiesc si beau Sangele Tau.
Cuvinte al lui Dumnezeu si Dumnezeule, carbunele Trupului Tau sa-mi fie mie, intunecatului, spre luminare si Sangele Tau spre curatirea intinatului meu suflet.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Avand suflet intinat si buze necurate, nu cutez sa ma apropii de Tine, Hristoase, si sa primesc Trupul Tau; ci fa-ma vrednic de aceasta.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Marie, Maica lui Dumnezeu, care esti salas scump al bunei mirezme, cu rugaciunile tale, fa-ma vas ales pentru a ma impartasi cu Sfintele Taine ale Fiului Tau.

Cantarea a sasea
Mintea si trupul, inima si sufletul, sfinteste-mi-le, Mantuitorule, si ma invredniceste fara de osanda, Stapane, sa ma apropii de infricosatoarele Tale Taine.
Ca instrainandu-ma de patimi, sa am adaugirea harului Tau si intarirea vietii, prin impartasirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cu frica si cu cutremur sa ne apropiem toti de dumnezeiestile Taine ale lui Hristos si sa primim adevaratul si sfantul Lui Trup si adevaratul, sfantul si scumpul Lui Sange.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Dumnezeule, Cuvantul lui Dumnezeu Cel Sfant, sfinteste-ma acum cu totul pe mine, cel ce vin catre dumnezeiestile tale Taine, pentru rugaciunile Sfintei Maicii tale.

Apoi
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Sa nu ma treci cu vederea, Hristoase, pe mine cel ce primesc Painea, adica Trupul Tau si dumnezeiescul Tau Sange, si ma impartasesc cu preacuratele si infricosatoarele Tale taine, Stapane; sa nu-mi fie mie, ticalosul, spre osanda, cci spre viata vesnica si fara de moarte.

Cantarea a saptea
Impartasirea nemuritoarelor tale Taine, Hristoase, sa-mi fie mie acum izvor de bunatati, lumina, viata, nepatimire si solire spre adaugirea si inmultirea dumnezeiestilor Tale bunatati, ca sa Te slavesc pe Tine, Cel ce singur esti bun.
Izbaveste-ma de patimi, de vrajmasi, de nevoi si de tot necazul, pe mine cel ce ma apropii acum cu cutremur, cu dragoste si cu sfiala, Iubitorule de oameni, de Tainele Tale cele nemuritoare si dumnezeiesti si-Ti cant Tie: Bine esti cuvantat, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Suflete al meu ticalos, suflete patimas, spaimanteaza-te vazand preaslavitele Taine; lacrimeaza suspinand si batandu-te in piept, striga si zi: Doamne, curateste-ma pe mine, desfranatul.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Ceea ce ai nascut pe Mantuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu daruita, tie celei curate, ma rog acum eu, robul tau cel necurat; pe mine cel ce voiesc sa ma apropii acum de Tainele cele preacurate, curteste-ma intrutotul de intinaciunea trupului si a sufletului.

Cantarea a opta
Cerestilor, infricosatoarelor si Sfintelor Tale Taine, Hristoase, si Cinei Tale celei dumnezeiesti si de taina si pe mine, cel desnadajduit, acum partas a fi ma invredniceste, Dumnezeule, Mantuitorul meu.
Catre a Ta milostivire alergand, Bunule, cu frica strig catre Tine : Petrece intru mine, Mantuitorule, si eu intru Tine, precum ai zis; ca, iata, indraznind spre mila Ta, manac Trupul Tau si beau Sangele Tau.
Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu.
Ma cutremur, primind focul, sa nu ma aprind ca ceara si ca iarba. O, infricosatoare Taina. O, milostivire a lui Dumnezeu. Cum eu, tina fiind, ma impartasesc cu dumnezeiescul Trup si Sange si ma fac fara stricaciune.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Cu adevarat, Maica lui Dumnezeu, in pantecele tau S-a copt Painea cea dumnezeiasca a Vietii, pazind nevatamat pantecele tau cel nevinovat. Pentru aceasta te laudam pe tine ca pe hranitoarea noastra, intru toti vecii.

Cantarea a noua
Bun este Domnul, gustati si vedeti; ca de demult pentru noi, precum suntem noi facandu-Se, si odata pe Sine Parintelui Sau ca jertfa aducandu-Se, pururea Se junghie, sfintind pe cei ce se impartasesc cu Dansul.
Cu sufletul si ci trupul sa ma sfintesc, Stapane, sa ma luminez, sa ma mantuiesc, sa-Ti fiu Tie locas prin impartasirea Sfintelor Taine, avandu-Te pe Tine locuitor intru mine, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, facatorule de bine, mult milostive.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Ca focul si ca lumina sa-mi fie mie Trupul si Sangele Tau cel scump, Mantuitor meu, arzand materia pacatului si mistuind spinii patimilor si luminandu-ma tot pe mine cel ce ma inchin dumnezeirii Tale.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu S-a intrupat din sangiurile tale cele curate. Pentru aceasta te laudam pe tine, Stapana, toto neamul si te mareste multimea ingerilor, ca prin tine au vazut pe Cel ce stapaneste toate, luand fiinta omeneasca.

Si indata:
Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca, nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit, nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Usa milostivirii deschide-o noua binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim in tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.

PSALMUL 22
Domnul ma va paste si nimic nu-mi va lipsi. La loc cu pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit. Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe cararile dreptatii, pentru numele Lui. Ca de voi si umbla in mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti.
Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat. Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic. Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile.

PSALMUL 23
Al Domnului este pamantul si plinirea lui, lumea si toti cei ce locuiesc in ea. Acesta pe mari l-a intemeiat pe el si pe rauri l-a asezat pe el. Cine se va sui in muntele Domnului, si cine va sta in locul cel sfant al Lui? Cel nevinovat cu mainile si curat cu inima, care n-a luat in desert sufletul sau si nu s-a jurat cu viclesug aproapelui sau, Acesta va lua binecuvantarea de la Domnul si milostenie de la Dumnezeu, Mantuitorul sau. Acesta este neamul celor ce-L cauta pe Domnul, al celor ce cauta fata Dumnezeului lui Iacob. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice, si va intra Imparatul slavei. Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul cel tare si puternic, Domnul cel tare in razboi. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice, si va intra Imparatul slavei. Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Imparatul slavei.

PSALMUL 115
Crezut-am, pentru aceea am grait, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis intru uimirea mea : “Tot omul este mincinos!”. Ce voi rasplati Domnului pentru toate catemi-a dat mie? Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema. Fagaduintele mele le voi plini Domnului, inaintea a tot poporului Sau. Scumpa este inaintea Domnului moarttea cuviosilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul tau, eu sunt robul Tau si fiul roabei Tale; rupt-ai legaturile mele. Tie-Ti voi aduce jertfa de lauda si numele Domnului voi chema. Fagaduintele mele le voi plini Domnului, inaintea a tot poporului Lui. In curtile casei Domnului, in mijlocul tau, Ierusalime.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru

Si aceste tropare:
Faradelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai nascut din Fecioara si curateste inima mea, facand-o biserica a preacuratului Tau Trup si Sange si nu ma lepada pe mine de la Fata Ta, Cel ce ai nemasurata mare mila.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Spre impartasirea Sfintelor Tale Taine cum voi indrazni eu, nevrednicul ? Ca de voi cuteza sa ma apropii de Tine, laolalta cu cei vrednici, haina ma vadeste ca nu este de cina si osanda voi pricinui preapacatosului meu suflet; ci curateste, Doamne, necuratia sufletului meusi ma mantuieste, ca un iubitor de oameni.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Mare este multimea pacatelor mele, Nascatoare de Dumnezeu, Curata, la tine alerg, avand trebuinta de mantuire. Cerceteaza neputinciosul meu suflet si te roaga Fiului tau si Dumnezeului nostru sa-mi daruiasca iertare de relelece am facut, ceea ce esti una binecuvantata.

Apoi, Doamne miluieste (de 40 de ori) si metanii cate vom putea. Dupa aceasta, zicand aceste stihuri, sa fim cu luarea minte spre indreptarea noastra.

Trupul Stapanului vrand sa-L primesti spre hrana,
Fii cu frica sa nu te arzi, ca foc este;
Sangele Lui vrand sa-L bei spre Impartasire,
mergi si cu cei ce te-au mahnit te impaca,
Si asa indrazneste de ia hrana sfanta.
Vrand sa te Impartasesti cu Jertfa de Taina,
Cu al Stapanului Trup facator de viata;
Intru acest chip te roaga cu cutremur:

RUGACIUNEA INTAIA
(a Sfantului Vasile cel Mare)
Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti izvorul vietii si al nemuririi, Facatorul a toata faptura vazuta si nevazuta, Fiul Tatalui celui fara de inceput, Cel ce esti impreuna-vesnic cu Dansul si impreuna fara de inceput, Care pentru multa bunatate, in zilele cele din urma ai purtat Trup si Te-ai rastignit, si Te-ai jertfit pentru noi cei nemultumitori si nerecunoscatori si cu sangele Tau ai innoit firea noastra cea stricata prin pacat, Insuti Imparate, Cel ce esti fara de moarte, primeste si pocainta mea, a pacatosului, si pleaca urechea Ta catre mine si asculta graiurile mele, ca am gresit, Doamne; gresit-am la cer si inaintea Ta si nu sunt vrednic a cauta spre inaltimea slavei Tale. Ca am maniat bunatatea Ta, calcand invataturile Tale si neascultand poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fara rautate fiind, indelung rabdator si mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine sa pier cu faradelegile mele, in tot chipul asteptand intoarcerea mea. Ca Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tau : “Cu vrere nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”. Ca nu vrei, Stapane, sa pierzi faptura mainilor Tale, nici nu voiesti pierderea oamenilor, “ci vrei ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina”. Pentru aceasta si eu, desi sunt nevrednic cerului si pamantului si acestei vieti trecatoare, pentru ca m-am supus cu totul pacatului si m-am facut rob dezmierdarilor si am necinstit chipul Tau, dar fiind faptura si zidirea Ta, nu deznadajduiesc de a mea mantuire, eu ticalosul. Ci nadajduind in milostivirea Ta cea fara de margini, vin catre Tine: primeste-ma deci si pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfranata si ca pe talharul, ca pe vamesul si ca pe fiul cel pierdut, si ridica sarcina grea a pacatelor mele, Cel ce ridici pacatul lumii si tamaduiesti neputintele oamenilor; Cel ce chemi la tine pe cei osteniti si impovarati si le dai odihna; Cel ce n-ai venit sa chemi la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, si ma curateste de toata necuratenia trupului si a sufletului. Invata-ma sa savarsesc sfintenie intru frica Ta, ca, intru curata marturisirea cugetului meu primind particica sfintelor Tale Taine, sa ma unesc cu Sfantul Tau Trup si Sange, si sa Te am pe Tine locuind si petrecand intru mine impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh. Asa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, sa nu-mi fie mie spre osanda impartasirea preacuratelor si de viata facatoarelor Tale Taine, nici sa ajung neputincios cu sufletul si cu trupul, impartasindu-ma cu nevrednicie; ci da-mi, pana la suflarea mea cea mai de pe urma, fara de osanda sa primesc particica Sfintelor Tale taine, spre impartasirea cu Duhul Sfant, ca merinde pentru viata de veci si raspuns bineprimit, la infricosatorul Tau scaun de judecata, ca si eu, dimpreuna cu toti alesii Tai, sa fiu partas bunatatilor Tale celor nestricacioase, pe care le-ai gatit Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, intru care esti preaslavit in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA A DOUA
(a Sfantului Ioan Gura de Aur)
Doamne, Dumnezeul meu, stiu ca nu sunt vrednic, nici in stare ca sa intri sub acoperamantul casei sufletului meu, pentru ca este cu totul pustiu si surpat si nu afli in mine loc potrivit ca sa-ti pleci capul. Ci, precum din inaltime Te-ai plecat pentru noi, pleaca-Te si acum spre smerenia mea. Si precum ai binevoit a Te culca in pestera si in ieslea necuvantatoarelor, asa binevoieste a intra si in ieslea necuvantatorului meu suflet, si in intinatul meu trup. Si precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra si a cina impreuna cu pacatosii in casa lui Simon cel lepros, asa binevoieste a intra si in casa smeritului, leprosului si pacatosului meu suflet. Si precum n-ai indepartat pe desfranata cea pacatoasa, cea asemenea mie, care a venit si s-a atins de Tine, asa Te milostiveste si de mine, pacatosul, care vin si ma ating de Tine. Si precum nu Te-ai scarbit de intinata si necurata ei gura, ce Te-a sarutat, asa nu te scarbi nici de intinata si mai necurata mea gura, nici de buzele mele cele necurate si pangarite, si de limba mea cea cu totul necurata. Ci sa-mi fie mie carbunele preasfantului Tau Trup si al scumpului Tau Sange spre sfintire si spre luminare, spre insanatosirea smeritului meu suflet si trup, spre usurarea greutatii greselilor mele celor multe, spre paza de toata lucrarea diavoleasca, spre indepartarea si mutarea raului si vicleanului meu obicei, spre omorarea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adaugirea dumnezeiescului Tau har si spre dobandirea imparatiei Tale. Ca nu vin la Tine ca un nepasator, Hristoase, Dumnezeule, ci increzandu-ma in bunatatea Ta cea nespusa si ca nu cumva ramanand departe prea multa vreme de impartasirea Ta, sa fiu prins de lupul cel intelegator. Pentru aceasta ma rog Tie, Cel ce singur esti sfant, Stapane: sfinteste-mi sufletul si trupul, mintea si inima, rarunchii si maruntaiele, innoieste-ma tot si inradacineaza frica Ta intru madularele mele si sfintenia Ta fa-o nestearsa de la mine. Si-mi fii mie ajutator si folositor, indreptand in pace viata mea, si invrednicindu-ma a sta dea dreapta Ta, cu sfintii Tai, pentru rugaciunile si mijlocirile Preacuratei Maicii tale si ale slujitorilor tai celor fara de ttrup, ale preacuratelor puteri, si pentru ale tuturor sfintilor, care din veac au bineplacut Tie. Amin.

RUGACIUNEA A TREIA
(a Sfantului Simeon Metafrastul)
Doamne, Cel ce singur esti curat si fara stricaciune, Care pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toata firea noastra din curatele si feciorestile sangiuri ale celei ce Te-a nascut pe Tine mai presus de fire, cu venirea dumnezeiescului Duh si cu bunavoirea Tatalui celui de-a pururea vesnic, Hristoase Iisuse, intelepciunea lui Dumnezeu, pacea si puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tau patimile cele de viata facatoare si mantuitoare : crucea, piroanele, sulita, moarte, omoara-mi patimile cele trupesti, care imi strica sufletul. Cel ce cu ingroparea Ta ai pradat imparatia iadului, ingroapa-mi sfaturile mele cele viclene, prin ganduri bune si risipeste duhurile cele viclene. Cel ce cu Invierea Ta cea de a treia zi si de viata purtatoare ai ridicat pe stramosul cel cazut, ridica-ma si pe mine, cel ce am alunecat in pacat, punandu-mi inainte lacrimi de pocainta. Cel ce cu preaslavita inaltarea Ta la cer ai indumnezeit trupul pe care l-ai luat si l-ai cinstit cu sederea de-a dreapta Tatalui , invredniceste-ma prin impartasirea Sfintelor Tale Taine sa dobandesc partea cea de-a dreapta a celor mantuiti. Cel ce prin pogorarea mangaietorului Duh ai facut vase cinstite pe sfintii Tai ucenici, arata-ma si pe mine a fi locas al venirii Lui. Cel ce vei veni iarasi sa judeci toata lumea intru dreptate, binevoieste sa Te intampin si eu pe nori, pe Tine Judecatorul si Facatorul meu, impreuna cu toti Sfintii Tai, ca neincetat sa Te slavesc si sa Te laud pe Tine, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA A PATRA
(a Sfantului Simeon Metafrastul)
Precum voi sta inaintea infricosatorului si nefatarnicului Tau scaun de judecata, Hristoase Dumnezeule, primind intrebare si dand raspuns de relele ce am facut, asa si astazi, mai inainte de a sosi ziua osandirii mele, stand la Sfantul Tau altar, inaintea Ta si inaintea infricosatorilor si sfintilor Tai ingeri, fiind induplecat de marturia cugetului, pun inainte faptele mele cele rele si faradelegile, dandu-le pe fata si vadindu-le. Ci vezi Doamne, smerenia mea si-mi iarta toate pacatele mele; vezi ca s-au inmultit mai mult decat perii capului meu faradelegile mele. Caci ce rau n-am savarsit? Ce pacat n-am facut? Ce rau nu mi-am inchipuit in sufletul meu? Ca iata si cu faptele am facut desfranare si preadesfranare, mandrie, trufie, batjocura, hula, vorba desarta, infierbantare la ras, betie, lacomie a pantecelui, mancare peste masura, rautate, pizma, iubire de argint, iubire de avutie, camatarie, iubire de mine insumi, iubire de marire, hrapire, nedreptate, agonisire de rusine, invidie, graire de rau, faradelege; toate simturile si toate madularele mi le-am intinat si le-am stricat si de nici o treaba le-am facut, ajungand cu totul salas diavolului. Si stiu, Doamne, ca faradelegile mele au covarsit capul meu, dar multimea indurarilor Tale este neasemanata, si mila bunatatii Tale cea fara de rautate este nespusa si nu este nici un pacat care sa biruiasca iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta preaminunate Imparate, fara de rautate Doamne, ,fa minunate milele tale spre mine pacatosul; arata-mi puterea bunatatii Tale, arata-mi taria milostivirii Tale celei indurate si me primeste pe mine pacatosul, cel ce ma intorc, primeste-ma cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe talharul si pe desfranata. Primeste-ma pe mine cel ce peste masura Ti-am gresit si cu cuvantul, si cu lucrul si cu pofta cea fara de cale si cu gandul cel dobitocesc. Si precum ai primit pe cei ce au venit in al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic n-au lucrat, asa ma primeste si pe mine, pacatosul; ca mult am gresit si m-am spurcat si am scarbit Duhul Tau cel Sfant si am maniat milostivirea Ta cea uibitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvantul si cu gandul, noaptea sau ziua, pe fata si intr-ascuns, cu voie si fara de voie.
Si stiu ca vei pune inaintea mea pacatele mele in acelasi chip in care le-am facut si ma vei intreba de cele ce cu stiinta, fara de iertare, am gresit. Ci Doamne, nu cu judecata Ta cea dreapta, nici cu mania ta sa ma mustri pe mine si nici cu urgia Ta sa ma pedepsesti. Miluieste-ma, Doamne, ca nu sunt numai neputincios, ci si zidirea Ta sunt. Ca Tu Doamne, ai intarit peste mine frica Ta, dar eu am facut rautate inaintea Ta. Tie unuia am gresit; dar Te rog sa nu intri la judecata cu robul Tau. Ca de vei cauta la faradelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta inaintea Ta. Ca eu sunt adancul pacatului si nu sunt vrednic, nici in stare a cauta si a privi la inaltimea cerului, din pricina multimii pacatelor mele, celor fara de numar; ca toate lucrurile rele, inchipuirile si mestesugirile diavolesti, toata rautatea iadului, indemnurile spre pacat, dezmierdarile si alte patimi nenumarate n-au lipsit de la mine. Caci, cu ce fel de pacate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot pacatul l-am facut, toata desfatarea neiertata am lasat sa intre in sufletul meu. Netrebnic m-am facut inaintea Ta, Dumnezeul meu, si inaintea oamenilor. Cine ma va ridica pe miine, cel ce am cazut intru atatea pacate rele? Doamne, Dumnezeul meu, de mai este pentru mine nadejde de mantuire, de biruieste iubirea Ta de oameni multimea faradelegilor mele, fii mie Mantuitor si dupa indurarile si milele Tale slabeste, lasa, iarta-mi toate cate am gresit Tie; ca s-a umplut de multe rele sufletul meu si nu aflu intru mine nadejde de mantuire. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si sa nu-mi rasplatesti mie dupa faptele mele, ci intoarce-ma, sprijineste-ma, izbaveste sufletul meu de relele ce au crescut intr-ansul si de agonisirile lui cele cumplite. Miluieste-ma pentru mila Ta, ca unde s-a inmultit pacatul sa prisoseasca harul Tau, si sa Te laud si sa Te slavesc in toate zilele vietii mele. Ca Tu esti Dumnezeul celor ce gresesc si Tie slava inaltam, impreuna si Parintelui Tau celui fara de inceput si Preasfantului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA A CINCEA
(a Sfantului Ioan Damaschin)
Stapane, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta pacatele oamenilor, ca un bun si iubitor de oameni, treci cu vederea toate greselile mele cele cu stiinta si cu nestiinta, si ma invredniceste sa ma impartasesc, fara de osanda, cu dumnezeiestile, preaslavitele, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine, nu spre osanda, nici spre adaugirea pacatelor, ci spre curatie si sfintire si spre dobandirea vietii si imparatiei ce va sa fie, spre zid si ajutor, spre izgonirea celor potrivnici si spre pierderea greselilor mele celor multe; ca Tu esti Dumnezeul milei si al indurarilor si al iubirii de oameni si Tie slava inaltam, impreuna si Tatalui si Duhului Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA A SASEA
(a Sfantului Vasile cel Mare)
Stiu, Doamne, caci cu nevrednicie ma impartasesc cu preacuratul Tau Trup si cu scump Sangele Tau, si vinovat sunt, si osanda mie insumi mananc si beau, neputandu-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul si Sangele Tau, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci indraznind spre indurarile Tale, ma apropii de Tine, Cel ce ai zis : “Cel ce mananca Trupul Meu, si bea Sangele Meu, intru Mine ramane si Eu intru dansul”. Deci, milostiveste-Te, Doamne, si nu ma pedepsi pe mine pacatosul, ci fa cu mine dupa mila Ta. Si sa-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tamaduire si curatire, spre luminare si paza, spre mantuirea si sfintirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a toata nalucirea, a faptei rele si a lucrarii diavolesti, care se lucreaza cu gandul intru madularele mele, spre indraznirea si dragostea cea catre Tine, spre indreptarea si intarirea vietii, spre inmultirea faptei celei bune si a desavarsirii, spre plinirea poruncilor si spre impartasirea cu Sfantul Duh, ca merinde pentru viata de veci si spre raspuns bineprimit la infricosatorul Tau scaun de judecata, iar nu spre certare, sau spre osanda.

RUGACIUNEA A SAPTEA
(a Sfantului Simeon Noul Teolog)
Din buze spurcate, din inima pangarita, din limba necurata, din suflet spurcat, primeste-mi rugaciunea, Hristoase al meu, si neinlaturandu-mi nici cuvintele, nici obisnuintele, nici nerusinarea, da-mi voie a grai cu indrazneala cele ce voiesc, Hristoase al meu, si mai vartos ma si invata ce mi se cuvine a face si a grai. Gresit-am mai mult decat desfranata, care afland unde salasluiesti, cumparand mir, cu indrazneala a venit sa unga picioarele Tale, ale Stapanului meu Hristos si Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inima, n-ai lepadat-o, nici de mine nu Te scarbi, Cuvinte, ci da-mi sa tin si sa sarut picioarele Tale si cu izvor de lacrimi, ca si cu niste mir de mult pret, cu indrazneala sa le ung. Spala-ma cu lacrimile mele, curateste-ma cu ele, Cuvinte. Iarta-mi greselile si imi da indreptare … Stii multimea rautatilor mele, stii si bubele mele si ranile mi le vezi dar si credinta mi-o stii, vointa mi-o vezi si suspinele mi le auzi. Nu se ascunde ineintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Facatorul si Izbavitorul meu, nici picatura de lacrimi, nici din picatura vreo parte. Cele inca nesavarsite de mine le-au cunoscut ochii Tai si in cartea Ta se afla scrise si inca cele nefacute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala cata este si toate pacatele mi le iarta, Dumnezeule a toate, incat, cu inima curata, cu gandul infricosat si cu sufletul smerit sa ma impartasesc cu Tainele Tale cele preacurate si preasfinte, cu care se indumnezeieste si se face viu tot cel ce mananca si bea din ele cu inima curata, ca Tu ai zis, Stapanul meu : “Tot cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, intru Mine ramane si Eu intru dansul”. Cu totul adevarat este cuvantul Stapanului si Dumnezeului meu, ca cel ce se impartaseste cu Darurile cele dumnezeiesti si indumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce esti din Lumina cea cu trei straluciri, Care lumineaza lumea. Deci, pentru ca sa nu raman singur, fara de Tine, Datatorule de viata, suflarea mea, viata mea, bucuria mea, mantuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi si cu sufletul umilit. Ma rog sa iau izbavirea de greselile mele si sa ma impartasesc fara de osanda cu Tainele Tale cele datatoare de viata si fara de prihana, ca sa ramai precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticalos, ca sa nu ma rapeasca cu viclesug inselatorul, aflandu-ma departat de harul Tau, si inselandu-ma sa ma indeparteze si de indumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad inaintea Ta si cu caldura strig catre Tine: Precum pe fiul cel pierdut si pe desfranata, care au venit la Tine, i-ai primit, asa ma primeste si pe mine, desfranatul si spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. Stiu, Mantuitorule, ca altul ca mine n-a gresit Tie, nici a facut faptele pe care le-am facut eu. Dar si aceasta stiu, ca marimea greselilor mele si multimea pacatelor mele nu covarsesc rabdarea cea multa a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea inalta; ci pe cei ce fierbinte se pocaiesc, cu mila indurarii ii curatesti si ii luminezi si cu lumina ii unesti, partasi Dumnezeiririi Tale facandu-i fara pizmuire, si lucru strain de gandurile ingeresti si omenesti vorbesti cu ei, de multe ori, ca si cu niste prieteni ai Tai adevarati. Acestea ma fac indraznet, acestea imi dau aripi, Hristoase al meu, si punandu-mi nadejdea in multele Tale binefaceri fata de noi, bucurandu-ma si cutremurandu-ma, cu focul ma impartasesc, iarba uscata fiind eu, si – straina minune – ma racoresc nears, ca rugul de demult, care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gand multumitor si cu multumitoare inima, cu multumitoare madulare ale sufletului si ale trupului meu ma inchin si Te maresc si Te preaslavesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevarat esti binecuvantat, acum si in veci. Amin.

RUGACIUNEA A OPTA
(a Sfantului Ioan Gura de Aur)
Dumnezeule, slabeste, lasa, iarta-mi toate greselile cate Ti-am gresit Tie, sau cu cuvantul, sau cu lucrul, sau cu gandul, cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau cu nestiinta, toate mi le iarta ca un bun si de oameni iubitor. Si pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tai ingeri, ale sfintelor puteri si ale tuturor sfintilor care au bineplacut Tie in veac, binevoieste ca fara osanda sa primesc sfantul si preacuratul Tau Trup si sfantul Tau Sange spre tamaduirea sufletului si a trupului si spre curatirea gandurilor mele celor rele. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA A NOUA
(a Sfantului Ioan Gura de Aur)
Nu sunt vrednic, Stapane Doamne, sa intri sub acoperamantul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei sa locuiesti intru mine, indraznind ma apropii. Porunceste-mi, si voi deschide usile pe care Tu Insuti le-ai zidit si intra cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intra si lumineaza cugetul meu cel intunecat. Si cred ca aceasta vei face, ca n-ai indepartat pe desfranata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vamesul care s-a pocait nu l-ai alungat, nici pe talharul care a cunoscut imparatia Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocait nu l-ai lasat cum era; ci pe toti care au venit la Tine cu pocainta i-ai randuit in ceata prietenilor Tai, Cel ce singur esti binecuvantat totdeauna, acum si in vecii nesfarsiti. Amin.

RUGACIUNEA A ZECEA
(a Sfantului Ioan Gura de Aur)
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slabeste, lasa, milostiveste-Te si-mi iarta mie pacatosului, netrebnicului si nevrednicului robului Tau caderile in pacat, smintelile si greselile mele toate cate am pacatuit fata de Tine, din tineretile mele pana in ziua si in ceasul de acum, fie cu stiinta, fie din nestiinta, cu cuvantul sau cu fapta, sau cu gandul, sau cu cugetul cu deprinderile si cu toate simturile mele. Si, pentru rugaciunile celei ce fara de prihana Te-a nascut pe Tine, ale Preacuratei si pururea Fecioarei Maria, Maicii tale, singura nadejde neinfruntata, ocrotitoare si izbavitoare a mea, invredniceste-ma fara de osanda sa ma impartasesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viata facatoarele si infricosatoarele Tale Taine, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, spre sfintire, spre luminare, spre tarie, spre vindecare si spre sanatate sufletului si a trupului si spre stergerea si pierderea cu totul a cugetelor, a gandurilor si a deprinderilor mele celor rele, si a nalucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene si intunecate. Ca a Ta este imparatia si puterea, slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA A UNSPREZECEA
(a Sfantului Ioan Damaschin)
Inaintea usilor casei Tale stau si de gandurile cele rele nu ma departez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai indreptat pe vamesul si ai miluit pe cananeeanca si ai deschis talharului usile raiului, deschide-mi si mie indurarile iubirii Tale de oameni si ma primeste pe mine, cel ce vin si ma ating de Tine, ca pe desfranata si pe cea cu scurgerea de sange. Ca aceasta atingandu-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tamaduire, iar aceea, cuprinzand preacuratele Tale picioare, a dobandit dezlegare de pacate. Iar eu, ticalosul, intreg Trupul Tau cutezand a-L primi, sa nu fiu ars, ci ma primeste ca si pe dansele, si-mi lumineaza simtirile cele sufletesti, arzand nelegiuirile pacatelor mele, pentru rugaciunile celei ce fara de samanta Te-a nascut pe Tine, si ale puterilor ceresti, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA A DOUASPREZECEA
(a Sfantului Ioan Gura de Aur)
Cred Doamne si marturisesc, ca Tu esti cu adevarat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu. Inca cred ca acesta este insusi preacurat Trupul Tau si acesta este insusi scump Sangele Tau. Deci ma rog Tie: Miluieste-ma si-mi iarta greselile mele cele de voie si cele fara de voie, cele cu cuvantul sau cu lucrul, cele cu stiinta si cu nestiinta si ma invredniceste fara de osanda sa ma impartasesc cu preacuratele Tale taine, spre iertarea pacatelor mele si spre viata de veci. Amin.

Deci, mergand sa te impartasesti, sa zici in taina acceste stihuri ale lui Metafrast:

Iata ma apropii de Sfanta Impartasire
Si impartasindu-ma, Doamne, sa nu ma arzi.
Ca Tu esti foc, si arzi pe cei nevrednici,
Ci, curateste-ma de toata-ntinarea.
Apoi:
Cinei Tale celei de taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi, partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai taina Ta, nici sarutare Iti voi da ca Iuda; ci ca talharul marturisindu-ma strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta.

Dupa aceea, stihurile acestea:

Sangele Cel indumnezeitor, privind, te spaimanteaza, omule,
Ca foc este si arde pe cei nevrednici.
Dumnezeiescul Trup ma indumnezeieste si ma hraneste,
Imi indumnezeieste sufletul, si-mi hraneste minunat mintea.
Apoi aceste tropare:
Indulcitu-m-ai cu dorul Tau, Hristoase, si m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste : ci arde cu focul cel fara de materie pacatele mele si ma invredniceste a ma satura de desfatarea care este intru Tine, ca de amandoua veselindu-ma, sa slavesc, Bunule, venirea Ta.

Intru stralucirile sfintilor Tai, cum voi intra eu, nevrednicul ? Ca de voi indrazni sa intru in camara, haina ma vadeste ca nu este de nunta, si voi fi legat si lepadat de ingeri. Ci curateste, Doamne, intinaciunea sufletului meu si ma mantuieste, ca un iubitor de oameni.

Dupa aceasta, se zice aceasta:

RUGĂCIUNE
Stapane, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, sa nu-mi fie mie spre osanda Sfintele acestea, pentru ca sunt nevrednic, ci spre curatirea si sfintirea sufletului si a trupului si spre arvunirea vietii si a imparatiei ce va sa vie. “Iar mie bine-mi este a ma lipi de Dumnezeu si a pune in Domnul nadejdea mantuirii mele”.

Apoi:
Cinei Tale celei de taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi, partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai taina Ta, nici sarutare Iti voi da ca Iuda; ci ca talharul marturisindu-ma strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta.

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv şi lesne iertător, Izvorul milei, Noianul cel nedeşertat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă. Primeşte-mă pe mine Tu, cel ce ai poruncit lui Petru Întâiul dintre ucenicii şi Apostolii Tăi, care Te-a întrebat, ca “de şaptezeci de ori câte şapte să ierte păcatele”, arătând o parte din nemărginirea bunătăţii şi a iubirii tale de oameni, iar pe de altă parte deschizând cu milostivire şi cu îndurare uşa pocăinţei tuturor celor ce au păcătuit, vreme de întoarcere dăruindu-le şi nelăsând nicăieri loc deznădăjduirii. Însuţi Stăpâne, iubitorule de oameni, Dumnezeule a toată mângâierea, Părinte al îndurărilor, Doamne al milei, Adânc al milostivirii, Noian al bunătăţii, Izvor al milosârdiei, Vistierie nedeşertată a Îndelungii-răbdări şi a nepomenirii de rau. Povatuitor al celor rataciti, Indreptare a celor cazuti, Nadejde a celor deznadajduiti, Mangaiere a celor urgisiti, toate tuturor fiind si facandu-Te cunoscut pentru mine si pentru mantuirea mea, primeste-ma acum si pe mine, pacatosul si nevrednicul robul Tau, cel ce ma pocaiesc si ma apropii cu inima zdrobita si cu smerenie a duhului si cer dezlegare de multele si cumplitele greseli neiertate, pe care cu stiinta si fara de stiinta le-am gresit in toata viata mea, calcand legile Tale, lepadand poruncile Tale, nepazind asezamanturile Tale si defaimand randuielile Tale cele bune si mantuitoare, si cu totul departandu-ma de Tine si de ale Tale, umbland dupa mintea mea cea rea si facandu-ma bucurie diavolului si viclenilor lui draci si in tot chipul implinind poruncile acestora.
Iar acum, Doamne, Doamne, tarziu trezindu-ma din pacat ca dintr-un somn preaadanc si dintr-o betie sau ameteala, venindu-mi Intru sine-mi, simtind relele mele cercetandu-ma pe sine-mi din toate partile si aflandu-ma pustiu de tot binele si de podoaba cea cu chip de lumina si stralucita a dumnezeiestii scaldatori cu care m-ai imbracat, fiind eu gol cu totul si lipsit din pricina pacatului, si suspinand, tremurand, flamanzind si de toate relele tinandu-ma, cu totul lipsit fiind si de toti ceilalti urgisit, mi-am adus aminte de viata cea mai dinainte in care m-ai asezat si din care am cazut pentru rautatea mea. Mi-am adus aminte de indurarile Tale cele bune, purtatoare de grija, iubitoare de bine si parintesti, si ma intorc catre Stapanul meu adevarat, cu indrazneala ma arunc la picioarele Tale, rostind tare si strigand dintru adancul sufletului, ca fiul desfranat: “Gresit-am Doamne la cer si inaintea Ta”. Deci primeste-ma, bunule si Iubitorule de oameni, Doamne, pe mine cel ce ma pocaiesc, ma intorc si ma apropii cu indrazneala de bunatatea Ta cea negraita si de milostivirea Ta cea nemasurata si de imparatia cea preabuna. Primeste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, cel ce mult am gresit si am intaratat si am amarat indurarile Tale cele iubitoare de oameni. Primeste-ma pe mine, zidirea mainilor Tale, faptura Ta, pe care ai cinstit-o cu chipul Tau si cu stapanirea asupra tuturor, singura dintre vietati careia i-ai daruit cuvant si pe care cu multe si mari bunatati ai impodobit-o, pentru care lege ai dat, proroci ai trimis si altele nenumarate ai lucrat, pentru care om Te-ai facut, Dumnezeu fiind si Stapan, si toata iconomia cea Infricosata savarsind-o, ai suferit patimi, Cruce, moarte si ingropare, ca si de moarte si de patimi si de pacate sa ma slobozesti pe mine si ca sa ma intorci la inrudirea si starea mea de fiu al Tau de mai inainte si sa ma faci mostenitor al Imparatiei Tale.
Deci daca toate acestea cu iubire de oameni le-ai facut si le-ai suferit pentru mine, cum ma vei lasa acum, o, Stapane, sa ajung vanat diavolului si sa se laude zurbagiul si vicleanul fugar drac asupra nemarginitei Tale puteri, bunatati si intelepciuni ? Caci acela nu numai pe om l-a amagit si din petrecerea raiului l-a izgonit si de fericita viata cea de acolo l-a lipsit, dar dupa negraita iconomie si prea Infricosata jertfa si dupa varsarea sangelui Tau imparatesc, cel mare si vestit, prin care ne-ai rascumparat, poate si acum sa rapeasca pe robii Tai cei cumparati cu atata pret si sa-i duca in prapastia sa pierzatoare. Nu, Stapane, Iubitorule de oameni, nu, imparate vesnice, nu, Atotputernice Doamne, sa nu aiba atata biruinta asupra noastra vrajmasul adevarului, pierzatorul drac, nici sa nu poata asa mult rautatea noastra.
Am gresit, dar de la Tine nu m-am departat. Am gresit, dar pe tine Te cunosc Dumnezeu. Am facut multe si mari greseli, marturisesc, dar tot la bunatatea si iubirea Ta de oameni cad, care nu are margini. Am pacatuit eu, tina, asa mult incat sa nu poti Tu dezlega? Am facut eu atata neranduiala incat sa nu poti Tu ierta? Am nelegiuit eu atata incat sa nu poti Tu trece cu vederea? Am gresit eu atat de mult incat sa nu Te poti Tu milostivi? Indurat si indelung-rabdator din fire fiind, chiar de s-ar aduna in mine toate pacatele lumii, nimic nu inseamna fata de adancul cel nemarginit al bunatatii si al iubirii Tale de oameni. De aceea, Stapane iubitorule de oameni, incerc sa ma indreptez prin cuvinte, nebizuindu-ma pe curatenia mea, pentru ca sunt mai necurat decat toti, spurcat si departat de poruncile Tale si ca un porc ma tavalesc cu totul in tina si in noroiul rautatilor mele celor nenumarate. Dar punand in minte nemarginirea bunatatti Tale, privesc spre inaltimea si marimea bunatatii si a iubirii Tale de oameni, pe care nici unul din pacatele cele omenesti nu o poate birui.
Deci primeste-ma, Doamne, pe mine, cel ce ma intorc cu lacrimi si cu suspine si ma caiesc pentru cele gresite si cer iertare. Pleaca-Te rugaciunilor si cererilor mele. Milostiveste-Te ca un milostiv, indura-Te ca un indelung-rabdator, miluieste-ma ca un iubitor de oameni si imi iarta mie cate am pacatuit Tie. Primeste-ma pe mine robul Tau, care iti multumesc ca nu m-ai pierdut pana acum pe mine pentru faradelegile mele, indelung-rabdand pentru mine si care cer dezlegare de cele gresite de mine si desavarsita izbavire si iertare de la bunatatea Ta. Si de acum inainte ma plec Tie si ma rog tare, intareste-ma in credinta Ta si in nadejdea cea temeinica, si nestramutat pazeste-ma de toate mestesugurile si napadirile vicleanului, ca sa nu ma rapeasca rautatea spre prapastia pierzarii, nici sa nu ajung vanat al vrajmasului. Incredinteaza viata-mea ingerului credincios pazitor, care ma povatuieste si ma intareste sa fac voia Ta si sa implinesc bine poruncile Tale.
Asa, Stapane, indelung-rabdatorule, mult milostive Doamne, Soare gandit, imparate al slavei, Milostivirea si Iertarea desavarsita a pacatelor mele. Asa, Preaduice Iisuse, rasuflare si racorire a mea, mangaiere, domolire, dulceata, veselie a sufletului meu, bucurie deplina, dragoste desavarsita, dorire cu chip dumnezeiesc, viata fara mahnire, pofta de cele bune, “pacea care covarseste toata mintea”. Asa, lumina ochilor mei, miscarea mainilor, umblatul picioarelor, potrivirea madularelor, alcatuirea intregului meu trup, intr-un cuvant toate. La Tine doar, Stapane Hristoase, iau aminte, prin Tine viez si ma misc. Doar prin Tine sunt, desi am gresit mai mult decat toti. Curateste mintea mea de impatimirea materiala, de cugetele desarte, de amintirile si gandurile necuvioase si rele, care ma tin, ma sugruma si ma inconjura acum. Da-mi mie dorire buna, a sufletului, gand temeinic, pofta a inimii si cugetare neincetata spre amintirea de Tine, cea de lumina datatoare si spre dragostea cea desavarsita, ca sa-mi inchipui de-a pururea podoaba Ta cea iubita si sa vad frumusetea Ta. Spala-ma cu desavarsire de spurcaciunea pacatului si curateste-ma de toata duhoarea cea patimasa, de necuratia si intinaciunea trupului si a duhului. Si imi da mie liniste statornica si pace adanca a gandurilor, ca prin toate acestea indulcindu-ma de binefacerea Ta, de indelunga-rabdare si de bunatatea Ta cea multa si mila Ta cea dumnezeiasca din destul dobandind, sa multumesc, sa slavesc, sa laud si sa maresc numele Tau cel preasfant si al celui fara de Inceput al tau Parinte si al preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Dumnezeul meu, Cel mare si infricosat si slavit, Facator a toata zidirea vazuta si gandita, Cel ce pazesti asezamantul Tau si mila Ta celor care Te iubesc pe Tine si pazesc poruncile Tale, si acum si totdeauna iti multumesc Tie pentru toate facerile Tale de bine cele facute mie, cele aratate si cele nearatate. Ca si pana acum Te laud si Te slavesc si Te maresc pentru milele Tale cele bogate si indurarile Tale pe care in chip minunat le-ai aratat spre mine, sprijinindu-ma inca din pantecele maicii mele si intru toate grijindu-Te de mine si pazind si carmuind cu cuviosie cele ale mele, numai din bunatatea si iubirea ta de oameni. Caci n-ai trecut cu vederea smerenia mea pentru nevrednicia si impatimirea mea, ci din iubirea ta de oameni si milostivirea Ta nu ai incetat a-mi face bine si a ma pazi. Asadar, pana la batranete si caruntete, Dumnezeul meu, sa nu ma parasesti.
Iisuse, Iisuse, nume cel bun, dulceata, dorirea si nadejdea mea, Cel ce Te-ai facut om pentru noi si toate cu intelepciune le-ai iconomisit si le-ai tocmit pentru mantuirea noastra, ma marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata inima mea, imi plec genunchii trupului si ai sufletului, aratandu-ti Tie, Dumnezeului meu, toate pacatele mele. Pleaca-Ti si Tu urechea spre rugaciunea mea si iarta paganatatea inimii mele. Am pacatuit, am nelegiuit, am gresit, Te-am intaratat, Te-am amarat pe Tine, bunul meu stapan si hranitor si purtator de grija. Nu este nici un fel de rautate graita sau negraita pe care nu am facut-o cu lucrul si cu cuvantul, cu cunostinta si cu necunostiinta, cu amintirile si cu gandurile, cu covarsire si peste masura pacatuind. Si de multe ori fagaduind a ma pocai, tot de atatea ori intru aceleasi pacate am cazut. Mai cu lesnire se vor numara picaturile de ploaie, decat multimea pacatelor mele, pentru ca au covarsit capul meu si ca o sarcina s-au ingreuiat. Caci din tineretile mele si pana acum poftelor celor necuvioase deschizandu-le usa, porniri neinfranate si fara de randuiala am uneltit, intinandu-mi haina Sfantului Botez, cea tesuta de sus, biserica trupului meu manjind-o, ticalosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcandu-l si toata faradelegea si nedreptatea lucrand. Pe care, daca as vrea cu de-amanuntul sa le povestesc, nu ma va lasa vremea povestindu-le.
Dar fiindca toate le stii Tu – caci nu este zidire nearatata inaintea Ta, toate fiind goale si descoperite inaintea ochilor Tai -, de ce s-ar cuveni a spune stiutorului cele ce nu-Ti sunt necunoscute ? Insa si inima mi se zdrobeste, si sufletul, si cu totul intru adancul nedumeririi ma afund, aducandu-mi aminte ca pe cand pacatuiam nu am aratat nici cea mai mica fapta de pocainta. Si vremea taierii este aproape, sorocul mortii este de fata, dar vremea pocaintei nicaieri. Pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu si este plin de durere si de intristare. Caci nepregatit fiind, cand socotesc si cercetez cele despre mine, nimic din destul spre dare de raspuns nu aflu, nici vreun chip si mijloc prin care ma voi izbavi de focul cel vesnic. Dar daca “dreptul abia se mantuieste”, eu, pacatosul, unde ma voi arata ? Si daca abia dupa multe scarbe, imparatia lui Dumnezeu este mostenita de cei vrednici, iar calea vietii este stramta si necajita, atunci eu, intru desfatare si intru neinfranare totdeauna petrecand, cum ma voi invrednici de mantuire ? Si daca “toata dreptatea omului este ca o zdreanta lepadata”, dar atata noroi si nedreptate cum se va socoti ? Si daca “pentru un cuvant desert trebuie sa dea cineva seama”, eu pentru atatea pacate, ce raspuns potrivit voi avea ? Vai, suflete, caci iata asa au sporit faptele noastre ! Scurta este viata si pentru putina vreme, iute trecand, si catre moarte trimitand. Dar vesnica este munca pacatosilor ca si imparatia dreptilor. Si viata nici unei din ele nu se curma prin moarte. Deci ce voi face ? Ce voi lucra ? In ce bezna ma voi arunca ? Infricosata este moartea, mai ales cea a pacatosilor, fiindca si rea este. Caci “moartea pacatosilor cumplita este”, dar “cu mult mai infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu”, din care nimeni nu va putea sa ne scoata.
Deci, cand va veni sa Se slaveasca intru sfintii Sai si sa rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui, cand scaunele se vor pune si nemitarnicul Judecator infricosat va sedea, cand raul cel de foc va trece pe dinainte, si stralucirea si bucuria dreptilor gatite se vor arata si toate milioanele ingerilor si toti oamenii cei din veac, impreuna cu toata zidirea, cea vazuta si cea gandita, cu cutremur vor sta de fata, ce voi face eu atunci ? De rusine plin fiind, de constiinta mustrat, de toata indrazneala si darea de raspuns lipsit, suspin din toate partile. Ah, rele ! Ce voi plange mai intai, ce voi suspina apoi, pentru ce ma voi tangui ? Pentru lipsirea de bunatati sau pentru chinul durerilor ? Pentru nemarginirea muncii sau pentru despartirea de Dumnezeu ? Plangi, ticaloase suflete, aducandu-ti aminte de cele ce te vor intampina dupa iesirea din trup, caci vor fi foarte grele si dureroase. Si striga:
Dumnezeul Puterilor, Dumnezeule cel vesnic, Dumnezeul milei si al indurarilor, sa nu ma parasesti ! Sa nu ma treci cu vederea ! Sa nu departezi de la mine mila Ta ! “Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele !” Ca stiu milostivirea Stapanului meu, stiu nepomenirea de rau a Iubitorului de oameni si ca voitor al milei este, “Care nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”. Si “Care voieste ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vie”, mai ales cei ce se intorc de la pacat. Caci “nu a venit sa cheme pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta”. Caci “nu au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei ce rau patimesc”. Deci, asa aflandu-ma si asa socotind, nu ma abat din nadejdea cea buna, nici nu ma deznadajduiesc de mantuirea mea.
Acum am inceput a grai catre Domnul meu: “Eu sunt pamant si cenusa”, “vierme si nu om, ocara a oamenilor si defaimare a norodului”. “Da-mi mie cuvant intru deschiderea gurii mele”, Cel ce dai rugaciunea celui ce se roaga, caci de la Tine este “toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Tine, Parintele luminilor”, ca sa ma rog dupa cuviinta si sa cer cele de folos, si sa nu ma intorc smerit si rusinat, ci dobandind cele ce am nadajduit. Si asa ma voi duce, bucurandu-ma intru deplina adeverire a inimii.
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt ! Doctorul sufletelor si al trupurilor, ca si cum as sta inaintea infricosatului Tau Scaun, ca si cum m-as atinge de preacuratele Tale picioare, asa ma rog, si cer, si ma supun, cu zdrobita si smerita inima: Curateste-ma pe mine, pacatosul. Iarta-mi mie, netrebnicul si smeritul. Cauta din sfant lacasul Tau spre ticalosia mea ! Priveste dintru inaltimile Tale cele sfinte spre rugaciunea smeritului robului Tau si nu trece cu vederea rugaciunea mea. “Slabeste-ma, ca sa ma odihnesc mai inainte de a ma duce” acolo deunde nu ma voi mai intoarce. Ca un om am pacatuit, ca un Dumnezeu iarta-ma. Caci Tu cunosti, Stapane, alunecarea lesnicioasa a firi omenesti si cum ca “plecat este cugetul omului cu osardie spre cele rele, inca din tinerete”. Adu-Ti aminte ca din pamant suntem. Adu-Ti aminte ca Tu singur esti curat si fara de prihana si neintinat, iar noi toti intru certari si canonisiri suntem. Adu-Ti aminte de indurarile Tale cele din veac si de mila Ta, si sa nu ma osandesti cu faradelegile mele, nici sa-mi rasplatesti dupa pacatele mele. Stiu multimea faradelegilor mele, ca mare este si fara numar. Dar stiu si noianul iubirii Tale de oameni, ca nemarginit este si nebiruit. Ca Tu esti cel ce ridici pacatul lumii, Care te-ai pogorat din cer pe pamant, ca sa cauti oaia cea ratacita si pierduta, Pastorul cel bun, Cel ce iti pui sufletul pentru oi, si ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintru care cel dintai sunt eu.
Miluieste, Milostive, faptura mainilor tale ! Sa nu te scarbesti de mine, nevrednicul, ci indura-Te spre faptura Ta. Cel ce pentru mine cruce ai rabdat si semnele ranilor ai primit si m-ai vindecat, sterge ranile mele cu leacul milostivirii si cu buretele iubirii de oameni. Caci toate le poti si nimic nu iti este Tie cu neputinta. Da umilinta inimii mele ceie impietrite, usureaza-mi greutatea constiintei, primeste lacimile mele si suspinarea ca pe ale desfranatei si ca pe ale lui Petru, cel dintai dintre Apostoli. Primeste-mi aceasta marturusire si pocainta, Cel ce ai primit gandul bun al talharului pe cruce. Primeste rodul buzelor mele ca pe o jertfa vie, bine primita intru miros de buna mireasma.
Ma rog, imblanzeste-Te! Ma rusinez, indupleca-Te! A pacatuit si Manase imparatul, dar nu s-a pierdut, pentru ca s-a cait. A pacatuit si David mai inainte de acela, dar plangandu-si pacatul, s-a miluit. Multe pilde de acest fel am, care potolesc si mangaie mahniciunea mea, care gonesc de la mine deznadajduirea, si hranesc nadejdea mantuirii mele. Mangaie si Tu inima mea, Parintele indurarilor si Dumnezeu a toata mangaierea. Odihneste-o si fa-i bine cu izvorul milei Tale si al bunatatilor. Multe ai facut din veac, mari si minunate, slavite si infricosate, carora nu este numar. Iar daca pe mine, curvarul, ma vei mantui, mai multa si mai mare minune vei face. Ca atat de mare este puterea milostivirii si a iubirii Tale de oameni, incat si din noroi margaritar face si din fiu al gheenei fiu al imparatiei savarseste.
Si inca voi striga catre Tine, Domnul meu, si catre Dumnezeul meu ma voi ruga: Ocarmuieste ramasita vietii mele dupa voia Ta. Intareste-ma intru frica Ta. Intemeiaza-ma intru dragostea Ta si cu multimea bunatatii Tale sfarsit bun si vrednic iubirii Tale de oameni daruieste-mi. Cauta cu mila si cu iubire de oameni spre oasele mele si spre incheieturile mele si spre toata alcatuirea fapturii mele si la loc de repaos si de odihna calauzind ticalosul meu suflet, asaza-l. Caci multe lacasuri sunt la Tine, fiecaruia dupa vrednicie impartindu-i.
Si inca ma rog si cer: Da, Doamne, si dar de pricepere nevredniciei mele ca sa inteleg cele bine placute Tie si de mie folos. Si nu numai sa le inteleg, ci sa le si implinesc, ca sa nu fiu biruit si sa nu fiu impreuna cu cei deserti, sa nu faptuiesc cele necuvioase. Prin nemarirea desarta sa ma smeresc impreuna cu cei smeriti, cu cei ce patimesc impreuna sa patimesc, celor ce gresesc sa le iert. Pentru ca stiu ca de nu voi ierta, nu mi se va ierta. Pentru aceasta ma rog: Iarta toate tuturor celor ce imi gresesc mie, caci nu ei sunt de vina, ci eu, ticalosul, cel ce nu fac voia Ta si nu pazesc poruncile Tale. Celor ce ma iubesc pe mie, rasplateste-le cu bogatele Tale daruri. Pe parintii cei duhovnicesti si fratii pe care mi i-ai dat, miluieste-i Milostive, ca si pe mine, cu judecatile pe care le stii, indurandu-Te cu iubire de oameni.
Aceste cuvinte ale rugaciunii mele sa mijloceasca pentru mine si cat traiesc si dupa ce voi muri eu. “Sa se indrepteze marturisirea aceasta si lacrimile ca o tamaie inaintea Ta”. Astept in fiecare zi moartea cea de netrecut. Trupul meu cel ticalos ingroparii dandu-se, se va strica, si Tu il vei invia, datatorule de viata nepieritor, in vremea Invierii. Iar duhul meu in mainile Tale il pun.
Odihneste, Sfinte Stapane, intru lumina viilor si in lacasul celor ce se veselesc si pe parintii, stramosii, si pe fratii mei, robii Tai binecredinciosi, si pe cei ce mi-au poruncit mie, nevrednicului, sa ma rog pentru dansii, si tuturor celor ce intru buna credinta s-au savarsit, iarta-le. Caci, desi am pacatuit, dar nu ne-am departat de la Tine, nici “am intins mainile noastre catre dumnezeu strain”, ci pe Tine Te-am cunoscut, si pe Tine Te-am iubit, si intru Tine am crezut, si Tie ne inchinam, Unuia Dumnezeu in Treime, catre Tine ne rugam, si intru Tine nadejdile mantuirii le punem. Miluieste-ne pe noi dupa mare mila Ta, si ne mantuieste intru Imparatia Ta cea cereasca.
Cu adevarat, Doamne al meu, Doamne, asa sa se faca acestea intru noi, cei ce nadajduim spre Tine, pentru cea multa si necovarsita bunatate a Ta si pentru milostivirea si iubirea Ta de oameni cea negraita, pentru rugaciunile preaslavitei, prea laudatei, preabinecuvantatei si cu dar daruitei, Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarea Maria, ale Puterilor celor ceresti si intelegatoare si ale tuturor sfintilor care din veachine Ti-au placut Tie. Amin. Amin. Amin.

Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.
Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.
Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin.

Când amărât de boală voi simţi apropierea sfârşitului meu pământesc: Doamne, miluieşte-mă.
Când sărmana inima mea prin ultimile ei bătăi se va tângui în chinurile morţii: Doamne, miluieşte-mă.
Când ochii mei pentru ultima oară se vor umezi de lacrimi la gândul, că în toată viaţa mea te-am mâniat, Doamne, prin păcatele şi fărădelegile mele: Doamne, miluieşte-mă.
Când bătăile dese ale inimii vor grăbi ieşirea sufletului meu: Doamne, miluieşte-mă.
Când gălbeneala feţei mele şi răceala trupului meu vor săgeta cu frică pe cei din preajmă: Doamne, miluieşte-mă.
Când mi se va întuneca privirea, se va tăia glasul şi va împietri limba mea: Doamne, miluieşte-mă.
Când năluci şii vedenii înfricoşătoare mă vor face să deznădăjduiesc în milostivirea Ta: Doamne, miluieşte-mă.
Când sufletul meu, împovărat de amintirile păcatelor săvârşite şi de frica judecaţii Tale nu va mai fi în stare să lupte cu duşmanii mântuirii mele, care se vor sili să mă tragă de partea întunericului şi a chinurilor: Doamne, miluieşte-mă.
Când sudoarea morţii va acoperi trupul meu, iar sufletul în chinuri sfâşietoare se va depărta de el: Doamne, miluieşte-mă.
Când întunericul morţii va acoperi de la privirea mea tulbură toate lucrurile acestei lumi: Doamne, miluieşte-mă.
Când în trupul meu vor înceta toate simţurile, vor încremeni venele şi se vor împietri muşchii mei: Doamne, miluieşte-mă.
Când la auzul meu nu vor mai ajunge vorbele oamenilor şi sunetele de pe pământ: Doamne, miluieşte-mă.
Când voi asculta judecata Ta dreaptă, care va hotărî soarta mea veşnică: Doamne, miluieşte-mă.
Când trupul meu, părăsit de suflet, se va face pradă viermilor şi stricăciunii şi în sfârşit toată alcătuinţa mea se va preface în scrum: Doamne, miluieşte-mă.
Când glasul trâmbiţei îi va trezi pe toţi la cea de-a doua venire şi se va deschide cartea faptelor mele, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul robul Tău (prenumele). În mâinile Tale Doamne îmi dau duhul meu. Amin.

Mă auzi Tu, Doamne? Nu Ţi-am vorbit niciodată, dar acum vreau să mă închin Ţie. Ştii că din fragedă copilărie mi s-a spus că nu exişti, iar eu eram aşa de prost, încât am crezut. N-am avut niciodată conştiinţa frumuseţii creaţiei Tale. Astăzi, deodată, văzând adâncul nemăginirii, acest cer înstelat desupra mea, mi s-au deschis ochii. Uimit, am înţeles lumina lui. Cum am putut fi atât de groaznic de înşelat? Nu ştiu, Doamne, dacă îmi întinzi mâna, dar eu Îţi încredinţez această minune şi Tu vei înţelege: în străfundul acestui iad teribil, lumina a izbucnit în mine şi Te-am văzut. La miezul nopţii vom ataca, dar nu mi-e frică, Tu ne priveşti. Ascultă! Se dă alarma. Ce voi face? Îmi era aşa de bine cu Tine. Vreau să-Ţi mai spun ceva: Tu ştii că lupta va fi grea. Poate că în noaptea asta voi bate la uşa Ta. Cu toate că nu Ţi-am fost niciodată prieten, îmi vei da voie să intru când voi sosi?
Dar nu plâng, vezi ce mi se întâmplă, mi s-au deschis ochii! Iartă-mă, Doamne! Plec şi nu mă voi mai întoarce, cu siguranţă, dar, ce minune! Nu mai mi-e frică de moarte!

Nu mă strivi pe mine păcătosul, Mântuitorule, ca pe smochinul neroditor, ci adăpând sufletul meu cu lacrimile pocăinţei dărueşte-mi rod pe mulţi ani înainte ca să Ţi-L pot închina Ţie, Multmilostive. Doamne Multmilosârde!
Tu, oarecând, prin gura slujitorului lui Moise, Iosua, fiul lui Navi, ai oprit pentru o întreagă zi mişcarea soarelui şi a lunii, atâta timp cât poporul israelitean se răzbuna pe duşmanii săi. (Iosua, cap. 10)
Prin rugăciunea prorocului Elisei ai lovit pe sirieni oprindu-i, ca apoi din nou să-i ridici.
Tu, Carele ai vestit prorocului Isaia: “Iată voi întoarce umbra cu zece linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz.” Şi soarele s-a dat înapoi cu zece linii, pe care el le străbătuse”. (Isaia 38-8)
Tu, oarecând, prin gura prorocului Iezechiel ai închis adâncul, ai oprit râurile şi ai secat apele. (Iezechiel 31-15)
Şi Tu, oarecând prin postul şi rugăciunea prorocului Tău Daniel ai astupat gurile leilor. (Evr. 11-33)
Aşa, Doamne, şi astăzi reţine, până la timpul potrivit, pe cei care mă înconjoară pe mine şi uneltesc gânduri de strămutare, de înlăturare şi de izgonire a mea.
Aşa, Doamne, şi acum nimiceşte dorinţele şi cerinţele rele, astupă gura şi inima tuturor celor ce mă judecă, mă defăima, mă înjosesc, mă urăsc şi uneltesc răul împotriva mea.
Aşa, Doamne, şi astăzi pune orbire duhovnicească asupra duşmanilor mei şi asupra tuturor celor ce se ridică împotriva mea.
Oare nu Tu, Doamne, ai vestit apostolului Pavel: Nu te teme ci vorbeşte şi nu tăcea. Pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău”. (Fapte 18-9)
Îmblânzeşte inimile tuturor celor ce se împotrivesc bunăstării şi slavei Bisericii lui Hristos. De aceea să nu tacă buzele mele de a-i descoperi pe cei nelegiuiţi şi de a-i preaslăvi pe cei drepţi şi toate lucrurile Tale minunate. Şi să se împlinească toate bunele noastre începuturi şi dorinţe.
Către voi, drepţilor şi rugători ai Lui Dumnezeu şi ai noştri mijlocitori îndrăzneţi, care oarecând prin puterea rugăciunilor voastre aţi oprit venirea altor neamuri şi apropierea celor ce ne urăsc, care aţi risipit relele uneltiri ale oamenilor, care aţi închis gurile leilor, către voi îmi îndrept rugăciunea şi cererea mea.
Şi tu, preacuvioase şi mare Elie Egipteanul, care oarecând ai îngrădit cu semnul crucii sălaşul ucenicului tău, poruncindu-i să se înarmeze cu numele Domnului şi să nu se mai înfricoşeze de ispitirile diavoleşti, îngrădeşte casa mea cu rugăciunile tale şi o păzeşte pe ea de aprinderea focului, de năvălirea tâlharilor, de tot răul şi înfricoşarea.
Şi tu preacuvioase părinte Poplie Sirianul, care prin rugăciune neîncetată către Dumnezeu ai ţinut demonul nemişcat zece zile, zi şi noapte. Reţine în afara casei mele toate puterile potrivnice şi pe toţi cei ce hulesc numele Lui Dumnezeu şi mă urăsc pe mine.
Şi tu, preacuvioasă fecioară Piama, care cu puterea rugăciunilor tale ai oprit înaintarea celor ce se duceau să-i omoare pe sătenii tai, acum opreşte toate uneltirile vrăjmaşilor mei care vor să mă gonească din acest loc şi să mă nimicească, nu le îngădui să se apropie de casa mea, opreşte-i pe ei cu puterea rugăciunilor tale: “Doamne, Judecătorul lumii, Cel ce iubeşti adevărul şi urăşti minciuna, fie ca atunci când va ajunge la Tine rugăciunea mea, Tu, cu puterea cea Sfântă, să-i opreşti în loc pe duşmanii mei”.
Şi tu, fericite Lavrentie din Kaluga, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, ca cel ce ai îndrăzneală înaintea Domnului. Mijloceşte pentru cei ce suferă de ispitirile diavolului, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine ca să mă îngrădească de uneltirile satanice.
Şi tu, preacuvioase Vasile Pecerschi, fă rugăciuni de reţinere a celor ce se năpustesc asupra mea şi goneşte de la mine uneltirile diavoleşti.
Şi voi, toţi sfinţii pământului şi ai ţării noastre, cu puterea rugăciunilor voastre, risipiţi toate înşelările drăceşti, toate izvodirile şi uneltirile diavoleşti ce se fac spre a mă necăji şi a mă pierde pe mine şi întreaga mea avuţie.
Şi tu, mare şi groaznice păzitor, Arhistrategule Mihaile, taie cu sabia de foc toate poftele vrăjmaşului neamului omenesc şi ale slugilor lui care vor să mă piardă pe mine. Stai neclintit la straja casei mele, a tuturor celor ce vieţuiesc în ea şi a averii mele.
Şi Tu, Stăpână, care nu întâmplător Te numeşti “Zid Nesurpat” fii, pentru toţi cei care mă duşmănesc şi cugetă să-mi facă rău, o piedică şi un zid nesurpat care să mă îngrădească pe mine de tot răul şi împrejurările grele. Amin.

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi Şi-a zidit-O, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici!
Primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii Tăi, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în faţa Preacinstitei Tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor înţelepciune duhovnicească, râvnă şi buna pază a sufletelor noastre, învăţătorilor smerită înţelepciune, fiilor ascultare şi nouă tuturor duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului. Şi acum, maică prealăudată, dă-ne bună sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legatură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce esti mai cinstită decat Heruvimii şi mai slăvită decât Serafimii. Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. AMIN
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! AMIN

La cine sa ma plâng, STĂPÂNĂ?
La cine să alerg în durerea mea, dacă nu la tine, ÎMPăRăTEASĂ CEREASCĂ?
Cine va primi plânsul meu şi oftarea mea; dacă nu TU, PREA CURATĂ, nădejdea creştinilor şi scăparea pentru noi păcătoşii?
Cine,daca nu TU,ne va apara mai bine de nevoi?asculta oftarea mea si apleaca urechea TA la rugaciunea mea!
Stapana,MAICA DUMNEZEULUI meu,nu ma trece cu vederea pe mine,care cer ajutorul TAU si nu ma respinge pe mine,pacatoasa,lumineaza_mi mintea si invata_ma,IMPARATEASA CEREASCA!
Nu ma lepada,Stapana,pe mine,roaba TA,pentru nemultumirea mea.Fii pentru mine MAICA si PROTECTOARE!
Ma incredintez acoperamantului TAU milostiv,daca nu o sa vrei sa ma mai ajuti,du_ma pe mine pacatoasa la o viata linistita si fara de necazuri,ca sa plang de pacatele mele!
Vai de mine!La cine sa alerg eu vinovata,daca nu la TINE,la CARE toti pacatosii cauta nadejdeea si scaparea asteptand mila TA cea nespusa si darurile TALE!Ce cuvant pentru pacatul meu voi putea spune la SLAVA TA cea prea mare!
O,STAPANA!IMPARATEASA CEREASCA,TU imi esti MAICA si nadejdea,TU imi esti speranta si scaparea mea,acoperamantul,apararea si ajutorul meu.
IMPARATEASA mea CEA PREA BUNA si grabnica aparatoare,acopera cu rugaciunea TA pe mine care am calcat poruncile FIULUI si DUMNEZEULUI TAU.
Apara_ma de dusmanii vazuti si nevazuti,imblanzeste inimile oamenilor rai,care se ridica asupra mea.
O,MAICA DOMNULUI si a FACATORULUI meu!TU esti radacina FECIOAREI si floarea care nu se vestejeste a curatenie.
O,NASCATOARE DE DUMNEZEU!Ajuta_ma pe mine,care sunt stapanita de patimile trupesti si de durerile inimii,numai de la TINE si impreuna cu TINE a FIULUI TAU si a DUMNEZEULUI nostru voi avea apararea si prin apararea TA cea prea mare voi fi ajutata si voi scapa de orice nenorocire si necazuri,cu rugaciunile TALE cele mai puternice PREA CURATA fara de pacat si PREA SLAVITA MARIA,MAICA lui DUMNEZEU.
Bucura_te CEA plina de dar!
Bucura_te CEA imbucurata!
Bucura_te,PREA BLAGOSLOVITA DOMNUL este cu TINE !

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua”, daruieste-mi toate cele de trebuinta pentru a merge pe calea mantuirii.
In mainile Tale este viata mea si fara Tine nu pot cunoaste nici implinirea si nici bucuria cea adevarata. Stiind aceasta, avand dorinta de a purta crucea casatoriei, Te rog sa ma ajuti sa gasesc faptura potrivita alaturi de care sa infrunt marea vietii acesteia.
Ajuta-ma, Doamne, ajuta-ma, cum numai Tu ma poti ajuta. De multe ori ispita singuratatii mi-a ranit inima, de multe ori diavolul deznadejdii a lovit in poarta sufletului meu. De atata durere inima mea s-a strans, si nu este nimeni care sa imi aline durerea.
La Tine alerg, Doamne, nadejdea mea, intarirea mea, lumina vietii mele. Ajuta-ma sa am o familie bineplacuta Tie, o familie peste care sa se reverse multimea binecuvantarilor Tale.
Fereste-ma, Doamne, de tot raul. Fereste-ma de o alegere gresita. Fereste-ma de minciuni, de rautate, de desfrau. Sa nu ma insele frumusetea cea degrab trecatoare, ci sa caut mai ales frumusetea sufleteasca. Sa nu ma orbeasca dragostea patimasa, nici sa nu ma biruie patimile si poftele.
Tu stii, Doamne, nepriceperea si slabiciunea mintii mele. Izbaveste-ma prin harul Tau de neputintele care ma apasa.
Vino in ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Daruieste-mi intelepciune si rabdare. O, grea este crucea rabdarii, si greu imi este sa nu fiu covarsit de ea. Dar in Tine imi pun nadejdea.
Ajuta-ma, Doamne, sa iubesc Biserica, sa starui in rugaciune si sa am ravna pentru implinirea poruncilor Tale. Sa ma spovedesc ori de cate ori umbra pacatului va tulbura mintea mea, mai inainte ca gandul murdar sa devina fapta. Daruieste-mi ca primind dezlegare de pacate sa-mi indrept viata dupa cum Iti este bineplacut Tie.
Fa sa-mi fie mie familia cale de mantuire, cale de bucurie. Sa nu caut implinirea cea inselatoare cu care ma ademeneste aceasta lume, ci sa caut dragostea pe care ai binecuvantat-o la nunta din Cana Galileii.
Sa imi fie familia prilej pentru a-Ti multumi in fiecare zi. Si la vreme potrivita, daruieste-mi, Doamne, copii credinciosi si sanatosi, care sa duca o viata curata si sfanta.
Rugatori aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai marii cetelor ingeresti, pe Inaintemergatorul Tau, pe inteleptii Apostoli, si impreuna cu acestia pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale caror rugaciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu si pentru mantuirea mea.
Ca Tu Insuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si Tie dupa cuviinta, ca unui Dumnezeu si Stapan, toti slava Iti inaltam, in toate zilele. Amin.

Rugăciunea femeii înainte de naştere:
Marie, Maică Preacurată, ceea ce ai purtat în pântecele tău cel binecuvântat pe Mântuitorul a toată lumea, înconjoară-mă pe mine, păcătoasa, cu dragostea ta de Maică şi du rugăciunea mea la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ca să-mi binecuvânteze pruncul pe care-l port în pântece şi să mă învrednicească să-l aduc la lumina în chip firesc şi sănătos, întărindu-mă cu puterea dreptei Sale, întru care bine am nădăjduit. Amin.Rugăciunea mamei după naştere:
Mulţumescu-Ţi Tie, Doamne, din adâncul inimii mele, pentru pruncul pe care Tu mi l-ai dăruit şi pe care Ţie Ţi-l închin, dimpreună cu toată viaţa mea, întru care ai binevoit. Dăruieşte-i, Stăpâne, viaţă că să se nască din nou, din apă şi din Duh, ca fiu al Tău după har, în Taina Sfântului Botez. Ajută-mă, Iubitorule de oameni, să-l cresc în pace, ca pe un mădular binecuvântat al Bisericii Hristosului Tău. Şi întreaga noastră familie păzeşte-o întru dragostea Ta, dăruindu-i toate cele spre trebuinţă, după marea Ta milă, putere şi înţelepciune. Că noi Ţie Îţi încredinţăm sufletele şi trupurile noastre, Ţie ne rugăm pentru noi înşine, şi unii pentru alţii, şi numele Tău, de viaţă făcătorul, în veci îl preamărim: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu măi ubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin .

Pe care este dator atât monahul cât şi mireanul să-l citească în fiecare zi, cu umilinţă, cu osardie şi cu evlavie.
PENTRU SFÂNTA BISERICĂAdu-Ţi aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de mila şi de îndurările Tale cele din veac, pentru care Te-ai întrupat şi de voie ai răbdat răstignire şi moarte, ai înviat din morţi, Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatal, pentru mântuirea tuturor celor ce cred drept în Tine.Caută spre smerenia şi rugăciunea tuturor celor ce cu toată inima Te caută pe Tine. Pleacă-Ţi urechea şi auzi smerita mea rugăciune, a nevrednicului robului Tău,întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care o aduc Ţie pentru poporul Tău.

Mai întai, adu-Ţi aminte de soborniceasca şi apostoleasca Ta Biserică, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău; întemeiaz-o, întăreşte-o, lăţeşte-o, înmulteşte-o, împac-o şi o pazeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar întărâtările ce se pornesc asupra ei le potoleşte.

Stinge năvala păgânilor, pornirile ereticilor degrab le sfărâmă, le dezrădăcinează şi întru nimic le întoarce, cu puterea Sfântului Tău Duh (O închinăciune).

POMELNIC PENTRU CEI VII

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe dreptcredinciosul tău popor. Supune sub picioarele lui pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul şi sădeşte în inima lui cele bune şi de pace pentru sfânta Biserică; ca să vieţuim, prin liniştea lui, viaţa lină şi fără de gâlceavă, în dreaptă credinţă, în deplină creştinătate şi curăţie (O închinăciune).

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe prea sfinţiţii patriarhi ai lumi şi Prea Sfinţitul şi îndreptatorul Sinod, pe arhiepiscopul (sau episcopul) nostru ( numele ), pe toti prea sfintitii mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, pe preoti, diaconi si pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus sa pastoreasca turma Ta cea cuvantatoare si, pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si ma mantuieste si pe mine pacatosul ( O inchinaciune ).

Mantuieste,Doamne, si miluieste pe dreptcredinciosii carmultori al tarii, pe mai-marii ostilor, pe capeteniile oraselor si satelor si pe toti binecredinciosii si de Hristos iubitorii ostasi ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe parintele nostru staretul ( numele ) si pe fratii nostri cei intru Hristos si, prin rugaciunile lor, mantuieste-ma si pe mine pacatosul ( Numai pentru calugari; o inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe parintele meu, duhovnicul ( numele ) si-mi iarta pacatele prin rugaciunile lui. ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe toti cei ce se ostenesc si slujesc si pe cei ce cu osardie au slujit in sfant locasul acesta, fratii nostri, cu lucrul mainilor ; pe cei pusi in ascultari ; iconomi,ajutori de iconomi si pe cei impreuna cu dansii ostenitori, pe slugile mirenesti, pe lucratorii de pamant ai acestei sfinte manastiri si pe toti ortodocsii crestini catre Tine ( O rostesc numai calugarii; o inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, sl miluieste pe parintii mei ( numele )pe fratii, surorile, pe toate rudeniile cele dupa duh si dupa trup si pe prieteni ; si le daruieste lor pacea Ta, indestulandu-i cu bunatatile cele lumesti si cu cele mal presus de lume ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste sfintele manastiri din Sfantul Munte,din Tara Romaneasca si de pretutindenea si pe parintii si fratii mei,care vietuiesc si petrec intr-insele ; si ma miluieste si pe mine,pacatosul, pentru rugaciunile lor ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste, dupa multimea indurarilor Tale, pe toti sfintii ieroschimonahi, ieromonahi, ieroschidiaconi, ierodiaconi,schimonahi si monahi, schimonahii si monahii, si pe toti cei ce cu evlavie si cu infranare vietuiesc prin manastiri, prin pustii, prin pesteri, prin munti, prin inchisori, prin crapaturile pietrelor, prin ostroavele marilor, in orice loc si latura si care slujesc si se roagaTie cu crestineasca, dreapta si buna credinta. Usureaza-le povara,mangaie-i in necaz si-i intareste in nevointa, cu puterea Ta ; iar prin rugaciunile lor, daruieste-mi si mie iertare de pacate ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe batrani si pe tineri, pe saraci sipe sarmani, pe vaduve si pe cei ce se afla in neputinte, in griji, in nevoi, in rele patimiri, in robii, in temnite si in inchisori si, mai ales, pe cei izgoniti pentru Tine si pentru dreapta credinta ortodoxa,de limbile cele fara de Dumnezeu si de cumplitii eretici, fiindca sunt robii Tai. Miluieste-i pe dansii, cerceteaza-i, intareste-i, ii mangaie si degrab, cu puterea Ta, ii slobozeste si le da izbavire de orice fel de greutati ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne,miluieste si imi iarta tot ce eu, ca un om neputincios, am gresit Tie,si m-am smintit si nebuneste m-am departat de la calea mantuirii, ia rprin desartaciunea mintii mele m-am abatut, ca un ticalos, catre fapte necuvioase. Rogu-ma dar : Intoarce-ma iarasi pe calea mantuirii, prin dumnezeiasca Ta iconomie ( O inchinaciune ).

Uneste cu sfanta, apostoleasca si soborniceasca Ta Biserica pe cei ce s-au departat de la dreapta credinta si care intunecandu-se cu eresurile, se afla intru pierzare, luminandu-i cu stralucirea cunostintei Tale ( O inchinaciune ).
Mantuieste, Doamne si miluieste pe cel ce ma urasc, ma dosadesc si ma asupresc si nu-i lasa pe dansii sa piara pentru mine ticalosul ( O inchinaciune ).

PENTRU CEI RĂPOSATI

Pomeneste, Doamne, pe cel ce s-au mutat din viata aceasta :binecredinciosii imparati si domni, imparatese si doamne, preasfintiti patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, preoti,diaconi, intregul cler bisericesc, cinul monahicesc, ctitori ai sfant locasului acestuia, si-i odihneste impreuna cu sfintii Tai in vesniceleTale locasuri ( O inchinaciune ).

Pomeneste, Doamne, sufletele adormitilor robilor Tai parintilor mei ( numele ),fratiior, surorilor si tuturor rudentilor mele dupa duh si dupa trup,iertandu-le lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie ;daruieste-le imparatia si impartasirea vesnicelor Tale bunatati,indulcirea Ta cea fara de sfarsit si fericita viata ( O inchinaciune ).

Pomeneste, Doamne, pe toti cei ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice : parinti si frati at nostri si drept slavitori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni; salasluieste-i cu sfintiiTai acolo unde straluceste lumina fetei Tale, iar pe noi miluieste-ne ca un bun si de oameni iubitor ( O inchinaciune ).

Daruieste, Doamne, iertare de pacate tuturor parintilor si fratilor nostri, care mai inainte de noi s-au mutat, intru buna credinta siintru nadejdea invierii, si le fa lor vesnica pomenire ( de trei ori ).

PENTRU TINE
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul (O închinăciune).
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului (O închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă (O închinăciune).
Fără de număr am greşit, Doamne iartă-mă (O închinăciune).

Doamne, iată-mă doborât de boală. Nu mai pot munci, sunt o povară pentru ai mei. E greu, Doamne, însă îţi mulţumesc şi pentru această suferinţă: ea mă ajută să înţeleg cât de nestatornice sunt viaţa, sănătatea şi toate cele pământeşti.
Acum privesc cu alţi ochi ceea ce am, ceea ce sunt nu-mi aparţine, ci este un dar al tău. Ştiu ce înseamnă să depinzi de alţii, să nu poţi face nimic singur. Am gustat singurătatea, neliniştea, deznădejdea; am simţit însă şi prietenia şi dragostea atâtor oameni!
Doamne, chiar daca îmi este greu, spun: facă-se voia ta! Îţi ofer suferinţele mele şi le unesc cu patimirile Fiului tău.
Te rog, binecuvintează-i pe toţi cei care mă îngrijesc şi pe toţi cei care suferă împreună cu mine. Iar dacă vrei, dăruieşte-mi vindecare, mie şi celorlalţi. Amin.
Doamne Dumnezeule ajută-ne să putem trecem cu bine în cazurile noastre de boală. Amin

O, Doamne preabunule, Tu mi-ai dat un soţ al zilelor mele pe pământ, partaş sorţii mele şi sprijinul meu în vremea călătoriei acestei vieţi. Fă să cunosc că el se îngrijeşte de mine şi ajută-mă să nu întristez niciodată zilele lui, nici să fiu nemulţumitoare faţă de cel care mă sprijină şi mă îngrijeşte. Fă-mă supusă şi îndătoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioasă să-i adaug la osteneli şi să-i amărăsc pâinea ce-o caştigă pentru mine şi copiii noştri.
Izvorule al înţelepciunii, luminează-mă să cunosc toate virtuţile familiei şi printr-o înţeleaptă chivernisire să păstrez ceea ce el adună cu osteneli şi prin sudoarea feţei sale. Ajută-mi ca prin supunere, prin dulceata purtării mele, prin răbdarea şi dragostea mea, să încununez zilele lui cu flori şi cu bucurii, să împart cu el fără cărtire toate loviturile vieţii şi să-i fiu însoţitoare nedespărţită, precum în fericire aşa şi în necaz.
Păzeşte-mă de împodobirile necumpătate şi de necuviinţele în care cad femeile care nu cunosc preţul unui şot bun, punându-şi toată fericirea lor în podoabe şi petreceri zgomotoase şi deşarte ce atrag după sine neînţelegeri, dezamăgire şi dureri. Ajută-mi să deprind toate virtuţile care fac podoaba femeii, pentru că dacă vârsta sau bolile îmi vor ridica floarea frumuseţii şi a tinereţii să-mi rămână o inimă vrednică de dragostea soţului meu şi a fiilor noştri, ca să le dau pildă bună, întărindu-i în puterea virtuţii. Ascultă, Preabunule, glasul meu cel umilit, şi trimite binecuvantarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Care împuterniceşti florile şi verdeaţa de pe tot pământul cu căldura soarelui Tău, şi sufletul omenesc cu căldura iubirii Tale; Tu, Cel ce toate le-ai zidit de bunăvoia Ta în cer şi pe pământ şi pe toate le păstrezi prin dragoste şi milă, revarsă, mult-îndurate Doamne, peste sufletul meu cel slab şi umilit care se închină Ţie, bunătatea şi darul Tău şi iubire şi milă peste părinţii mei, peste mai-marii mei şi peste toţi aceia care se ostenesc pentru mine şi care m-au ajutat cu sfatul şi bunătatea lor. Fă din sufletul meu un soare călduros pentru sufletul lor, ca fiecare din ei să simtă din îndestulare mângâierile şi ajutorul cel venit de la Tine şi revărsat asupra lor prin rugăciunile şi prin dragostea mea fiască.Îţi vorbeşte, Părinte, inima mea de fiu (fiică), ştiind că Tu cunoşti lăuntrul nostru şi că nu Te vei întoarce de la inima mea, deschisă tuturor acelora pentru care Te rog; dăruieşte-mi, Doamne, înţelepciune, ca să nu uit niciodată, nici în supărări, nici în necazuri şi nici în bucurie, învăţătura Ta, cum că “binecuvântările părinţilor întăresc casele fiilor”, şi iarăşi: “cununa bătrânilor sunt fiii lor şi fală fiilor sunt părinţii lor”. Pentru aceasta, rogu-Te, Doamne, slăvite Împărate şi bunule Părinte, întăreşte-mă să cresc înaintea feţei lor cu temerea de Tine şi cu ruşinea de oameni, pentru ca, prin curăţirea de orice rău, prin împlinirea oricărui bine, prin fuga de orice păcat şi prin setea de orice virtute, viaţa mea să fie spre mântuirea mea şi a lor.Că Tu eşti, Doamne, Cel ce odinioară ai zis: “Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor”, şi Ţi-ai pus dumnezeieştile Tale mâini peste capetele lor şi i-ai binecuvântat. Însuţi Tu, Doamne, Iisuse Hristoase, trimite din cerul Tău cel preaînalt binecuvântarea Ta peste mine, robul Tău, şi ajută-mi să fac bucurie părinţilor mei şi să umblu întru cărările Tale cele sfinte, săvârşind numai ce este bun şi plăcut Ţie, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Dumnezeule, rugându-mă Ţie pentru tatăl meu şi pentru mama mea, împlinesc una din cele mai sfinte îndatoriri pe care Tu le-ai pus asupra mea, care este să-i cinstesc şi să-i iubesc din tot sufletul meu şi din toată inima mea. Cea mai dintâi îndatorire a mea faţă de ei este aceea de a mă ruga Ţie, întotdeauna, pentru sănătatea şi fericirea lor şi de a-i ajuta din toate puterile mele.

O, Dumnezeule Îndurate şi Puternice, Care binecuvântezi pe copii pentru părinţii lor şi adesea, în dreapta Ta mânie, îi pedepseşti pentru greşelile lor: primeşte mulţumirea mea umilită, pentru binefacerile, bucuriile şi binecuvântările pe care le reverşi neîncetat asupra lor. Trimite-le, Preabunule, acum şi totdeauna binecuvântările Tale şi le iartă lor greşelile pe care, ca nişte oameni, le vor fi făcut.

Tu îmi porunceşti să respect în ei puterea Ta şi să le fiu recunoscător pentru viaţa pe care mi-ai dat-o prin ei şi pentru toate îngrijirile şi purtarea de grijă pe care au avut-o şi o au pentru mine. Ajută-mi, dar, să urmez poruncile Tale cele sfinte; să le fiu supus, ascultător şi să nu fac nimic care să-i amărască şi să-i întristeze. Răsplăteşte-le, Preabunule, cu facerile Tale de bine, pentru dragostea şi îngrijirea neadormită de totdeauna ce au pentru mine. Apără-i de toate nenorocirile şi întristările. Dă-le viaţă îndelungată, fericită, liniştită şi cu bună înţelegere. Fă-i pe ei părtaşi binecuvântărilor Sfinţilor Tăi. Înmulţeşte roadele ostenelilor lor. Fă să prisosească peste ei binefacerile Tale şi să sporească în virtuţi şi întru îndestulare, ca să Te binecuvântăm în toate zilele vieţii noastre. Amin.

Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce cu înțelepciunea Ta ai zidit pe om și ai suflat în fața lui suflarea de viață și, binecuvântându-l, ai zis: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul, iar la Cana Galileei, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai binecuvântat nunta și deci nașterea de fii, cu multă umilință rog marea Ta bunătate ca neîncetat să reverși harul Tău și să te milostivești asupra copiilor mei, pe care Tu ai binevoit să mi-i dăruiești.
Umple-i pe ei de înțelepciune și pricepere. Îndreaptă pașii lor pe căile omeniei, ale dreptății, ale dragostei de oameni și ale bunei-cuviițe. Ajută-mi a cultiva în ei bunătatea și a-i face folositori loruși și obștei în mijlocul căreia trăiesc. Dă-le lor comorile cerești ale virtuții, care nu pier niciodată.
Nu cer pentru ei, Doamne, bogății pământești, ci te rog dă-le un trup sănătos și iubitor de osteneală, precum și suflet luminat și râvnitor spre tot binele, ca să ajungă buni fii ai Sfintei noastre Biserici și vrednici cetățeni ai Patriei, ca de-a pururi să binecuvinteze numele Tău. AMIN

O, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, ceea ce pentru curăția ta și pentru nenumăratele suferințe îndurate de tine pe pământ, ești mai presus decât toate fiicele pământului, primește suspinele noastre multîndurerate și ne păzește sub acoperămâtul milostivirii tale, căci alt adăpost și solire caldă în afară de tine nu avem, ci tu, îndrăznire având către Cel născut din tine, ajută-ne și ne miluiește cu rugăciunile tale că fără de opreliști să ajungem în împărăția cerurilor, unde împreună cu toți sfinții vom cânta lui Dumnezeu Celui în Treime, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.Rugăciune pentru împăcareDoamne, miluieşte pe cei ce mă urăsc, se sfădesc cu mine şi mă ocărăsc, asemenea şi pe cei ce mă gră­iesc de rău, ca nu cumva vreunul din ei să pă­timească ceva rău pentru mine, necuratul, nici în veacul acesta de acum, nici în cel ce va să fie. Ci-i sfinţeşte pe ei cu mila Ta, şi-i acoperă cu bunătatea Ta, Preabunule Stăpâne. Amin.

Doamne, Dumnezeule al milostivirilor și a toată bunătatea, care plinești cererile celor care Te cheamă cu credință, ascultă și nevrednica noastră rugăciune. Tu vezi că vrem să ne unim viețile prin căsătorie, Tu vezi dorirea inimilor noastre și știi dacă este bună sau este rea.Dacă este bineplăcut Ție să luăm asupra noastră crucea căsătoriei, ajută-ne să biruim toate piedicile cu care vrăjmașul ne necăjește. Ajută-ne, Doamne, că la Tine este nădejdea noastră. Dăruiește-ne pace, dăruiește-ne liniște și sănătate sufletească și trupească. Ferește-ne de noroiul desfrâului, ferește-ne de căderea în poftele trupești. Luminează-ne mințile ca să nu fie întunecate de vrăjmaș. Curătește-ne Tu, ca să nu ne întineze păcatul. Întărește-ne să mergem pe calea cea îngustă, ocrotiți de Preacurata Ta Maică și de soborul tuturor sfinților. Să avem o familie în care să strălucească făclia credinței și a virtuților, și pruncii noștri să fie călăuziți așa cum trebuie pentru a ajunge mădulare vrednice ale Bisericii Tale.Iar dacă Tu știi că din anumite pricini ne este mai de folos să părăsim vrerea noastră și să nu pornim împreună pe drumul căsătoriei, ajută-ne să înțelegem aceasta și să părăsim voia noastră fără a fi cuprinși de tulburare sau de deznădejde.

Înaintea Ta, Doamne, sunt viețile noastre. Rânduiește cu ele precum știi că este mai bine pentru noi. Că văzând grija Ta să îți mulțumim și să Te lăudăm până la sfârșitul zilelor noastre. Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție slavă îți înălțăm, Tătălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, dulcele nostru Mântuitor, Cel ce ne-ai învăţat pe noi să ne rugăm întotdeauna unul pentru altul, că aşa împlinind legea sfântă ne vom învrednici de mila Ta, caută cu îndurare spre căsnicia noastră şi păzeşte de orice căderi primejdioase, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi pe soţul meu (soţia mea) pe care mi l-ai dăruit (mi-ai dăruit-o) a petrece cu bună înţelegere împreună până la sfârşit.Dăruieşte-i sănătate, putere şi deplină înţelepciune luminată de sus, ca să-şi poată îndeplini toate îndatoririle sale, în toate zilele acestei vieţi, după voia şi poruncile Tale. Apără-l (apăr-o) şi păzeşte-l pe el (ea) de ispitele de care n-ar reuşi să le poarte şi să le învingă. Întăreşte-l (o) în dreapta credinţă, în nădejde puternică şi dragoste desăvârşită, ca să lucrăm împreună fapte bune şi să ne întocmim toată viaţa noastră după Dumnezeieştile Tale aşezăminte şi porunci.Doamne, mult-milostive, auzi-ne pe noi, care cu umilinţă ne rugăm Ţie şi trimite binecuvântarea Ta divină, în fiinţă, în căsnicia noastră şi în toate lucrurile noastre bune, că al Tău este a ne auzi şi milui pe noi, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: „Căutati mai întâi Împărătia lui Dumnezeu, și toate celelalte se vor adăuga vouă”, dăruiește-mi toate cele de trebuință pentru a merge pe calea mântuirii. În mâinile Tale este viața mea și fără Tine nu pot cunoaște nici împlinirea și nici bucuria cea adevărată. Știind aceasta, având dorința de a purta crucea căsătoriei, Te rog să mă ajuți să găsesc făptura potrivită alături de care să înfrunt marea vieții acesteia. Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, cum numai Tu mă poți ajuta. De multe ori ispita singurătății mi-a rănit inima, de multe ori diavolul deznădejdii a lovit în poarta sufletului meu. De atâta durere inima mea s-a strâns, și nu este nimeni care să îmi aline durerea. La Tine alerg, Doamne, nădejdea mea, întărirea mea, lumina vieții mele. Ajută-mă să am o familie bineplăcută Ție, o familie peste care să se reverse mulțimea binecuvântărilor Tale. Ferește-mă, Doamne, de tot răul. Fereste-mă de o alegere greșită. Ferește-mă de minciuni, de răutate, de desfrâu. Să nu mă înșele frumusețea cea degrab trecătoare, ci să caut mai ales frumusețea sufletească. Să nu mă orbească dragostea pătimașă, nici să nu mă biruie patimile și poftele. Tu știi, Doamne, nepriceperea și slăbiciunea minții mele. Izbăvește-mă prin harul Tău de neputințele care mă apasă. Vino în ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Dăruiește-mi înțelepciune și răbdare. O, grea este crucea răbdării, și greu îmi este să nu fiu covârșit de ea. Dar în Tine îmi pun nădejdea. Ajută-mă, Doamne, să iubesc Biserica, să stărui în rugăciune și să am râvnă pentru împlinirea poruncilor Tale. Să mă spovedesc ori de câte ori umbra păcatului va tulbura mintea mea, mai înainte ca gândul murdar să devină faptă. Dăruiește-mi ca primind dezlegare de păcate să-mi îndrept viața după cum Îți este bineplăcut Ție. Fă să-mi fie mie familia cale de mântuire, cale de bucurie. Să nu caut împlinirea cea înșelătoare cu care mă ademenește această lume, ci să caut dragostea pe care ai binecuvântat-o la nunta din Cana Galileii. Să îmi fie familia prilej pentru a-Ți mulțumi în fiecare zi. Și la vreme potrivită, dăruiește-mi, Doamne, copii credincioși și sănătoși, care să ducă o viață curată și sfântă. Rugători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai marii cetelor îngerești, pe Înaintemergătorul Tău, pe înțeleptii Apostoli, și împreună cu aceștia pe Preacinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu și pentru mântuirea mea. Că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și luminarea sufletelor noastre și Ție după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm, în toate zilele. Amin.

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, sfințitorul nunții celei de taină și preacurate, păzitorul nestricăciunii și chivernisitorul cel bun al celor lumești, Cela Ce dintru început l-ai zidit pe om și l-ai pus ca pe un împărat făpturii și ai zis: „Nu este bine să fie omul singur pe pământ, să-i facem ajutor potrivit”, și pentru aceasta ai poruncit „să lase omul pe tatăl său și pe mama sa și să se lipească de femeia sa și să fie amândoi un trup”, iar pe cei ce Dumnezeu i-a împreunat, omul să nu-i despartă, Însuți Stăpâne, trimite darul Tău cel ceresc și peste noi, nevrednicii robii Tăi, și binecuvântează căsătoria pe care astăzi o întemeiem înaintea feței Tale preasfinte.Curățește toate păcatele noastre, iartă-ne toate fărădelegile, dezleagă toate greșelile noastre cele de voie și cele fără de voie; unește gândurile, cugetele și inimile noastre în dragoste nefățarnică și în credință nestrămutată; îndreptează pașii noștri pe cărările Tale, pentru ca să facem pururea voia Ta cea sfântă. Umple casa noastră de toate bunătătile cele de pe pământ și ne învrednicește să petrecem împreună viețuirea noastră fără de păcat, ca să sporim în tot lucrul bun și bineplăcut Ție. Păzește-ne în toate zilele vietii noastre, ca să plinim cu inimă curată poruncile Tale și să lăudăm și să preamărim preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

“Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile și toate făpturile Tale! Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui”. „Doamne, nu plăcerea mea o caut, luând pe femeia mea, ci o fac cu inima curată. Binevoieşte de a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe”, s-a rugat Ţie Tobie, iar Tu i-ai umplut casa de binecuvântare şi i-ai dăruit copii ca răspuns la cererile sale.
Doamne, pustii sunt casele fără copii, şi triste inimile soţilor care nu au urmaşi. Chiar dacă nu avem credinţa drepţilor care pentru rugăciunile lor s-au învrednicit să aibă copii, pentru mila Ta cea nemăsurată nu ne lăsa, Atotputernice Doamne, ci vezi suspinul inimilor noastre.
Umple-ne casa de bucuria pe care o aduc copiii, iar pe noi întăreşte-ne ca să îi creştem pe ei cu dragoste şi înţelepciune în dreapta credinţă, spre slava Numelui Tău şi a Sfintei Tale Biserici. Amin.

Prima rugăciune.
O, Multmilostive Doamne, Ziditorul şi Creatorul cerului şi al pamântului şi al tuturor făpturilor, Cel ce ai revărsat binecuvântarea Ta asupra soţilor creştini: iată moştenirea Domnului, copiii care sunt darul Lui; Mulţumesc Ţie, Doamne, că m-ai făcut să mă împărtăşesc de această binecuvântare şi de darul Tău şi Te rog, binecuvânteaza rodul pântecelui meu, sfinţeşte-l cu Duhul Tău Cel Sfânt, ca să intre în rândul copiilor Tăi iubiţi şi învredniceşte-l să se împărtaşească cu Sfintele Taine ale Bisericii iubitului Tău Fiu şi Dumnezeului meu, Iisus Hristos, ca prin ele să se sfinţească şi sa se cureţe de păcatul strămoşesc. Doamne Dumnezeul meu!
Eu şi rodul pântecelui meu suntem copiii mâniei, dar Tu, Părinte, milostiveşte-Te de noi şi stropeşte cu isop pruncul acesta, ca să se cureţe şi mai alb decât zapada să se facă. Înăreşte-l şi păzeşte-l în pântecele meu până în ceasul când va trebui să se nască. El nu a fost ascuns de ochii Tăi când a fost zămislit. Tu i-ai dat viaţă şi suflare. Păzeşte-mă de frică şi de duhurile rele care vor să nimicească lucrul mâinilor Tale. Dăruieşte-i înţelepciune şi ca trupul lui să crească sănătos, curat şi întreg şi la ceasul cuvenit să-l nasc cu bine. Dă-mi tărie şi putere pentru a naşte, grăbeşte în ajutorul lui şi uşurează durerile mele, pentru că acesta este făptura Ta, zidirea puterii Tale minunate, lucrarea milei şi milostivirii Tale.Adu-ţi aminte de cuvintele Tale; Tu m-ai scos din pântecele mamei mele, Ţie îţi aparţin de la naştere, Tu m-ai alinat la sânul mamei. Tu eşti Dumnezeul Care ştii şi vezi nevoile oamenilor. Tu ai spus: femeia la naştere va suferi pentru că a venit ceasul ei. Doamne, pentru această milă a Ta şi pentru inima Ta multmilostivă mă rog Ţie, binevoieşte să alini durerea mea pe care Tu mai dinainte ai cunoscut-o şi adu-l în lume pe pruncul Tău acesta viu şi sănătos. Ţie Ţi-l încredinţez, în mâinile Tale îl încredinţez, Doamne Iisuse Hristoase, ca să binecuvântezi rodul pântecelui meu aşa cum altădată binecuvântai copiii care erau aduşi la Tine, spunând: ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor.” Mântuitorule, aşa aduc şi eu înaintea Ta pruncul acesta, întinde asupra lui mâna Ta. Binecuvântează-l cu Duhul Sfânt şi sfinţeşte-l când va veni în această lume, binecuvântat şi botezat, fă-l om nou şi curăţeşte-l cu Sângele Tău, ca să fie curat şi mădular al Trupului Tău şi al Sfintei Tale Biserici, ca din buzele lui să se audă laudă înălţată Ţie şi să fie moştenitorul vieţii veşnice prin Sfintele Tale patimi şi în numele Tău cel fânt, Iisus Hristos. Amin.Doamne şi Mântuitorul meu, da-mi putere ca să nasc cu bine acest prunc pe care îl iubesc ca să-l cresc în învăţătura creştină şi să-l dedic slujirii Tale şi a Sfintei Tale Biserici. Amin.

A doua rugăciune
Doamne, cel care ai zis oamenilor : „Creșteti și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” binecuvântând nașterea de prunci, arată mila ta și acestui copil ce se află încă în pântecele mamei sale, și ajută-l să se nască la vremea de Tine rânduită. Dă-i lui, Doamne, creștere firească, sănătate și putere.
Părinte Ceresc, Care porți de grijă păsărilor cerului și înfrumusețezi crinii țarinii, poartă de grijă și acestui copil care n-a văzut încă lumina soarelui. Nu ne părăsi pe noi robii Tăi și ocrotește cu harul Tău pe pruncul acesta al nostru și binecuvântează nașterea lui după mulțimea milostivirii Tale. Amin.

Bunule Doamne, amintește-Ți de robii Tăi (numele) și iartă-le lor greșelile pe care le-au săvârșit în timpul vieții lor, pentru că nimeni nu este fără de păcat în afară de Tine, care ai puterea să dai pace celor plecați dintre cei vii.
Prin Dumnezeiasca Ta înțelepciune și dragoste pentru oameni, Tu binecuvintezi și dai fiecăruia ceea ce are nevoie. Mântuitorule, odihnește sufletele robilor Tăi (numele) care și-au pus nădejdea în Tine Atotputernicule.
În mijlocul sfinților, Iisuse Hristoase, odihnește sufletele robilor Tăi, acolo unde nu este durere nici întristare, ci viață fără de moarte.

Atotputernicule Doamne, Tămăduitor al sufletelor și trupurilor, care cobori pe oameni și tot Tu îi ridici, care pedepsești și vindeci din nou, ai mila de (numele), pentru că este bolnav (bolnavă).
Întinde-Ți brațul Tău tămăduitor, și vindecă pe el (ea), și ridică-l (o) din patul de suferință. Gonește duhul de slăbiciune din el (ea) și îndepărtează de la el (ea) durerea, rănile, febra și slăbiciunile.
Dacă are păcate și greșeli, iartă-i-le, din dragostea Ta pentru oameni.
Dumnezeule ai milă de ceea ce a creat mâna Ta, întru Iisus Hristos, împreună cu care ești binecuvântat și cu bunul și de viață dătătorul Tău Duh, acum și în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat soție ca să îmi fie însoțitoare nedespărțita a vieții mele și să îmi fie părtașă sorții în vremea călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredinţându-mi această făptură din mâinile Tale, mi-ai încredinţat-o că să lucram împreună toată virtutea; că deşi florile frumuseţii, blândeţii şi bunătăţii sunt îsuşirile firii sale, prin însăşi firea sa totdeauna este supusă la diferite slăbiciuni şi neputinţe. Ajută-mi să nu fiu asupritor şi nedrept cu ea. Să nu pretind lucruri mai presus de puterile ei şi împotriva poruncilor Tale. Caci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească înainte de vremea sa şi de la frageda viorea să aibă tăria şi trăinicia copacilor, cum voi cere de la soţia mea lucruri mai presus de puterile ei? Fă să mă port faţă de ea totdeauna cu dragoste şi blândeţe, şi când rătăceşte să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Alungă din inima mea mândria neomenească şi cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime şi a chinui o făptură pe care dragostea a adus-o lângă mine şi pe care Legea o ţine lângă mine când poate această dragoste se stânge. Fă să înţeleg că este nedrept a asupri o făptură slabă şi fără nici o apărare, că este nevrednic a dispreţui şi a calca în picioare o floare ce mi-a pricinuit bucurie în frumoasele zile ale primăverii vieţii mele.Dreapta judecată îmi porunceşte, o, Dumnezeul meu, ca fiind şi eu însumi căzut în mii de greşeli şi neajunsuri, să le sufăr cu răbdare pe cele ale soţiei mele, şi-mi arată că omul este supus amăgirilor şi rătăcirii şi că fapta dragostei poruncite de Tine este a ierta şi a trece cu vederea greşelile aproapelui. Şi, numai astfel purcizând, iţi cerem ca Tu să ne ierţi, precum iertăm şi noi.Fă să cunosc că această făptură pe care mi-ai încredinţat-o, fiind supusă prin gingăşia şi neputinţa firii ei la multe feluri de boli şi slăbiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândeţe şi iubire, să îi fiu sprijin în bolile şi slăbiciunile ce sunt legate de firea ei şi să nu uit niciodată că ea este mama acestor copii de care mă bucur şi care mă veselesc prin mângâierile lor; că aceştia sunt un dar al dragostei ei şi ar fi nedrept a dispreţui pomul care a dat aşa frumoase roade.

Păzeşte inima mea, Dumnezeule, de ucigătoarea otravă a geloziei şi bănuielilor, şi fă să cunosc că acestea nu fac decât a departa dintre noi iubirea şi fericirea.

Ajută-mi ca prin vorbe şi fapte bune să-i dovedesc soţiei mele că are în mine cel mai bun şi mai iubitor însoţitor. Şi dacă nu voi reuşi în acest chip, să mă feresc a i-o dovedi întrebuinţând mijloacele cele nefolositoare. Asprimea şi purtarea rea întărâtă duhurile în loc să le apropie; iar purtării blânde şi înţelepte şi dragostei îndelung răbdătoare nici cea mai stricată inimă nu i se poate împotrivi pănă în sfârşit; căci gheaţa groasă ce acoperă râurile se topeşte când vântul cald al primaverii suflă fără oprire.

Dumnezeul meu, Tu care cârmuieşti inimile oamenilor spre cele bune, cârmuieşte asemenea şi pe ale noastre şi fă ca deplina înţelegere să unească sufletele noastre.

Iar dacă Tu ai hotărât, Doamne, să cerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept cu alţii pentru că ei s-au arătat nedrepţi faţă de mine.

Fă să cunosc că numai simţămintele de dragoste înrăuresc celelalte suflete. întăreşte inima mea în bunele hotărâri, şi ajută-mi ca prin purtarea mea să nu fac nefericită făptura pe care bunătatea Ta mi-a încredinţat-o. Ci, printr-o înţeleaptă unire, bucurându-ne de fericire pe cât poate omul a se bucura pe pământ, să binecuvântăm totdeauna numele Tău. Amin.

Doamne, ascultă puțina noastră rugăciune pentru copilul nostru, robul Tău (numele) și nu ne lăsa fără răspuns. Tu ai rânduit ca bărbatul să lase pe tatăl său și pe mama sa și să se unească cu femeia sa și să fie amândoi un trup. Tu ai binecuvântat nunta, arătând curăția ei. Tu i-ai primit în Împărăția Ta pe soții care au dus o viața de evlavie, împlinind poruncile Tale și crescându-și urmașii în frica Ta.Rânduiește, Doamne, precum știi, ca la vremea potrivită robul tău (numele) să-și întemeieze o familie. Ca nu cumva să traiască o viață de păcat, stând departe de nuntă. Să nu-și întineze trupul cu patimile și cu poftele, batjocorit fiind de diavol.Ajută-l, Doamne, să găsească o soție credincioasă, o soție blândă, bună și iubitoare, care să-i fie cu adevărat podoabă și alături de care să meargă pe calea mântuirii.

Te rugăm, Doamne, vin-o în ajutorul lui, că numai Tu ştii ce e în adâncul inimilor oamenilor. Găseşte-i Tu, Doamne, o soţie vrednică alături de care să facă tot binele. Nevoinţă este pentru femeia credincioasă bărbatul necredincios, şi nevoinţă este pentru bărbatul credincios femeia necredincioasă.

Daruieşte-i Tu, Doamne, să aibă parte de un cămin liniştit, de dragoste şi de înţelegere, ca să Te laude împreună cu toţi ai casei lui până la sfârşitul vieţii sale. Amin.
(Dacă rugăciunea se citește pentru căsătoria fetei, se va citi cu schimbările cuvenite.)

Dumnezeul meu, plăcut-a voii Tale celei nepătrunse de mintea omenească să-l ia la Tine pe soțul meu. Grea este crucea ce mi-ai dat-o să o port. La cine însă voi căuta scăpare, fără numai la Tine, Cel ce ești apărătorul și sprijinitorul Atotputernic al văduvelor și Părintele cel Atotbun al orfanilor! Ajută-mi ca unei neputincioase, hrănește-mă ca pe o sărmană și mă întărește a face întru toate voia Ta cea sfântă! În Tine, Preabunule Stăpâne, pun toată încrederea mea, ascultă umilita mea rugăciune, pentru Fiul Tău cel Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, cu Care împreună stăpânești în vecii vecilor. Amin.

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-mi-l mie, sluga Ta.
Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu. Că binecuvântat ești Tu în vecii vecilor. Amin.

Aceste plânsuri ale Sfântului nostru părinte Serafim pot fi folosite ca și adaos la rugăciunea de seară pe întreaga perioadă a Postului Mare. Sunt rugăciuni folositoare și ajută sufletul spre desăvârșire! Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne pregătim cu un post curat și plăcut înaintea Lui spre primirea Jertfei Crucii Sale!

Plânsul de luni seara – Sfântul Efrem Sirul

Primeşte rugăciunea gurii celei intinate şi necurate, Stăpâne al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, şi să nu Te îngreţoşezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic şi nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie să îl judeci nevrednic de mângâierea Ta.
Caută-mă pe mine ca pe oaia cea rătăcită, că pustiu m-am făcut de toată osârdia şi cugetarea spre a mă îndrepta pe sine-mi. Că, după ce m-am orbit cu dulceţile şi cu dezmierdările, întunecat am sufletul meu şi din beţia patimilor implacată am inima mea.
Mărturisesc Ţie, Doamne, Mântuitorul lumii, toată amărăciunea mea, răutatea, dobitocia. Voi spune iarăşi toată a Ta veselie, dulceaţa pe care ai făcut-o cu mine pentru bunătatea Ta, Iubitorule de oameni.
Dintru întâia vârstă m-am făcut întărâtător, fără de osârdie către bunătate, a toată răutatea aflător, a tot păcatul lesne lucrător. Şi însuţi, o, Stăpâne, ai trecut cu vederea toată răutatea mea pentru îndurările Tale cele multe, Fiule al lui Dumnezeu.
Capul meu se înalţă prin darul Tău, Stăpâne, dar se smereşte iaraşi pentru păcatele mele. Mă trage iarăşi pe mine darul Tău către viaţă, şi eu mai vârtos către moarte cu bună osardie mă duc, că prea-reauă obişnuinţă a trândăviei mele mă trage pe mine, şi nevrând, catre sineşi.
Grea este obisnuinţa patimilor; leagă mintea mea cu legături nedezlegate; şi dorite, şi iubite se află mie de-a pururea legăturile. Cu obişnuinţa curselor mă leg eu, ticălosul, şi mă bucur, legat fiind. Cufundat sunt întru iadul cel prea-amar şi mă îndulcesc. În fiecare zi vrăjmaşul înnoieşte legăturile mele, şi eu mă bucur.
O, mult-meşteşugirea vrăjmaşului! Mă leagă pe mine cu legături pe care eu nu le voiesc, însă de-a pururea îmi aduce mie nişte legături ca acestea şi curse pe care eu cu multă dulceaţă le primesc; că îmi cunoaşte aplecarea şi voirea, că este mai tare, şi întru o clipeală îmi aduce legătura pe care o voiesc.
Acesta este plânsul, aceasta este tânguirea, ocara şi ruşinea; că m-am ferecat eu ca şi cu nişte obezi întru voile mele. Ca, putând să zdrobesc legăturile întru o clipeală de ochi şi să mă fac slobod de toate cursele, nu voiesc să fac aceasta, de trândăvire biruit fiind şi obişnuinţei patimilor cu aplecarea şi voirea robind.
Aceasta este iarăşi mai cumplit şi plâns de ruşine plin, că eu cu voirile mele merg la vrăjmaşul meu. Mă leagă pe mine şi mă omor în patimi de care el se bucură. Şi, putând să zdrobesc legăturile, nu voiesc. Putând să fug de cursă, nu poftesc.
Este oare altceva mai amar decât plânsul sş tânguirea aceasta? Este oare altă ruşine decât aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar decât ruşinea aceasta, decât a face cineva voile vrajmaşului său.
Şi aşa aflându-ma eu, netrebnicul, şi cunoscând legăturile mele, le ascund pe ele cu chip de evlavie. Şi conştiinţa mea mă mustră pe mine pentru acestea pe care le lucrez. Pentru fiecare mă mustră: Pentru ce nu te trezveşti, ticăloase? Au nu ştii că lângă uşă este înfricoşata zi a Judecăţii? Scoală-te ca un puternic; rupe-ţi legăturile tale. Întru tine este puterea dezlegării şi a legării.
Cu aceasta de-a pururea mă mustră pe mine sfânta conştiinţă, şi nu voiesc din legăturile curselor să mă izbăvesc. Mă tânguiesc şi suspin pentru acestea în fiecare zi, şi întru înseşi patimile mă aflu legat. Ticăit şi ticălos sunt eu, nesporit întru lucrul cel bun al vieţii mele, netemându-mă de cursele morţii.
Trupul meu este îmbrăcat cu chip de evlavie înaintea privitorilor mei, iar sufletul s-a ferecat în gânduri necuvioase ca în nişte obezi. Din afară mă fac evlavios cu sârguinţă, si din lăuntru sunt urăciune înaintea lui Dumnezeu.
Îmi îndulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind şi rău cu voirea. Şi ce oare voi face în ziua cunoştinţei, când Dumnezeu le va arăta pe toate înaintea Divanului? Mare frică ticăloşeşte inima mea adeseori, de vreme ce ma strâng cu lanţurile nemărginitelor mele fărădelegi. Eu însumi ştiu că acolo mă voi munci, dacă nu voi îmblânzi aici cu lacrimi pe Judecătorul.
Pentru aceasta mă rog să nu iţi încui îndurările Tale, Stăpâne, întru urgie, că însuţi aştepţi întoarcerea mea. Căci nu voieşti să vezi pe cineva în foc arzându-se, că voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască în viaţa cea veşnică.
Deci, îndrăznind la îndurările tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad înaintea Ta rugându-mă: Caută spre mine şi mă miluieşte! Scoate din temniţa fărădelegilor sufletul meu şi străluceşte-mi mie rază de lumină în cugetul meu mai înainte de a mă duce eu la Judecata ce va să-mi fie înfricoşată, unde nu este nicidecum cu putinţă a ma pocăi pentru răutăţi.
Frica mare mă apucă pe mine, ticălosul şi înverşunatul, cum mă duc ne-gata cu totul şi gol de fapte bune. Frică şi temere mă cuprinde pe mine, că mă văd pe sine-mi fără de osârdie spre bunătate; şi cu gânduri împotrivnice mă vâscolesc, că mă plec dracilor, care cu dezmierdările spre pierzare mă amăgesc.
Întru multe mă socotesc a fi trebuincios, de nu mă v-a mustra conştiinţa mea. Mă aseman neguţătorului trândav şi lenevos care îşi păgubeşte zi de zi câstigul. Aşa eu, ticălosul, mă păgubesc de bunătăţile cele cereşti întru multele învăluiri care mă trag pe mine la cele rele.
Căci mă simt întru sine-mi cum mă fur in fiecare ceas şi nevrând mă aflu întru acelea pe care le urăsc. Mă spăimântez intru voirea mea, cea prea-rea întru scârbe, întru care de-a pururea păcătuieşte în multe feluri. Mă spăimântez întru pocăinţa mea, cum nu are înfrânarea ca temelie tare a zidirii; că nu o lasă pe dansa vrajmaşul sufletului meu.
În fiecare zi pun temelie a zidirii, şi iarăşi cu mâinile mele risipesc osteneala mea. Nu a pus început bun pocăinţa mea cea bună. Sfârşit iarăşi nu are prea-reauă mea lenevire. Cu voia rob m-am făcut trândăviei de către vrăjmaşul meu, prea-cu-osârdie săvârşind toate cele iubite lui.
Cine va da capului meu apa mult-nepovestită şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să izvorască de-a pururea lacrimi şi să plâng totdeauna către înduratul Dumnezeu ca să trimită darul Său mie, păcătosului, şi din marea cea înnebunită – care cu valurile păcatelor se înviforează cu furtuni în fiecare ceas – să tragă sufletul meu? Căci voile mele au biruit rănile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare.
Muierea aceea, curva, deodata întreg-înţeleaptă s-a arătat, fiindcă s-a spăimântat şi s-a sârguit, de vreme ce a urât lucrurile păcatului celui ruşinos, aducându-şi aminte de ruşinea cea veşnică ce va să fie şi de chinuirea cea nesuferită a muncii. Iar eu, pentru patimile păcatului în fiecare zi rugându-mă, nu mă depărtez de acestea, ci rămân de-a pururea, nebunul, întru obiceiul meu cel rău.
Spre nădejde de pocăinţă îmi este aşteptarea mea, mie, care mă fur întru deşartă făgăduinţă a ei. De-a pururea zicând să mă pocăiesc, niciodată nu mă pocăiesc. Numai cu graiurile mă pocăiesc cu sârguinţă, iar cu lucrurile la mare depărtare stau de pocăinţă. Iar dacă sunt întru odihnă, îmi uit şi firea mea, că fac întru cunoştinţă răul şi spre urgisire păcătuiesc.
Isav loc de pocăinţă nu a aflat, de vreme ce spre urgisire a făcut păcatul, şi nu răpindu-se a păcatuit; căci nu prin înşelare, ci întru cunoştinţă a păcătuit. Şi sfătuindu-se, şi pe părinţii săi i-a amărât, şi de Dumnezeu nu s-a ruşinat. şi Iuda vânzătorul loc de pocăinţă nu a aflat, că împreună cu Domnul fiind a păcătuit, şi ştia ceea ce facea, de vreme ce avea cercarea darului.
Deci, pentru păcatele mele cele întru cunoştinţă făcute, ce voi astepta eu, ticălosul? Şi dacă cel ce numai a gândit răul întocmai este cu cel ce l-a lucrat, apoi eu ce răspuns voi da pentru nenumaratele mulţimi ale fărădelegilor mele?
Ham, gândind râsul tatălui sau, lepădat a fost. Cei ce s-au unit cu Core au fost înghiţiţi, nimic nicidecum zicând sau făcând. Şi cei din vremea lui Ilie asemenea au pătimit. Şi Saul, cu gândurile slujirii de idoli învoindu-se, s-a lepădat de la Dumnezeu. Şi Ahitofel, numai sfătuind întru păcat, a murit. Şi fii lui Aaron, greşind, s-au sfârşit. Şi Anania şi Safira, cu nebăgare de seamă petrecând, vreme de pocăinţă nu au aflat.
Iau în minte fapta mea, şi privesc la învoirea mea, şi aştept hotărârea dreptăţii, şi arătat voi zice că este dreaptă. Pentru ce mă amăgeşte chipul portului meu, străin fiind de faptele bune şi cele împotrivnice făcând înaintea lui Dumnezeu, Celui ce toate le vede?
Bine mustrându-se au pătimit fariseii, când Mântuitorul Hristos zicea că făţarnic este chipul portului lor. Şi mie încă de multe ori mi se întâmplă atâta neleşnire şi greutate că, de conştiinţa mea mustrându-mă, mă îngretoşez şi aspra mi se pare mie că este mustrarea.
Amar este adevărul celor ce se sârguiesc să îl tăinuiască. Mi se va descoperi chipul portului şi se vor arata viermii mei; şi voi dezveli faţa spoielii şi vor vedea cei ce sunt de faţă făţărnicia mormântului, şi puterea faptei noastre vor socoti-o, şi vor privi asemănarea cea fariseiască. Şi, pentru că aici nu se face arătată, focul o va lămuri la Judecată, după cum zice Apostolul.
Tinde-mi mie mâna de ajutor, celui ce pe jos mă târăsc, Doamne; căci voind a mă scula, nu pot, fiindcă sarcina păcatelor mele prea m-a îngreuiat şi obiceiul cel rău mă opreşte şi mă ţine pe mine. Văd, şi că într-o negură umblu şi întru mult întuneric. Mişc mâna mea, şi ca un slăbănog sunt.
Sârguitor sunt, dar degrab mă îngreţoşez. Mă rog să mă izbăvesc şi postind mă strâmtorez. Voie bună am, însă de oarecare silă mă împiedic. Către slavoslovie sunt iubitor de osteneală, dar nu mă sârguiesc către placerea de Dumnezeu.
Cum voi îndrăzni să cer lăsare pentru păcatele mele cele mai dinainte, petrecerea mea cea mai dintâi nicidecum uitând-o? Sau cum mă voi dezbrăca de omul cel vechi care se strică, poftele amăgirii celei mai dinainte nelepădându-le?
Vai mie, cum voi suferi mustrările lucrurilor mele celor necuvioase şi ale gândurilor! Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale! Gura nevrednică strigă către Tine, Stăpane, şi inimă nu curată, şi suflet întru păcate întinat.
Auzi-mă pe mine pentru bunătatea Ta şi să nu lepezi cererea mea; că nu lepezi cererea celor ce se pocăiesc întru adevăr. Iar pocăinţa mea nu este curată, ci stricată. Un ceas mă pocăiesc şi două Te întărăt.
Întăreşte inima mea întru frica Ta, Doamne. întăreşte sufletul meu pe piatra pocăinţei. Biruiască bunătatea Ta răutatea cea dintru mine. Biruiască lumina darului Tau întunericul cel dintru mine. Pleacă-Te, Bunule Doamne, nu pentru dreptaţile mele, că nu am nici o bunătate, ci pentru îndurările Tale şi pentru multă şi negrăită bunătatea Ta.
Ridică de a două oară mădularele mele, pe care le-a frânt păcatul şi luminează inima mea, pe care a întunecat-o pofta cea rea. Izbăveşte-mă pe mine de tot lucrul rău, că nu desăvârşit să mă surpe pe mine împotrivnicul.
Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine. Să nu-mi spui mie: «Amin zic ţie, nu te ştiu pe tine!» Mântuieşte, Doamne, din moarte sufletul necăjit, Cela ce ai stăpânire peste viaţă şi peste moarte. Căci Tu ai zis, Stăpâne: «Cereţi şi se va da vouă!»
Curăţă-mă, Doamne, de tot păcatul mai înainte de sfârşit şi-mi dăruieşte mie, Iubitorule de oameni, întru toată viaţa mea aceasta puţină să izvorăsc lacrimi din inimă spre curăţirea întinăciunilor mele celor sufleteşti, ca să pot plăti de aici din cele multe înscrisuri ale mele măcar puţine învinuiri; şi acolo voi fi mântuit prin acoperământul mâinii Tale celei atotputernice, când va tremura tot sufletul de slava Ta cea infricoşătoare.
Aşa, Stăpâne, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul născut, auzi-mă şi primeşte cererea păcătosului şi nevrednicului robului Tău. Păcătos sunt eu, mai mult decât tot omul, în dar mântuieşte-mă cu darul Tău, că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă, şi mulţumită, şi închinăciune iţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Plânsul de marți seara – Sfântul Efrem Sirul

Vai mie, în ce fel de osândă stau, în ce fel de ruşine zac? Nu este omul meu cel ascuns precum cel văzut. Pentru nepătimire vorbind eu, cugetarea ruşinoaselor patimi întru mine este ziua şi noaptea. Pentru curăţenie grăind şi scoţând cuvinte, pentru înverşunare gândesc.
Vai mie, ce fel de cercare îmi este mie gătită! Cu adevărat, cu chipul bunei-credinţe sunt îmbrăcat, iar nu cu puterea. Cu ce faţă mă voi apropia la Domnul Dumnezeu, Cel ce cunoaşte cele ascunse ale inimii mele?
Atător răutăţi vinovat fiind, mă tem, stând la rugăciune, să nu se pogoare foc din Cer şi să mă ardă pe mine, precum oarecând pe cei ce au adus foc străin în pustie, ieşind foc de la Domnul, i-a ars pe dânşii.
Dar eu ce voi aştepta, cel ce cu multă nemăsurată greutate de păcate sunt înfăşurat? S-a înfocat inima mea, s-a schimbat gândul meu cel bine-credincios, s-a întunecat gândirea mea. Pururea mă întorc ca un câine la a sa vărsătură.
Nu este întru mine îndrăzneală către Cel ce cearcă inimile şi rărunchii; nu este întru mine cugetare curată; nu este întru mine lacrimă întru rugăciune. Chiar dacă voi suspina, doar îmi răcoresc faţa cea întru ruşine cufundată. Îmi voi bate pieptul, lăcaşul patimilor, prăvălia gândurilor celor rele.
Slavă Ţie, unule îndelung-răbdatorule, slavă Ţie, unule bunule, Slava Ţie, făcătorule de bine al sufletelor şi al trupurilor noastre. Mari şi multe sunt îndurările Tale peste noi, păcătoşii, Doamne!
Să nu mă lepezi pe mine cu cei ce zic Ţie «Doamne, Doamne» şi nu fac voia Ta, pentru solirile Preacurătei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu, pentru solirile tuturor celor ce bine au plăcut înaintea Ta.
Că Tu cunoşti, Doamne, patimile cele ascunse întru mine; Tu ştii rănile sufletului meu. Vindecă-mă, Doamne, şi mă voi vindeca. Că de nu vei zidi Tu, Doamne, casa sufletului, în zadar s-au ostenit ziditorii. Căci mă gătesc către împotrivirea patimilor când mă socotesc cu dânsele, dar reaua meşteşugire a balaurului îmi slăbănogeşte tăria sufletului meu prin dulceaţă; şi, nefiind cineva care să mă silească, ca un robit mă trag de dânsele.
Mă sârguiesc să mă smucesc din văpaia care mă arde, şi mireasma focului, încă tânăr fiind, mă trage pe mine către foc. Iarăşi mă pornesc să mântuiesc pe cel ce se cufundă, şi din neiscusinţă impreună cu dânsul mă cufund. Cert pe cel bolnav, orb fiind eu. Doctor al patimilor voiesc să mă fac eu, ticălosul, însumi eu fiind robit de dânsele.
Luminează-mi, Doamne, ochii inimii mele, ca să cunosc mulţimea patimilor mele. Darul Tău să umbrească peste mine, Stăpâne, şi să lumineze gândirea mea cea întunecată şi, pentru necunoştinţa mea, cunoştinţa Dumnezeiască să sălăşluiască întru mine; că la Tine nici un cuvânt nu este cu neputinţă.
Tu, Doamne, marea cea neumblată ai făcut-o bine călătorită norodului Tău oarecând. Tu din piatră vârtoasă apa ai scos norodului Tău celui însetat. Tu singur pe cel căzut între tâlhari l-ai mântuit cu bunătatea Ta.
Milostiveşte-Te, Doamne, pentru multa bunătatea Ta, spre mine, cel căzut între tâlhari şi legat cu legătură de reauă cugetare. Nimeni nu este care poate să vindece durerea sufletului meu, fără numai Tu, Doamne, Cel ce ştii adâncurile inimii mele.
De câte ori am pus, ticălosul, întru sine-mi hotar şi ziduri am zidit între mine şi păcatul meu cel fără de lege şi între cei împotrivnici care asupra-mi năvălesc cu război; şi gândirea mea hotarele le-a trecut şi zidurile le-a surpat, pentru că hotarele nu au întărire frica Celui mai bun şi zidirile nu sunt întemeiate pe pocăinţă cea curată.
Cine nu va plânge pentru mine, ca pentru o mică dulceaţă focul cel fără de sfârşit l-am dispreţuit şi împărăţia cea veşnică nu m-am silit să o dobândesc? Am robit patimilor eu, ticălosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am făcut dobitocesc şi nu pot să caut către Domnul cel milosârd.
Am fost împodobit oarecând cu darurile cele de bogăţie făcătoare, iar acum sărăcia patimilor am iubit-o. Străin m-am făcut de faptele bune, în ţară depărtată a răutăţii ducându-mă. Pe jumătate sunt mort, prea scurtă rămăşită de viaţă având.
Plângeţi-mă, Cuvioşilor şi Drepţilor, pe mine, care în patimi şi în păcate sunt cuprins; plângeţi-mă, lucrătorii înfrânării, pe mine, care sunt îndrăcit cu pântecele şi iubitor de dezmierdări; plângeţi-mă, cei miluiţi şi cunoscători cu dreapta socoteală, pe mine, care am fost miluit şi am întărâtat pe Cel ce m-a miluit.
Plângeţi-mă, cei ce aţi iubit cele bune şi aţi urât cele rele, pe mine, care am iubit cele rele şi am urât cele bune; plângeţi-mă, cei ce v-aţi agonisit viaţa îmbunătăţită, pe mine, cel ce cu chipul sunt îmbunătăţit, iar cu lucrurile pătimaş şi nebăgător de seamă; plângeţi-mă, cei ce bine aţi plăcut lui Dumnezeu, pe mine, care am plăcut oamenilor.
Plângeţi-mă, cei ce dragostea cea desăvârşită către Dumnezeu şi către aproapele aveţi, pe mine, care cu cuvintele iubesc, iar cu lucrurile departe de dragoste stau; plângeţi-mă, cei ce v-aţi agonisit răbdare şi sunteţi purtători de roadă, pe mine, cel nerăbdator şi neroditor; plângeţi-mă, cei ce fără de ruşine vă rugaţi lui Dumnezeu, pe mine, cel ce mă ruşinez a căuta la înălţimea Cerului.
Plângeţi-mă, cei ce v-aţi agonisit blândeţe, pe mine, cel ce sunt străin de aceasta; plângeţi-mă, cei miluiţi, pe mine, cel nemiluit; plângeţi-mă, cei smeriţi-cugetători, pe mine, cel înalt-cugetător şi mândru.
Plângeţi-mă, cei ce neagoniseală Apostolilor v-aţi agonisit, pe mine, cel împătimit de materie şi însărcinat; plângeţi-mă, cei credincioşi şi întăriţi cu inima către Domnul, pe mine, cel îndoit la suflet, şi putred, şi netrebnic; plângeţi-mă, cei ce plânsul l-aţi iubit şi râsul l-aţi urât, pe mine, cel ce am iubit râsul şi am urât plânsul.
Plângeţi-mă, cei ce aveţi în minte Judecata cea de după moarte, pe mine – cel ce mărturisesc că o pomenesc, şi cele împotrivnice le lucrez; plângeţi-mă, moştenitorii împărăţiei Cerurilor, pe mine, cel vrednic de gheena focului.
Rugaţi-vă, Sfinţi ai lui Dumnezeu, pentru sufletul cel înviforat; întru acelea care puteţi, Sfinţi ai lui Dumnezeu, ajutaţi-mi. Căci ştiu că, dacă veţi ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu, toate se vor ierta nouă pentru noianul bunătăţii Sale.
Şi, precum Dumnezeu este iubitor de oameni, aşa şi voi, cei vrednici, să nu treceţi cu vederea rugăciunea mea, a păcătosului, că nu am îndrăzneală, pentru multe păcatele mele. Lucru al vostru este, o, Sfinţi ai lui Dumnezeu, a soli pentru cei păcătoşi, iar lucrul lui Dumnezeu este a-i milui pe cei deznădăjduiţi.
Sfinţilor ai lui Dumnezeu, rugaţi-ăa împăratului pentru cel robit; rugaţi-vă Păstorului pentru oaie; rugaţi-vă Vieţii pentru cel mort, ca să trimită darul Său şi să-mi întărească lesne-alunecarea smeritului meu suflet.
Cad la îndurările bunătăţii Tale, Stăpâne al tuturor. Primeşte rugăciunea păcătosului; îndulceşte sufletul amărât de păcat; împărtăşeşte celui însetat din izvorul vieţii si mă povăţuieşte pe mine la calea vieţii; bagă-mă pe mine pe uşa cea împărătească, ca un stăpân pe robul său, ca să mă slobozesc de robia patimilor celor necinstite, căci se ţine legată inima mea ca într-un lanţ de fier. Să mă întâmpine pe mine îndurările Tale, Doamne, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, mai inainte de a mă trage cu cei ce lucrează fărădelegea. Acolo se vor descoperi cele întru întuneric şi cele întru lumină lucrate de mine.
Vai mie, ce fel de ruşine mă v-a cuprinde când mă vor vedea pe mine osândit cei ce mă socotesc acum că sunt fără de prihană! Lucrarea cea duhovnicească am părăsit-o eu, ticălosul, şi patimilor m-am supus!
Vai mie, suflete! Cum se înnegreşte soarele cu negura patimilor mele! Cum se strică viaţa de moarte! Cum nu se pierde negura cu venirea de faţă a razei! Cum alegem stricăciunea în locul nestricăciunii! Cum ne-am frământat, suflete, în pământ cu patimile! Haina cea de Dumnezeu ţesută am netrebnicit-o şi nevrednica de nuntă cea împărătească am făcut-o. De bună voie ne-am vândut păcatelor. Vrăjmaşului vieţii noastre robi ne-am făcut.
Ce vei zice Judecătorului în ziua aceea înfricoşată şi groaznică? Am flămânzit pentru Tine, sau am însetat, sau gol m-am făcut, sau m-am smerit? Sau Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu?
Cu îndrăzneală totdeauna strigă Dascălul: Primeşte, cel ce eşti întru stăpânire, frâul; cel întru robie, cinstea cea întocmai; săracule, bogăţia cea nejefuită. Pentru ce nu vrei slobozenia, ci strâmtorarea? Pentru ce aştepţi vreme, iar nu gând? Pentru ce eşti prieten celui viclean, şi nu ai dor de mântuire? Pentru ce nu ajutăm firii, având vreme?
Până încă eşti domn al gândurilor tale; până nu se osteneşte trupul şi cugetarea; până nu întru puterea altora zace binele tău; până arătat îţi este ţie darul, iar nu cu îndoială, şi de adâncul inimii tale darul se apucă; până când lacrimile tale sunt vestiri pentru ieşirea ta: întâmpină, stai vitejeşte împotriva patimilor împreună cu ajutorul lui Dumnezeu la război; fă vitejie asupra lui Goliat, să nu apuce mai înainte tâlharul, să nu te răpească mai-nainte ucigaşul, ca nu cineva din silitorii şi din răpitorii împărăţiei să te încuie pe tine afară.
Să ne temem şi să ne păzim cu toată străjuirea, ca să nu ne arătăm mincinoşi ai mărturisirii noastre. Căci dacă mărturiile cele către oameni le întăreşte Dumnezeu când în văzul tuturor s-au luat, câtă va fi primejdia făgăduinţelor acelora ale carora noi ne vom afla călcători, şi nu numai ai celorlalte păcate, ci şi când pentru însăşi minciuna vinovaţi vom fi adevărului, şi mai ales când nu va mai fi a doua naştere din nou, nici plăsmuirea din nou, nici aşezare la starea cea dintâi.
Cumplit lucru este după ce a trecut târgul, atunci a cauta neguţătoria. Cumplit lucru este sfătuirea de pe urma şi atunci a simţi paguba, că nu este dezlegare a pagubei după ducerea cea de aici şi după amara încuiere şi pecetluire a celor lucrate de fiecare.
Ca vameşul suspin, ca şi desfrânata lăcrimez, ca tâlharul slobod glas, ca fiul cel curvar strig către Tine, iubitorule de oameni, Hristoase, Mântuitorul lumii, Lumina cea adevărată: întăreşte sufletul meu cel slăbit care s-a slăbănogit cu beţia dezmierdărilor. Tămăduieşte bubele acestuia şi abaterile minţii mele. Spală-l pe acesta, care s-a înnegrit cu putreziciunea păcatului, cu cinstitul Tău Sânge.
Acum este vreme bine primită, acum zi de mântuire. Cu mulţimea milei Tale întoarce-mă, Unule îndelung-răbdătorule, şi mă izbăveşte de toata desfătarea cea dezmierdătoare. Să nu mă ardă desăvârşit cuptorul patimilor, ci cu roua milei Tale stinge-l pe dânsul.
Vai mie, că mi-ai dăruit mie, Doamne, luminarea cunoştinţei şi eu o lepăd pe aceasta! Vai mie, ca totdeauna m-am bolnăvit şi mă slăbănogesc, şi neîncetat mă cercetează pe mine darul Tău şi mă vindecă pe mine, şi în tot ceasul am lepădat şi lepăd dăruirea tămăduirilor lui!
De câte daruiri, Stăpâne, m-ai umplut pe mine, păcătosul, şi de-a pururea îmi dăruieşti, şi eu, netrebnicul, sunt nemulţumitor şi nerecunoscător cu voirea! Totdeauna mă îndulcesc de darul Tău, totdeauna mă luminez, adeseori mă întăresc, şi totdeauna îl lepăd şi întru amărâciunea mea iarăşi mă schimb.
Îmi aduci aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele veşnice şi mă tragi pe mine totdeauna către viaţă, ca să mă mântuiesc, iar eu întru îndărătnicia mea rămân de-a pururea. Pentru aceasta nu voi avea nici un răspuns acolo.
Bat ca să mi se deschidă uşa milei Tale, Doamne. Stărui rugându-mă, ca să îmi dobândesc cererea. Că un fără-de-ruşine, caut să mă miluiesc. Fii îndelung răbdator asupra mea, răzvrătitului. Izbăveşte-mă de păcatele cele ce m-au înconjurat, sănătos făcându-mă să mă scol din patul păcatului celui de stricăciune făcător.
Slobozeşte-mă pe mine de tot lucrul rău, mai înainte de a mă apuca sfârşitul; ca să găsesc dar înaintea Ta în ceasul morţii şi al despărţirii; căci în iad, cine se va mărturisi Ţie? Albeşte-mi veşmântul cel întinat mai înainte de a-mi veni porunca cea înfricoşată şi a mă lua pe mine ne-gata şi ruşinat.
Izbăveşte sufletul necăjit din gura leului şi mântuieşte-l pe dânsul cu darul, cu îndurările şi cu solirile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin!

Plânsul de miercuri seara – Sfântul Efrem Sirul

Dorul mă sileşte pe mine a grăi către Dumnezeu, iar nevrednicia mea îmi porunceşte a tăcea. Durerile mă silesc pe mine a cuvânta, iar păcatele mele a tăcea mă îndeamnă. Sufletul meu durere pătimeşte şi ochii mei lacrimi poftesc.
Păcătuit-am, suflete, pocăieşte-te. Căci iată, zilele noastre ca umbra trec. Înfricoşate şi groaznice locuri va să treci, suflete al meu, nu după mult. Nu întârzia, amânând zi de zi a te întoarce către Domnul.
Umileşte-te, suflete al meu, umileşte-te pentru toate bunătăţile câte le-ai luat de la Dumnezeu şi nu le-ai păzit. Umileşte-te pentru toate câte le-ai lucrat şi Dumnezeu îndelung a răbdat pentru tine, că nu întru întunericul cel mai din afară să te dai înaintea înfricoşatului Divan al lui Hristos.
Vai mie, păcătosului, că am spurcat şi de-a pururea spurc curăţia inimii mele prin trândăvia mea! Lenevirea şi pregetarea mea a ruşinat îndrazneala inimii mele, şi pofta cea rea îmi porunceşte mie ca un stăpân robului, şi eu îndată, ca un prunc cu frică, aşa o ascult. Mă rătăceşte pe mine şi eu mă îndulcesc.
Vai mie, Doamne, că darul Tău mă trage pe mine la viaţă, iar eu mai vârtos pe moarte o voiesc. Întocmai de o cinste cu îngerii Te sârguieşti a ma face, iar eu întru îndărătnicia mea pe sine-mi mă micşorez.
Înmulţitu-s-au păcatele mele, Doamne, şi de-a pururea se înmulţesc, şi nu este margine întru mulţimea lor. Şi cine va plânge pentru mine sau se va ruga? Însuţi Tu singur, Mântuitorul meu, de a Ta bunătate îndemnat fiind, caută cu milă spre mine, cel deznădăjduit.
Cum Te voi ruga pe Tine, Stăpâne, că gura mea am umplut-o de ocări? Sau cum Te voi lăuda pe Tine, că conştiinţa mea s-a spurcat? Sau cum Te voi iubi pe Tine, că m-am umplut de patimi? Sau cum se va sălăşlui întru mine adevărul, că cu minciuna pe sine-mi m-am ocărât?
Sau cum Te voi chema pe Tine, că poruncile Tale nu le-am păzit? Că după ce am luat cunoştinţa adevărului m-am făcut vătămător, lovitor, pentru cele lesne de aflat luptător, asupra vecinilor zăvistuitor şi aspru, întru cugete rele hrănindu-mă, nemilostiv spre săraci, minios, împotrivă grăitor, iubitor de pricire, lenevos, iuţos, de haine împodobitor.
Şi încă şi acum cu atât mai mult mă aflu întru gânduri spurcate, întru întărătări, întru iubire de sine-mi, întru lăcomie de pântece, întru iubire de dezmierdări, întru slaăa deşartă, întru mândrie, întru voire rea, întru grăire de rău, întru mâncare pe ascuns, întru trândăvie, întru iubire de pricire, întru mânieri.
Nimic fiind, ma socotesc pe sine-mi ca sunt ceva. Mintind de-a pururea, asupra celor mincinosi ma ingreuiez. Spurcand Biserica lui Dumnezeu cu ganduri curvesti, asupra curvarilor hotarasc. Judec pe cei ce gresesc, insumi de greseli plin fiind. Judec pe ocaratori si pe hoti, insumi fiind hot si ocarator.
Luminat ies, tot fiind necurat, în biserici şi la mese întâiul voiesc să stau. Văd monahi şi mă fălesc. Vad monahi şi mă trufesc. Muierilor vesel a mă arăta poftesc şi bogaţilor bine-credincios, şi înaintea străinilor înălţându-mă, şi între ai mei cu minte şi înţelept, şi între cei înţelepţi mai desăvârşit, şi către cei bine-credincioşi ca un mai-înţelept; iar pe cei fără de minte şi neînvăţaţi ca pe nişte dobitoace îi defaim.
Dacă voi fi ocărât mă depărtez; dacă voi fi cinstit, mă urăsc. Dacă după dreptate mi se cere, mă judec, şi pe cei ce-mi grăiesc cele adevărate ca pe nişte vrăjmaşi îi socotesc. Mustrat fiind, mă mânii, şi, nefiind linguşit, mă îngreţoşez.
Nu voiesc a cinsti pe cel vrednic, şi, nevrednic fiind, cinstiri cer. Nu voiesc a mă osteni, şi, dacă nu îmi slujeşte mie cineva, mă mânii asupra lui. Nu voiesc a merge împreună cu cei ce lucrează, şi, dacă nu-mi ajută mie cineva, îl grăiesc pe dânsul de rău, ca pe un mândru.
Întru nevoi nu cunosc pe fratele, iar când este sănătos îl cercetez pe dânsul. Pe cel bolnav îl urăsc, şi, bolnav fiind eu, voiesc să fiu iubit. Pe cei mai mari îi defaim şi pe cei mai mici îi trec cu vederea.
Dacă mă voi stăpâni pe sine-mi despre pofta cea necuvântătoare, mă măresc în deşert. Dacă voi isprăvi priveghere, cu nesupunere şi cu împotriva grăire ca într-o cursă mă prind. Dacă mă voi înfrâna pe sine-mi de bucate, întru îngâmfare şi întru trufie mă înec. Dacă întru rugăciune voi stărui, de mânie şi de urgie mă biruiesc. Dacă întru fapta bună pe cineva voi vedea, eu nu răbd.
Toate cele dulci ale lumii le-am trecut cu vederea, dar de pofta cea deşartă a lor nu mă depărtez. Dacă voi vedea parte femeiască, mă strălucesc. Din afară mă fac smerit-cugetător, iar cu sufletul înalt-cugetător.
Cu părerea sunt cum aş fi neagonisitor, iar cu gândul de boala multei agonisiri bolesc. Şi pentru ce trebuie vremea a o cheltui? Căci cu părerea m-am lepădat de toate, şi cu adevărul iarăşi cele ale lumii le cuget.
Nu mai zic despre căile cele mojiceşti la biserică, zăbovirile cele cu de-adinsul, bârfirile cele dintru adunări, născocirile gândurilor, pomenirile cele deşarte, bunele vorbiri de la masă, nesaţiul darilor şi luărilor, împărtăşirile din greşelile cele străine, pricirile cele pierzătoare.
Aceasta este via’a mea. Cu atâtea rele mă lupt împotriva mântuirii mele, şi trufia mea şi slava mea deşartă nu mă iartă ca să-mi privesc rănile mele, ca să mă vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Cu atâta gloată de păcate vrăjmaşul mă luptă pe mine şi, întru acestea căutându-mă şi aflându-mă eu, ticălosul, slavă de sfinţenie trag asupra-mi.
Întru păcate petrecând, ca un drept voiesc să fiu socotit. Numai una aceasta dare de răspuns pentru toate am, că «diavolul m-a sfătuit pe mine la acestea»; dar nici lui Adam nu i-a folosit răspunsul acesta.
Mă plec să cred ca acela l-a sfătuit pe Cain; dar nici acesta n-a scăpat de hotărâre. Şi ce voi face când mă va cerceta pe mine Domnul? Nu este nici o dare de răspuns pentru lenevirea mea.
Mă tem să nu mi se întâmple să fiu şi eu dintre aceia de care a zis Pavel că sunt vase ale urgiei, pe care asemenea îi are diavolul parte a sa; pe care, pentru nebăgarea lor de seama, în patimi de necinste i-a dat Dumnezeu. Deci, frică-mi este ca nu cumva o hotărâre ca aceasta şi asupra mea să scoată.
Doamne, mie, păcătosului, mi-ai pus pocăinţa. Vrând să mă mântuieşti pe mine, nevrednicul, viază, dătătorule de viaţa, sufletul meu cel omorât cu păcatele. Spală-mi orbirea cea împietrită a ticăloasei inimii mele şi-mi dăruieşte mie izvor de umilinţa, Cela ce din coasta Ta cea curgătoare de viaţă ne-ai izvorât nouă viaţa.
Cine nu va suspina? Cine nu va plânge lepădarea mea? Încă cu adevărata lepădarea mea de lume nu m-am lepădat, şi cu trufia sunt ţinut; încă n-am gustat din nevoinţă, şi cu slavă deşartă sunt legat; încă pragurile nu le-am văzut, şi cele din lăuntru le nălucesc; învăţătura faptei bune nu am cercat-o, şi deja pe fratele-l înfrunt; încă la cunoştinţa adevărului n-am ajuns, şi pe altii din mândrie îi învăţ.
Toate ţi le-a dat ţie prea-bunul Dumnezeu, o, suflete: cunoştinţă, pricepere, socoteală. Cunoaşte-ţi folosul! Cum tu socotesti a da lumini aproapelui, întunecat fiind? Fă-te ţie doctor, suflete; iar de nu, plânge-ţi orbirea ta. Nici o pricină n-ai pentru lenevirile tale. Trezveşte-te, priveghează, suflete, suspină, lăcrimează şi spală-ţi prin postire sarcina cea grea a păcatelor tale.
Dumnezeule cel preaînalt, Care singur ai stăpânire peste viaţă şi peste moarte, dăruieşte-mi mie, păcătosului, în ceasul acela al înfricoşatei Tale veniri, îndurările Tale cele multe, ca să nu fiu găsit acolo, înaintea straşnicului Tău Divan, ocară şi ruşine mare privitorilor: îngeri, arhangheli, prooroci, apostoli, patriarhi, mucenici, postnici, şi tuturor drepţilor.
Ci aici, unde m-am îndulcit de dulceata păcatului, pedepseşte-mă, Mântuitorul meu, ca un Părinte milosârd şi iubitor de fii, şi acolo iartă-mi mie ca un Dumnezeu ceresc singur fără de păcat.
Tot păcatul l-am lucrat eu, osânditul. Pe toţi i-am întrecut cu înverşunarea. Vinovat sunt muncii şi, de mă voi grăbi să mă pocăiesc, n-am lacrimi.
Vai mie, cu ce ochi voi vedea eu, păcătosul şi trândavul, înfricoşatul acela Divan, la care şezând, Doamne, cele lucrate de mine le vei vădi! Te ştiu pe Tine Judecător înfricoşat, întru slava Dumnezeirii venind, toate cele ascunse urmând să le vădeşti.
Toata viaţa mea eu, ticălosul, cu înverşunare am cheltuit-o, totdeauna în mocirlă dezmierdărilor tăvălindu-mă. Toate greşelile mele, cele ascunse şi cuprinderea păcatelor mele Tu le cunoşti, Unule Ziditorul meu.
Nimeni aşa, ca mine, nu s-a arătat lăcaş al păcatului. Nimeni aşa, ca mine, n-a întărătat bunătatea Ta, Stăpâne, pornirilor răutatii urmând. Ci, precum eşti noian al bunătăţii, usucă-mi noianurile cele rele ale păcatelor mele; şi, precum eşti adânc al milei, arde de tot adâncul păcatelor mele şi să nu-mi răsplăteşti mie cu răsplătiri vrednice de cele ce am lucrat.
Să nu mă osândeşti pe mine în văpaia gheenei, că nesuferită este urgia Ta, Doamne, peste noi, păcătoşii. Cine dar va suferi îngrozirea ei? Căci focul nu se va stinge şi viermele nostru nu se va sfârşi.
Teme-te de îngrozirea cea dintru tine, o, suflete. Leapădă somnul cel greu al lenevirii şi dormitarea cumplitei trândăviri. Aproape este sfârşitul. Lângă uşă – Judecata. Oare ce ne va întâmpina pe noi, dupa ce se va despărţi sufletul de trup?
Adunaţi-vă împreuna cu mine, Cuviosi si Drepti, cei ce cu nevoinţa cea buna v-aţi nevoit; şi, sau ca pe un mort plângeţi-mă, sau ca de un viu şi pe jumatate mort înduraţi-vă, fiindcă eu sunt plin de ruşine şi nu am îndrăzneală pentru păcatele cele făcute de mine întru cunoştinţă.
Vărsaţi peste mine mila voastră, ca peste un robit şi ca peste un putrezit cu rănile. Miluiţi-mă pe mine ca nişte tainici ai milostivului Dumnezeu, Mântuitorului nostru, şi cereţi Lui ca-n dar să mă întoarcă pe mine, ca să nu mă aflu nevrednic în ceasul venirii Lui şi ca să nu aud acea înfricoşată hotărâre: «Du-te de la Mine, lucrătorule al nedreptăţii; zic ţie, nu te ştiu pe tine».
Deci, Te rog pe Tine, Lumina cea adevărată, Naşterea blagoslovitului Tău Părinte, Chipul Ipostasului Lui, Cel ce şezi de-a dreapta măririi Lui, necuprinse Fiule al lui Dumnezeu, necercate Hristoase, lauda şi bucuria celor ce Te doresc pe Tine, veselia şi desfătarea celor ce Te iubesc pe Tine, Viaţa mea, Lumina mea, Hristoase al meu: Să nu mă treci cu vederea pe mine, cel defăimat, să nu mă lepezi pe mine, cel urât, să nu mă părăseşti pe mine, cel osândit, ca foarte se veseleste vrăjmaşul meu când pe sine-mi mă deznădăjduiesc pentru ceaţa răutaţii ce se pune asupra mea.
Întru aceasta numai se bucură, când prin deznădăjduire m-ar vedea pe mine robit; ci Tu, cu milosârdia Ta, ruşinează nădejdea lui şi mă smulge pe mine dintre dinţii lui, şi de la socoteala lui cea cu rău meşteşug, şi de la toată lucrarea lui ce se porneşte asupra mea, că întru multe a tăbărât asupra mea.
Dăruieşte-mi mie, Doamne, luminare, ca să cunosc meşteşugirile împotrivnicului şi ale urâtorului de bine, că nenumărate alunecări pune înaintea mea: sminteli, vătămare, multa agonisire, înalţare a veacului acestuia, dulceaţa trupească şi mulţi ani în viaţa aceasta de acum; temere de nevoinţă, şi pregetare la rugăciuni, şi la cântarea de psalmi, somn şi odihnă trupească. Pe cât acela se sârguieşte spre a mea pierzare, pe atât eu, ticălosul, mă lenevesc şi mă trândăvesc; şi pe cât acela pândeşte, pe atât eu nu bag de seamă.
Ia aminte, suflete, grijeşte-te de conştiinţă. Nu lua aminte la greşelile altora, ci mai vârtos la ale tale. Nu lua aminte la aşchia din ochiul fratelui şi-al aproapelui, ci caută adeseori la bârna ta.
Sârguieşte-te, apucă înainte, împacă-te cu Hristos, Cel ce pentru tine S-a răstignit cu trupul. Căci, de ne-am fi judecat pe noi însine, n-am fi fost judecaţi acolo, unde este osânda cea mare şi neîncetată.
Îndură-Te spre mine, Doamne, pentru milostivirea Ta, şi mă mântuieşte pe mine, pentru singura bunătatea Ta, cu solirile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!

Plânsul de joi seara – Sfântul Efrem Sirul

Iată, iarăşi cad la uşile Stăpânului meu, cucerindu-mă, rugându-mă, închinându-mă şi strigând cu frică; că de folos este slugii a nu fugi de mâinile Stăpânului său după ce-a greşit Lui, ci mai vârtos a stărui lângă Dânsul.
Auzi, o, Stăpâne, suspinul meu şi primeşte graiurile cererii mele, pe care le aduc eu, păcătosul, cucernicindu-mă. Varsă peste mine, ticălosul, o mică picătură de întoarcere cu mila Ta, şi luminează sufletul meu cu darul Tau, ca sa am putina osârdie spre a ma îndrepta pe sine-mi. Căci, de nu va lumina darul Tău sufletul meu, nu voi putea înţelege împătimirea şi lenevirea dintru mine.
Vai mie, că, apucând mai înainte şi păşune aflând întru mine, păcatul mă înnegreşte şi mă cufundă totdeauna şi nu încetez eu, osânditul, a întărâta pe Dumnezeu, netemându-mă de focul acela nestins şi necutremurându-mă de muncile cele fără de moarte; căci obicei luând, păcatul mă trage pe mine întru pierzare cu totul.
Pe sine-mi adică mă mustru şi nu încetez mărturisindu-mă; ci iarăşi rămân întru cele rele. Privind, nu văd, fiindcă, pocăindu-mă, greşesc. Nu mă ostenesc cu sufletul spre cunoştinţă celor făcute de mine, ci pocăinţa mea o prihănesc.
Căci, sunt ca un rob al păcatului şi, nevrând, fac răul, şi, ca un ostaş al păcatului, lui mă supun; şi, putând a fugi de dânsul, m-am făcut birnic al lui, fiindcă a împărăţit în mine obiceiul. Tainul trupului primesc, de patimi grijindu-mă.
Cunosc a mea mai înainte apucare a stricăciunii şi ca un rob, când mi se porunceste, îndată o lucrez pe dânsa. Fug de războiul ce va să fie şi ca un câine legat cu fier, mă întorc către cel ce-mi porunceşte.
Urăsc, adică păcatul, fug de fărădelege, şi rămân în patimă; căci mă Stăpânesc, fricosul, şi nevrând, de dulceaţă. Am slujit firii de nevoie şi izvorăşte asupra mea păcatul, cumpărându-mi voirea. S-au revărsat asupra mea patimile, fiindcă gândul l-am unit cu trupul şi despărţire nu primeşte.
Mă sârguiesc să-mi schimb voirea, şi aşezarea ce-a apucat mai înainte-mi stă mie împotrivă. Mă silesc, ticălosul, să slobozesc sufletul meu, şi întru multă datorie mă împinge pe mine răul împrumutător. Nu-şi aduce aminte de întoarcerea datoriei, ci cu iubire de cinste împărţeşte, nevrând vreodată să ia înapoi.
Numai robia o pofteşte. Îmi dă ca să mă îmbogăţesc în patimi şi datoria n-o strânge. Voiesc eu să i-o dau înapoi, şi acela-mi mai adaugă. Şi chiar dacă m-aş sili puţin pe sine-mi pentru ele, el adaugă altele, ca să mă arăt că dintru ale lui plătesc; şi văzând el că necurmarea datoriei mă pleacă să fiu păcătos, bagă întru mine pofte mai noi şi mă face să uit patimile, ca să nu le mărturisesc.
Mă întâmpina cu patimi străine şi, împiedicându-mă, întru uitarea celor mai dinainte vin. Mă învoiesc cu cele ce mi-au venit asupra-mi şi iaraşi datornic mă aflu. Alerg la dânsele ca la nişte prieteni şi, împrumutându-mă, iarăşi ca nişte Stăpâne se află; şi cel ce mai înainte cu puţin mă sârguiam să mă izbăvesc, mă fac printrânsele rob pe mult vândut.
Mă sârguiesc să tai lanţurile lor, şi de altele fără de veste mă ţin. Mă sârguiesc să mă izbăvesc de ostăşia patimilor, şi prin luarea de daruri ca un iconom al lor mă aflu.
O, domnia întru mine a patimilor păcatului! O, stăpănirea răului meşteşugar şi a vicleanului balaur, căci el către fire şi tocmelile neguţătoreşte şi arvunele le dă, ca însuşi păcatului să vândă gândirea. M-a plecat să-mi momesc trupul, ca să-l aduc pe el spre slujba sufletului, şi m-am biruit de dulceaţa.
Întru desfrânarea somnului iaraşi abătându-mă, cu totul de slujba mea m-am lipsit. Rugându-mă eu, mi-a dat mie proasta cugetare către oarecare dulceaţă şi-mi ţine printrânsa, ca într-o funie de aramă, gândirea mea cea proastă; şi, voind să fugă, n-o lasă, pentru legatură.
Deci, se întemeiază păcatul pe gândire şi-i închide uşa cunoştinţei. De-a pururea păzeşte răutatea pe minte, ca nu cumva, unindu-se cu Dumnezeu, să opreasca trupul de a se vinde. Îi aduce înainte mulţime de gânduri încurcate şi o pleacă să creadă că nu va fi cercetare pentru lucrul acesta mic, şi ca nu este cu putinţă să fie cunoştinţă pentru dânsele, şi ca unele ca acestea uitării se vor da. Iar eu înaintea mea pun mustrarea mea şi ştiu ca asupra mea este spânzurată munca.
Cu acestea mă ţine pe mine, cu acestea mă leagă, cu acestea mă vinde şi mă cumpără, cu acestea mă amăgeşte, cu acestea mă momeşte şi mă supune, dupa cum zice Apostolul, că «cel trupesc este vândut de păcat»; căci păcatul, în trupul meu fiind, îmi Stăpâneşte gândirea şi ţine sufletul, folosindu-l pentru pricina trupului, prin care-l necăjeşte şi-l împilează. De-ar voi să postească sau să privegheze, îl munceşte printr-ânsul pe el şi-l împilează ca pe al său în lanţ.
Ca pe o oaie spre junghiere şi ca pe o pasăre înalt-zburătoare pe acesta l-a legat, şi ca un uriaş tare prin însuşi trupul i-a tăiat mâinile şi picioarele sale. Nici a fugi, nici a-mi ajuta mie însumi nu pot.
Vai mie, mort sunt eu – cel viu, şi orb – cel ce văd! M-am făcut ca un câine eu, omul, şi eu, cel gânditor, ca un dobitoc primesc legăturile. Miluieşte-te pe sine-ţi, o, suflete!
Sârguieşte-te mai înainte de răspuns. Caută mai înainte de despărţire, ca să nu ne încuiem afară împreună cu fecioarele cele nebune, unde nu este cu putinţă muritorilor a vedea viaţa sau a gândi pentru dreptate; unde nu este lupta prin care viaţa şi moartea se pricinuiesc, unde nu este trup prin care vrăjmaşul se batjocoreşte, de neputinţa trupului biruindu-se.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale; căci, dacă mă vei milui, voi scăpa de ticaloasa aşezare a patimilor; dacă mă vei milui, doresc să iau ascultare către bunătatea Ta.
Daca vei face dupa multimea bunatatii Tale, ma vei izbavi pe mine; daca vei revarsa peste mine bunatatea Ta, ma voi mantui.
Cred ca poti si nu ma deznadajduiesc. Stiu ca multimea indurarilor Tale biruieste multimea pacatelor mele. Stiu ca pe toti i-ai miluit si miluiesti pe cei ce se intorc catre Tine din toata vartutea lor.
Marturisesc ca si eu m-am indulcit de darul Tau de multe ori, dar dupa acestea, lepadand darul Tau, am pacatuit ca nimeni altul. Ci Tu, Cel ce pe morti ai sculat, scoala-ma si pe mine, cel ce sunt mort cu pacatul, si Cel ce pe orbi i-ai tamaduit, lumineaza si ochii cei intunecati ai inimii mele; Cel ce din gura sarpelui pe Adam l-ai izbavit, trage-ma pe mine din mocirla faradelegilor mele; caci oaia Ta sunt si mancat de leu m-am facut pentru voile mele.
Caine m-am facut cu pacatele, dar fiu ma voi face, tamaduit fiind cu darul Tau. Lepadat m-am facut ca un lepros, dar, de vei voi, ma voi curati. Stiu ca dupa cunostinta am pacatuit, dar am pe Sfintii Tai care solesc pentru mine.
Covarsesc pe toti cu pacatele, stiu, dar nu se biruieste bunatatea Ta. Cel ce i-ai dat vamesului intaietatea, da-mi si mie, celui ce mai multe rele am facut. Tu, Doamne, pe Zaheu l-ai miluit ca pe un vrednic, si pe mine ma vei milui, nevrednic fiind.
Lup era Pavel oarecand, gonind oile turmei Tale; fiara era rupandu-le, si pastor s-a facut, cu darul Tau tamaduind si grijind oile Tale. Si stiu ca el intru necunostinta a facut pacatul; si, ca unul care nu a cunoscut, iertare a primit si mai mult dar. Ci Tu, Doamne, Care ai judecat pacatul meu cel intru cunostinta, ma vei milui cu darul Tau cel covarsitor.
Vai mie, vai mie! Ma sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu candva sa ma rusinez de dansii pentru pacatele mele cele ascunse. Ma rusinez de cei ce m-au nascut pe mine, ca nu candva sa ma osandeasca pe mine, cel ce m-am fagaduit cele mai presus de lume.
Ca vaduva aceea voiesc sa ma fac, care, indelung suparand pe judecatorul, si-a dobandit scopul; si ca prietenul cel obraznic voiesc sa ma arat catre Tine, Cel ce esti preabun si singur Stapan, ca sa intorci sufletul meu, cel ce intru pacate a fost robit. Acela paine a cerut spre mancare, iar eu dezlegare a sufletului de osteneala; acela hrana trupului a cerut, iar eu zidire de-a doua a sufletului.
Auzi ca un bun si preabun glasul plangerii lacrimilor mele si intoarce-ma pe mine ca sa fac rod de pocainta. Racoreste arsita constiintei mele. Innoieste-ma pe mine, cel invechit cu patimile pacatului, ca, dupa ce ma vei izbavi din robia acestora, sa rasuflu cu dulceata vazduhul slobozeniei si sa slavesc bunatatea Ta cu bucurie si cu veselie.
Stii, o, Stapane, ca din mica durere a sufletului meu indraznesc a grai acestea inaintea Ta. Stiu si eu, pacatosul, ca milosard esti, Doamne, si voiesti a ma schimba pe mine, insa voiesti rodul voirii mele si gata esti spre a ma milui pe mine, dar astepti asezarea mea. Caci, miluind, voiesti sa ma inveti si, iertandu-ma, voiesti sa ma castigi partas al imparatiei Tale.
Vai de nesimtirea mea! Vai de ticalosia mea! O, grosule si pamantescule suflete! O, inima razvratita! O, gura plina de amaraciune! O, gatlej, mormant deschis! Pentru ce nu-ti aduci aminte, o, suflete, de calea cea netrecuta a despartirii tale? Pentru ce nu te gatesti catre calatoria aceea? Pentru ce fara de crutare uneltesti pierzarea ta? Pentru ce iti tragi asupra-ti muncile cele vesnice? Ce faci, o, suflete, petrecand ca un dobitoc fara de pricepere?
Vai mie, cum aleg intunericul mai mult decat lumina! Cum, mai inainte de viata, cinstesc moartea! Cum dezmierdarea, ceea ce astazi este si maine nu mai este, o pun mai presus decat bunatatile cele vesnice si negraite?
Vai mie, cum decat podoaba aceea in chipul soarelui voiesc mai mult cu cea intunecata si innegrita sa ma imbrac? Cum cinstesc mai mult decat imparatia locuirea cea intunecata a iadului?
Vai mie, pacatosului, ca eu singur intru cunostinta ma ranesc. Vino-ti intru sine-ti, suflete. Teme-te de Dumnezeu. Slujeste-I Lui intru toate faptele bune, ca sa nu primesti din mana Lui indoite muncile. Doreste pe Dumnezeul tau si umbla in calea Lui cu cinste.
Intelege, o, suflete, ca veacul acesta se aseamana locului celui de lupta si balaurul cel tare intotdeauna se straduieste sa biruiasca. De oarecari se biruieste si se calca, iar pe oarecari ii biruieste si ii calca. De oarecari se surpa si se batjocoreste, iar pe oarecari el ii surpa si-i batjocoreste.
Intelege ca unii adica prin inselarea lui se biruiesc, iar altii, prin lupta lui, se incununeaza; unii adica, prin amaraciunea lui, veselia vietii celei vesnice o dobandesc, iar altii, prin dulceata lui, amaraciunea muncii celei vesnice o afla; unii adica, prin desavarsita neagoniseala, cu lesnire pe dansul il biruiesc, iar pe altii, pentru infasurarea celor pamantesti, cu lesnire el ii biruieste. Celor ce-L doresc adica pe Dumnezeu din tot sufletul lor, razboiul sau ca un nimic se socoteste, iar celor ce doresc lumea, razboiul sau greu si nesuferit le este.
Intelege, suflete ticaloase, ca bucuria veacului acestuia, si desfatarea, si odihna sunt pline de scarba si de amaraciune; iar necazurile, si postul, si reaua patimire bucurie negraita si viata vesnica pricinuiesc, intoarce-te, o, suflete.
Nevoieste-te intru liniste ca, dupa ce va veni ceasul mortii si al despartirii, sa nu te afle pe tine negatit. Intelege, o, suflete al meu, intru chemarea ta si intru petrecerea ta cum mergi.
Pentru cine si pana cand te intristezi si oftezi, o, suflete slobod! Toti la sfarsitul lucrurilor celor pamantesti au venit, si la a ta negrijire sfarsitul va sosi.
Umileste-te si cazi. Milostiveste-L pe preainduratul Dumnezeu ca sa te slobozeasca de toate durerile tale cele din launtru, pentru rugaciunile tuturor Sfintilor care din veac au bineplacut Lui; ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!

Plânsul de vineri seara – Sfântul Efrem Sirul

Suflet necajit se apropie la Tine, Sfinte Stapane, si cu lacrimi vorbeste Tie pentru vrajmasul cel pierzator, si cu smerenie cade, rugandu-se Tie pentru impotrivnicul ce il necajeste pe el.
Deci, de vreme ce cu indraznire vine la Tine, auzi-l pe dansul degraba si, alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l pe el cu sarguinta. Daca-l vei trece cu vederea pe dansul, necajit fiind, va pieri; daca vei zabovi a-l auzi pe el, inconjurat fiind, se va pierde.
Iar daca pentru indurarile Tale il vei cerceta pe dansul, se va afla; daca il vei cauta pe dansul, se va mantui; daca il vei auzi pe el, se va imputernici. Sa nu il treci cu vederea pe dinsul, ca sa nu il apuce vrajmasul, caruia i-ai dat carte de despartire si pe care l-ai alungat.
Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea-rele cu care am intaratat darul Tau, o, Stapane milostive, si sa nu imi faci dupa lucrurile mele, ci mai vartos daruieste-mi mie, pacatosului, putina vreme, ca sa aflu ragaz de pocainta adevarata, iubitorule de oameni, bunule.
A suferit darul Tau multa multime de pacate si nelegiuiri ale tineretilor mele si acum ar suferi si lepadarea, intaratarea si obraznicia. Eu insumi stiu, Doamne, ca Te-ai jurat asupra-Ti ca nu voiesti moartea pacatosului, ci mai vartos sa se intoarca si sa-l viezi pe dansul, sa se mantuiasca de pacatele lui cu indurarile Tale.
Darul Tau, Stapane, iubitorule de suflete, totdeauna biruieste cu ale sale milostiviri si indurari, ca sa miluiasca si sa mantuiasca pe cei ce Te doresc pe Tine. El imi cerceteaza inima mereu si, de va afla odihna, intrand va locui intru dansa; iar de nu o va afla pe dansa curata, se departeaza indata.
Si iarasi indurarile Tale il silesc pe el a veni si a ma cerceta pe mine, nevrednicul; iar eu, ticalosul, sunt de buna voie intors, iar nu dupa fire. Ma aflu pururea inalt-cugetator, molatic si viclean.
Nu-mi pazesc mintea, din trandavie, si vrajmasul imi pune in minte ganduri de viclenie, necurata desfranare, frumusete femeiasca imi indulceste mintea si-mi intineaza sufletul meu, si de multe ori intru faradelegile mele de mai inainte ma aflu, zacand ca intr-o mlastina in gandurile cele spurcate.
Si venind darul Tau, intru inima mea afla rea putoare, pentru gandurile cele spurcate, si indata se departeaza, neafland intrare sa intre si sa se salasluiasca intru mine precum voieste. Spala inima mea cu dulceata luminoasa, ca sa-mi vin intru simtire, ca m-a cercetat pe mine si nu a aflat intrare, ca asa sa caute a o indulci pe dansa.
Si stiu ca, de catre insasi milosardia silindu-se sa ma miluiasca, nu se va departa de la mine cu totul. Milele si indurarile Tale se propovaduiesc pretutindeni prin Evanghelii, si prin Apostoli, si prin toate scripturile Sfintilor Parinti si Dascali.
Eu – stiind pilda curvarului, primirea lui Manase, a talharului, a lui Zaheu, a vamesului, a desfranatei, a Cananeiencei, a aceleia ce ii curgea sange, a slabanogului, a orbului, a fiicei lui Iair, a tuturor celor mai inainte scrisi – venind catre Tine, ma rog sa-mi deschizi milostivirile Tale si sa ma primesti si pe mine.
O, bunatate si iubire de oameni a lui Dumnezeu! Cum doreste si sileste pe toti oamenii sa se mantuiasca! Cruta, Doamne, pe netrebnicul robul Tau. Cruta, milosarde Hristoase, Mantuitorule, zidirea Ta. Ca de nu Tu, Doamne, ma vei intelepti pe mine, ticalosul, si de nu-mi vei da mie luminare inimii, nu pot, din multa mea rautate, sa-mi vad lenevirea mea si moliciunea.
Ci, de vreme ce ma tin si ma biruiesc de amarul vrajmas care ma necajeste pe mine, de-a pururea voi striga cu lacrimi noaptea si ziua catre bunatatea Ta, ca sa ma izbavesti pe mine din cursele lui, caci in fiecare ceas isi innoieste asupra mea maiestriile sale; in fiecare ceas, cu ganduri curvesti si cu pofte de dezmierdari imi necajeste sufletul meu.
Puterea Ta, Hristoase, care a certat valurile marii, sa-l certe si pe dansul, ca sa se surpe de la mine, netrebnicul robul Tau; caci se sarguieste a-mi alunga gandirea de la indulcirea si buna cugetare a poruncilor Tale.
Trimite-mi, Stapane, darul Tau degraba, ca sa alunge de la robul Tau pe balaurul cel mare, impreuna cu toate gandurile lui cele rusinoase, si rele, si viclene; fiindca strapunsaturile sagetilor lui s-au facut putrede putrejuni intru inima mea. Si eu in tot chipul le ascund pe ele intru a mea nebunie.
Doctorul cel bun striga catre mine; plati nu cauta, sangiuiri nu varsa. Pregetarea mea nu-mi ingaduie sa ma duc catre Dansul. Vine El sa ma tamaduiasca pe mine si ma afla mancandu-mi ranile mele. Cand le-am mancat, atunci ma caiesc, insa cainta mea nu este adevarata.
Datator al tuturor vindecarilor si Parinte al indurarilor, Tu esti singur bun si milosard Dumnezeu, Cel ce daruiesti de-a pururea cele bune celor care cer de la Tine. Fiindca eu insumi cu adevarat am ispitit adeseori nemasuratele vindecari si daruirile cele bune care mi se daruiesc mie zi de zi.
Nemasurat este darul vindecarilor Tale, Stapane, si tuturor celor ce vin la Tine le dai vindecare; caci si ranile mele adeseori se tamaduiesc cu indurarile Tale; si iarasi putrezesc pentru a mea lenevire.
Pentru acestea, fara de sfiala, rog bunatatea Ta, suferitorule de rau, Doamne, ca sa vina peste mine darul Tau, dupa obicei, si sa-mi adune gandirea mea si sa-mi vindece iarasi cumplitele mele rani. Caci iata, invaluirile si grijile vremii celei vremelnice ma apasa si ma fac fara de grija de bunatatile Tale cele vesnice; ci Tu fii indelung rabdator asupra mea.
Nici Cerul, nici pamantul nu vor putea sa rasplateasca cu vrednicie pentru vindecarile si darurile Tale, ca nu au cinste vrednica sa iti rasplateasca Tie. Prin lacrimi le daruiesti pe dansele si prin plansul amar dai desfatare vesnica.
O, putere a lacrimilor, cate poti! Daruieste-mi, Doamne, mie, nevrednicului robului Tau, lacrimi de pocainta ca sa-mi spal pacatele mele, ca sa se lumineze inima mea, ca sa sterg zapisul cel mare prin putine lacrimi si sa sting prin putin plans focul care arde pentru mine; caci cei ce aici vor plange se vor izbavi de plansurile cele vesnice.
Caci iata, adun gandurile mele de pretutindeni si inca nu m-am slobozit de lucrarile duhurilor celor rele si viclene ce vor sa ma opreasca pentru acestea in vazduh; inca nu am cunoscut greutatea multimii pacatelor mele; inca nu am fost slobozit de pricinile gheenei. Cele ce ma cufunda pe mine intr-insa poarta inca roade intru mine si toate lucrurile ei se misca intru inima mea; cei ce ma ineaca pe mine intr-insa poarta inca roade in trupul meu.
Pana cand eu, ticalosul, ma voi imbata fara de vin si ma voi lenevi de ale mele pacate, ca de unele straine? Ca un rob rau si viclean pe domnul sau, asa-mi bantuiesc si-mi vrajmasesc eu singur mantuirea si, ca si cum vor lua altii ostenelile mele, asa nu voiesc sa priveghez.
Totdeauna intarat indelunga rabdarea Ta. Inaintea ochilor am amaraciunea mea. Toate indelung le rabzi pentru multa bunatatea Ta.
Daruieste-mi mie, Doamne, doctorie de intoarcere, ca sa-mi vindec ranile mele cele amare. Daruieste-mi mie sa intru in stadionul infranarii. Daruieste-mi mie ca intru umilinta inimii sa-mi trec toate zilele vietii mele.
Lumineaza-mi ochii cei intunecati ai gandirii mele si pazeste-o pe dansa, ca sa nu se intunece de catre vicleanul vrajmas vederea sufletului meu; si da-mi mie putere ca macar o saptamana sa lucrez in via Ta, fiindca mi-am pierdut vremea vietii mele intru desertaciune si in ganduri de rusine.
Ceasul al unsprezecelea este al vremii vietii mele celei desarte. Ocarmuieste, Doamne, corabia negustoriei mele si daruieste-mi pricepere mie, prostului negutator, ca sa-mi negutatoresc negotul meu pana am vreme. Caci si inotarea corabiei a ajuns la sfarsit.
Mare viscol este si vremea ma cheama pe mine, cel inalt-cugetator: Vino, arata-ti, lenesule, tot negotul vietii tale. Si ceasul mortii ma infricoseaza pe mine, ticalosul; caci ceasul despartirii a venit inaintea ochilor mei si foarte m-am infricosat vazandu-mi saracia mea. In loc sa ma bucur, eu mai vartos m-am infricosat, nefacand vrednice lucruri dupa dar.
Infricosata este cu adevarat, o, suflete, sosirea de fata a mortii celor impatimiti, si pacatosilor, si trandavilor, si celor ce nu se sarguiesc sa petreaca cu curatie intru aceasta viata desarta.
Caci lucratorii si nevoitorii cei desavarsiti se bucura in ceasul despartirii, vazand inaintea ochilor osteneala cea mare a nevointei, a privegherilor, a ajunarilor, a metaniilor, a rugilor, a lacrimilor, a sacului lor.
Salta sufletul lor, caci se indeamna sa se duca la odihna din casa trupului; iar pacatosului ii este scarba prea cumplita in ceasul despartirii lui, caci vede inaintea ochilor lui lenevirea sa, neinfranarea, trandavia, materia multei agoniseli; insa nu i se ingaduie nicidecum sa graiasca ceva, caci cu asprime porneste porunca.
Cata cainta cuprinde atunci inima celui ce s-a lenevit aici de a sa mantuire! Cat este de mare chinul ascuns al sufletului sau! Vai mie, suflete, vai mie! Pentru ce te lenevesti de viata ta? Pentru ce cu raspandire petreci zilele vietii tale?
Fara de veste se va face chemarea ta si ce vei face acolo, inaintea Divanului Judecatorului celui infricosat, intru cele de aici lenevindu-te? Cum te fura pe tine vrajmasul si nu pricepi? Cum te jefuieste pe tine de bogatia cea cereasca si nu cunosti, inaltule si raspanditule?
Indelung rabdatorule, sprijineste-ma, Fiule al lui Dumnezeu, nepacatoase Hristoase. Daruieste-mi mie, Mantuitorule, cugetare de viata ce va sa fie, ca doar as putea sa nu am niciodata intru inima mea altceva afara de aceasta cugetare, ca sa implinesc voile Tale.
Macar la batranete fa-ma impreuna lucrator al darului Tau, ca sa negutatoresc bine cu argintul pe care insuti mi l-ai dat mie, Imparate Ceresc.
Cum oare voi putea sa stau inaintea infricosatului Tau Divan eu, raspanditul si inaltul? Cum eu, nerabdatorul si cel fara de roada, ma voi afla impreuna cu cei desavarsiti, care au facut aici rodul dreptatii?
Intru care petrecere ma voi cunoaste, cand Sfintii se vor cunoaste unii pe altii intru camarile cele ceresti? Cuviosii, dreptii, intreg-inteleptii, smeritii, in lumina neapusa mergand; pacatosii, cei rai, mandrii, trufasii, cei ce au benchetuit – in focul cel vesnic si nestins.
O, suflete nepricepute, o, suflete nesimtite, o, suflete, cel ce ti-ai urat viata ta cea vesnica! Pana cand invaluirile te tarasc pe tine pe pamant? Pana cand raul obicei al gandurilor tale celor viclene te trage pe tine? Au nu stii ca gandurile cele rele si viclene ca un nor intunecat se pun inaintea ta, ca sa nu te trezvesti catre Dumnezeu?
Si tu astepti intru lenevire sa zaboveasca a veni Mirele cel ceresc; insa ca un fulger va face venirea de fata a Lui. Nadajduiesti intru lenevirea ta ca intarzie a veni sfarsitul tau, dar ca un fulger va veni la tine.
Privegheaza, o, suflete al meu, in ceasul razboiului. Cucereste-te lui Dumnezeu, cu lacrimi rugandu-te. Striga din toata inima ta, striga cu toata durerea inimii, ca sa te afle pe tine intru intoarcere. Si indata iti va trimite spre ajutor inger indurat si te va izbavi pe tine din razboiul si din tulburarea vrajmasului.
Milostiv fii mie, Doamne, pacatosului, si desparte-ma de pacatele mele, si ma intoarce mai inainte de a veni infricosata Judecata si a ma lua pe mine nepregatit si rusinat; pentru solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, si ale tuturor Sfintilor Tai, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!

Plânsul de sâmbăta seara – Sfântul Efrem Sirul

Acum, inca si astazi, cu fata rusinata si in pamant plecata, indraznesc sa graiesc catre Stapanul ingerilor si Ziditorul tuturor; iar eu sunt pamant si cenusa; ocara oamenilor si defaimare norodului; vierme, cu adevarat, si nu om, mustrat si prihanit fiind, cu totul prea dureros si de mahniciune plin.
Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Cu ce fel de inima, cu ce fel de constiinta? Ce fel de limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc? Si cum voi face inceputul marturisirii mele?
Peste masura eu, ticalosul, am intaratat numele Tau si mai presus decat curvarul am vietuit curveste. Ca pe cel ce este intru mine dupa chipul Tau l-am intinat, netrebnicindu-l, si glasul poruncilor Tale nu l-am pazit.
A caror pacate ale mele lasare voi cere mai intai eu, pacatosul? A celor intru cunostinta, cu neasemanare neiertate, ori a celor intru calcarile de sfintele Tale porunci, ori a celor intru impreuna invoirile cu gandurile cele rele si viclene?
Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru necuratia mea, nu sunt vrednic de infricosata Ta chemare. Nu pot sta intru rugaciune inaintea Ta; nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea Cerului, caci cu poftele cele necuvioase usa deschizand-o si dobitocesti si fara de randuiala porniri uneltind, pe ticalosul meu suflet cu patimile l-am intinat.
Miluieste-ma Doamne, ca sufletul meu s-a inecat in marea dezmierdarilor celor amare; si cu urata socoteala haina sufletului meu am manjit-o; si toata mintea mea s-a framantat de gandurile dracilor; si prin toate lucrurile si gandurile mele am amarat si de-a pururea amarasc bunatatea Ta, iar pe vrajmasul meu care se lupta cu mine de-a pururea il trag catre mine si il slujesc.
Constiinta imi mustra gandirea mea. Imi rusinez fata mea. Insumi de sine-mi osandit sunt mai inainte de judecata cea gatita mie. Inversunarea ce este intru mine ma biruieste, ca de-a pururea in noroiul lacomiei pantecelui ma tavalesc; scrisa pe stalp este reaua mea petrecere, ca de-a pururea dezmierdarile ma innegureaza; spre osanda imi este goliciunea mea, ca de-a pururea reaua putoare a patimilor ma manjeste, de-a pururea cu gandurile spurcate ma intinez.
Din pruncie m-am facut vas al pacatului celui de stricaciune facator, si acum, in fiecare zi auzind de judecata si de rasplatire, nu voiesc sa stau impotriva poftelor trupului care se ostesc impotriva sufletului meu, ci totdeauna eu, ticalosul, intru cunostinta pacatuiesc, totdeauna ma amagesc, totdeauna ma robesc, totdeauna ma biruiesc. Pentru aceasta sarac si urat, Doamne, si pustiu de darul Tau ma fac.
Vai mie, Doamne, ca indelunga rabdarea Ta rau am cheltuit-o! Vai mie, ca intru multi ani am scarbit pe Duhul Tau cel Sfant! Vai mie, ca vremea vietii mele a trecut intru toata desertaciunea!
Ci, Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, sa nu dai la aratare pacatele si rusinoasele mele lucrari cele urate in privelistea a toata lumea, inaintea tuturor ingerilor si a oamenilor, spre rusinea mea si spre osanda vesnica; ca pricinuitor sunt a toata rusinea si osanda.
Cum voi plange orbirea sufletului meu! Cum voi plange atata necunostinta a mea! Cum voi plange voirea mea cea asa de patimasa si nepocaita! Astazi nevoitorii se odihnesc cu mangaierea Sfantului Duh, iar eu ma tulbur, socotind saracia mea cea din lenevire.
Astazi se veselesc cei carora li se descopera de catre Dansul cele tainice, iar eu ma rusinez ca de toata fapta cea buna strain am crescut. Astazi se bucura cei ce vad de la Dansul vistieriile rasplatilor lor, iar eu plang cu amar ca m-am alaturat cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Gol m-am facut eu, ticalosul, cu a mea trandavie, fiindca strain sunt de cei ce intru rugaciune si intru priveghere s-au nevoit.
Cauta spre mine, Stapane, cu mila, dintru inaltimea Ta cea sfanta. Vezi neindreptarea sufletului meu celui netrebnic si, cu judecatile care stii miluindu-ma, indrepteaza-ma. Ca inaintea sfantului Scaun al slavei Tale stand, ca atingandu-ma de prea-curatele Tale picioare, asa ma rog si ma cuceresc cu inima zdrobita:
Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta; intoarce-ma pe mine in dar cu darul Tau. Stiu ca toate le poti si cu neputinta Tie nimic nu-Ti este. Sa nu astepti voirea mea cea stricata, ca nu am osardie spre a ma indrepta pe sine-mi.
Plangeti pentru mine, toata firea cea vazuta si cea nevazuta, cel ce intru pacate si in patimi de tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel ce sunt intreg-intelept pentru cei ce ma vad, iar in launtru de-a pururea curvesc.
O, suflete muncit, s-a apropiat dezlegarea ta cea din trup! Pentru ce te veselesti intru privirile cele straine de tine, de care o sa te lasi si de care o sa te lipsesti? Gandeste-te la cele pe care le-ai lucrat, cum si ce sunt: cu cine ti-ai petrecut zilele lucrarii si ale plugariei.
Pe cine ai veselit cu lupta ta, ca sa-ti vina in intampinare in ceasul iesirii tale; pe cine ai veselit intru alergarea ta, ca sa fii odihnit in livada sa; si pentru cine ai muncit in dar, sau intru privegheri te-ai ticalosit, ca sa-ti iasa inainte cu bucurie; pe cine ti-ai facut prieten in veacul ce va sa fie, ca sa te primeasca voios; in ce fel de tarina te-ai tocmit si ce plata va sa-ti dea tie; cu ce nevointe ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti, pe vecinii tai.
Trezveste-te, suflete ticaloase, ca sa nu te afli in ceasul despartirii in scarbe si in suspinuri; ca sa nu plangi fara de folos in vecii vecilor. Vor veni atunci acestea toate in mintea ta si vei zice intru sine-ti, plangand si jeluindu-te cumplit: Eu pe acestea in fiecare ceas, pe toate mi le-am amintit, insa nu m-am ingrijit de a mea mantuire.
Vezi, Stapane Hristoase, Mantuitorule, izvoarele lacrimilor mele si zdrobirile si suspinurile nevrednicului meu suflet; si sa vina peste mine mila Ta, mai inainte de a veni Judecata cea infricosata sa ma ia nepregatit si rusinat.
Trimite-mi putere mai presus de puterea mea, ca sa ma intoarca pe mine si sa viez intru cuviosie si dreptate, dupa sfanta voia Ta. Sfinteste-mi inima mea, care s-a facut pestera si lacas al dracilor.
Sfinteasca-se peste mine infricosatul si prea-sfintul Tau nume. Nu am fost eu odata pe pamant. Si Ti s-a parut Tie, intru multe indurarile Tale, a ma plasmui intru pantecele maicii mele; si m-am nascut, cu mila Ta, invrednicindu-ma a ma face vas darului Tau; si mi-ai daruit mie luminarea duhovnicestii cunostinte. Iar eu, lenesul si pacatosul, am lepadat si lepad daruirile darului Tau.
Deci de ce fel de iertare sunt vrednic eu, ticalosul, cerand indurare, Doamne, caci nu am marturisire curata? Ca de multe ori m-am fagaduit Tie sa ma pocaiesc, si mincinos al fagaduintei m-am facut.
De multe ori m-ai miluit, si eu iarasi m-am lepadat. De multe ori m-ai tinut, si eu iarasi m-am intors. De multe ori m-ai inviat, si eu iarasi am cazut. Pentru aceasta hotararea eu o aduc asupra mea si marturisesc ca sunt vrednic de toata munca si pedeapsa.
De cate ori ai plinit darul Tau cel mangaietor, iubitorule de oameni, prisosind cu bucurie, iar eu pururea Te intarat pe Tine! De cate ori ai desavarsit asupra mea darul Tau, si ai saturat foamea mea, si setea mea ai racorit-o! De cate ori ai luminat gandirea mea cea intunecata si ai adunat din inselare gandurile mele! De cate ori ai imbogatit saracia mea si ai gonit putrejunea mea, iar eu, ticalosul, totdeauna lepad bogatia Ta.
Cu totul ma spaimantez si ma cutremur, acestea gandindu-le. Cu totul intru adancul indoielii ma cufund, nimic vrednic catre darea de raspuns nu am eu, ticalosul. De cate ori mi s-a facut mie darul Tau, Stapane, cale a vietii, si luminare, si bucurie nepovestita! De cate ori s-a facut intru inima robului Tau intelepciune, si frumusete, si putere, negraita inaltime si lauda, si bucate mai dulci decat mierea in gura robului Tau!
Cum voi povesti darurile cele ce mi s-au dat mie de la darul Tau, Doamne, pe care eu, ticalosul, le-am lepadat si le lepad pentru lenevirea mea? De nenumarate pedepse fiind vrednic, de nenumarate daruri m-ai umplut pe mine, pacatosul; iar eu, ticalosul, cu cele impotrivnice iti rasplatesc.
Ci Tu, Doamne – ca Cel ce firesc ai noianul indelungii rabdari si adancul milosardiei – sa nu ma parasesti, ca sa nu fiu taiat ca smochinul cel neroditor; sa nu Te grabesti a ma secera pe mine crud si fara de vreme din viata; sa nu ma iei pe mine ne-gata fiind; sa nu ma ridici pe mine mai inainte, pana nu imi voi aprinde candela; sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de nunta; ci, ca un bun si iubitor de oameni, miluieste-ma, si-mi daruieste mie ani spre pocainta.
Sa nu pui sufletul meu gol jalnica mustrare inaintea infricosatului si nemitarnicului Tau Divan; ci, ca un iubitor de oameni, milostiveste-Te spre mine, Doamne, cel sarac cu sufletul, cel jalnic, cel gol, cel neputincios, cel lenes, cel spurcat, cel curvar, cel trandav, cel impietrit, cel afundat, cel rusinat, cel pacatos, cel neindraznet, cel fara-de-raspuns, cel osandit, cel nevrednic, cel vrednic de toata pedeapsa si munca.
Daca dreptul abia se mintuieste, apoi eu, cel pagan si pacatos, cum ma voi arata? Daca stramta si necajita este calea care duce la viata, apoi cum eu, netrebnicul, care ma impatimesc de dezmierdari si desfranez, ma voi invrednici mantuirii?
Daca prin multe necazuri se mosteneste de cei vrednici imparatia Cerurilor, atunci cum eu, cel fara de minte, voi dobandi mostenirea si odihna cea vesnica?
Vai mie, suflete netrebnice! Scurta este viata, repede trece vremea, catre moarte trimitand. Ce raspuns vei da, intru cunostinta pacatuind? Cum vom rabda mustrarea? Ce fel de cutremur ne va lua, cand vom auzi acea amara si plina de plans tagaduire: «Nu va stiu pe voi.»?
Pe voi toti va rog, Sfinti ai lui Dumnezeu, soliti pentru mine, pacatosul si prea-micul. Varsati, rogu-va, cererea voastra pentru mine catre induratul Dumnezeu, ca sa intoarca sufletul meu din iadul in care s-a pironit de patimile cele de necinste, ca sa straluceasca sfantul Sau dar intru dansul si sa-mi lumineze gandirea cea intunecata; ca sa ma fac prea-osarduitor si vrednic de pocainta, cu puterea sfintelor voastre rugi.
Ci Tu, Doamne, Mantuitorul meu, Fiule al adevaratului Dumnezeu, Tu, precum stii, precum voiesti, pentru singura bunatatea Ta, in dar ma intoarce de la rautatea ce este intru mine si de la pierzare, si pune intru mine fapta buna cea frumoasa, deznadejdea sufletului meu izgonind-o.
La mila Ta nazuiesc eu, ranitul. Primeste suspinurile mele ca pe lacrimile desfranatei. Sa nu ma urasti pe mine pentru intinaciunile cele multe ale pacatelor mele. Stii, Stapane, lesne-alunecarea firii omenesti. Adu-ti aminte ca din tinerete se pleaca gandirea omului cu sarguinta spre cele rele si viclene. Adu-ti aminte ca Tu singur esti curat, si fara prihana, si nespurcat.
Miluieste-ma pe mine, Cel ce esti din fire bun, si milostiv si milosard. Biruieste impietrirea mea si fa insuti, precum stii, indreptarea; ca ma tiranisesc de obiceiul meu cel rau si viclean; ca neputincios sunt cu trupul, si cu sufletul, si cu cunostinta; ca s-a stins vremea mea; ca s-au stins intru desertaciuni zilele mele.
Mi se apropie sfarsitul caii si insumi sunt neravnitor spre indreptarea de sine-mi. Si deschide-mi mie, Stapane, usa milei Tale si sa nu mi-o incui pe dansa, ca sa bat cu nevrednicie.
Intinde-mi mie mana de ajutor intru noianul patimilor si al dezmierdarilor care ma inviforeaza. Da-mi mie vreme de pocainta si chip de mantuire. Caci daca nu vei face Tu, Doamne, cate eu voiesc, neputincioase si lesne de stricat sunt acelea; cate eu apuc nefolositoare si nedesavarsite se fac.
Iata, Doamne, vezi impotrivirea vrajmasilor si neputinta firii noastre. Pana cand iti intorci fata Ta de la mine? Pana cand se va inalta vrajmasul meu asupra mea? Intoarce, Doamne, izbaveste sufletul meu din lucrarea lui cea rea; caci peste tot ma ranesc si el sta rizand de mine.
Mantuieste-ma pentru mila Ta si nu pentru lucrurile mele; caci rele si viclene sunt. Adu-Ti aminte, Doamne, ca milele Tale din veac sunt, peste cei pacatosi intinzandu-se. Caci, daca vei privi la faradelegi, ca si cum nu as fi voi pieri.
Sa nu biruiasca trandavia si nebunia mea iubirea Ta de oameni cea nemarginita. Sa nu ma randuiesti de-a stanga cu caprele pe mine, cel iute la pacat, cel ticalos, cel nevrednic de mila. Sa nu ma judeci pe mine, Stapane, ca pe un rob netrebnic si rau, si viclean, nici sa ma pierzi pe mine cu cei ce-Ti zic Tie «Doamne, Doamne» si nu fac voia ta.
Primeste, Stapane, si auzi spurcata si nevrednica mea cerere, Cel ce mantuiesti pe toti cei ce nadajduiesc intru Tine, Cel ce nu Te intorci despre cererea pacatosilor, Cel ce dai mana celui ce zace jos.
Povatuieste-ma pe mine la frica Ta. Da-mi mie lacrimi de umilinta, pocainta spre mantuire aducand, caci catre Tine am ridicat ochii cei ganditori ai sufletului meu; caci catre Tine, Doamne, m-am indreptat din pantecele maicii mele; si sa nu ma lepezi pe mine de la fata Ta, ca multe sunt indurarile Tale peste cei ce cheama numele Tau intru adevar; ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!

Alta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul – fiindcă nu se face plecarea genunchilor sambătă seara –

Darul Tau mi-ai dat mie sa graiesc catre Tine, Doamne, si dorul pe care il am catre bunatatea Ta ma sileste sa nu tac. Ca un singur bun si al nostru al tuturor Ziditor, iarta faradelegile si pacatele robului Tau celui pacatos si nemultumitor.
Stiu ca covarsesc cu pacatele pe toti oamenii, Doamne, dar am scapare adancul cel covarsitor al indurarilor Tale; si tare sunt incredintat ca primesti si miluiesti pe toti cei ce nadajduiesc la bunatatea Ta; si mai inainte cunoscator fiind, Stapane, inima celui ce vine la Tine mai inainte o vezi daca s-a dezbracat de lume cu totul.
Mai inainte de a ajunge el la usa ii deschizi lui; mai inainte de a-Ti cadea el la picioare ii intinzi mana; mai inainte de a varsa el lacrimi indurarile Tale i le intinzi si, ca pe un negutator care cu multa bogatie s-a intors, asa primesti pe cel care vine la Tine din tot sufletul; ca doresti sa vezi pocainta, si poftesti sa vezi lacrimi, si Te bucuri de sarguinta robilor Tai celor ce se nevoiesc sa gaseasca curatia.
Insa, fiindca nu este cu putinta a se vinde vindecarile darului Tau, Doamne, si prin lacrimi le daruiesti pe acestea in dar, daruieste mie, nevrednicului robului Tau, lacrimi, ca sa rog neasemanata bunatatea Ta cu luminare, si cu dorire, si cu credinta, si sa ma vindec de ranile mele cele ascunse.
Deci arata intru madularele mele milosardia Ta cea multa, milosarde Doctore, si curate fa ranile mele, si aratata se va face milosardia Ta spre mine, ticalosul. Izbaveste-ma de muncile cele ce se cuvin mie.
Izbaveste-ma pe mine, Doamne, de necajirea nevazutilor vrajmasi, si sa se propovaduiasca darul Tau, ca el pe mine m-a slobozit. Sa se propovaduiasca darul Tau, precum totdeauna si aiurea, precum la cei nenumarati trandavi, asa si la mine.
Asemenea este, Stapane, mintea noastra cea neputincioasa lemnului celui de curand rasarit, trebuindu-i totdeauna umezeala apei. Astfel, gandirea noastra, neputincioasa fiind, are nevoie neincetat de darul Tau si de luminare.
Vindeca-ma, Doamne, si ma voi vindeca. Iar de m-am lepadat si ma lepad, ca un pamantesc, insa, precum ai umplut vedrele de blagoslovenia Ta, umple si inima mea de darul Tau si de bunatatea Ta.
Maica cea milosirda, Doamne, lepadand-o pruncul ei, nu voieste a-l trece cu vederea pe dansul, ca se biruieste de milostivirea ei. Milostivirile pasarii curg asupra puilor ei, si in fiecare ceas ii cerceteaza pe dansii, si hrana le aduce lor, si se osteneste ca sa-i hraneasca pe dansii. Asa si milosardia Ta se biruieste de catre bunatatea cea dintru Sine-Ti ai milui pe cei ce din tot sufletul Te cheama pe Tine.
Insa aceia, prunci fiind, la Judecata nu vor veni, iar eu, ticalosul, intru cunostinta pacatuind, stiu ca voi fi judecat. Cad deci, indurarile Tale trebuindu-mi, Fiule al lui Dumnezeu, Unule-Nascut, ca in tot ceasul sa ma cerceteze darul Tau pe mine, cel pacatos si nevrednic, si sa mi se faca mie acesta luminare, si scapare, si putere, ca sa ma acopere cu aripile sale atunci, in ceasul cel infricosat al judecatii, si sa stau de-a dreapta Ta cu cei ce bine s-au nevoit si Ti-au bine-placut Tie, cu indurarile darului, cu mantuirea intru mila, slavind si bine-cuvantand bunatatea Ta cea nemasurata, in vecii vecilor. Amin!
Pe toate Tu le-ai zidit, Doamne; insa acelea la Judecata nu vor veni, iar eu si pentru un cuvant desert, si pentru ganduri rele si viclene, si pentru insasi pofta ma voi osandi. Ca numaidecat ce vine asupra-mi dulceata, indata si uit pe toate ale mele si, ca si cum as fi iesit din minte, intru toate robesc rautatii: ma fac maret in desert, manios, trandav, lenevos, inalt, indracit cu pantecele, iubitor de dezmierdari, cu totul intinat; in tot ceasul ma amagesc si nu pricep.
Venirea de fata a darului Tau, Stapane, iubitorule de oameni, daruieste dulceata, liniste, umilinta. O, iubitorule de oameni, prea-bunule Doamne, vrand si nevrand, mantuieste-ma pentru multa bunatatea Ta. Amin!

Plânsul de duminică seara – Sfântul Efrem Sirul

Ca inaintea infricosatului Tau Divan, Doamne, stand eu, osanditul, si mustrarea lucrurilor mele si hotararea Ta cea dreapta data mie vazand, care ma leapada pe mine, ticalosul, de la Sfanta fata Ta, in muncile cele nesuferite; si ca si cum atunci ai vrea sa-mi graiesti mie, eu acum strig cu cutremur si cu lacrimi: Drept esti, prea-drepte Judecatorule, si dreapta este judecata Ta; ca dintr-insa nu m-am nedreptatit.
Bunilor, Preasfintilor ingeri, picati asupra mea lacrimi, ca eu pe sine-mi nu m-am miluit, mila lui Dumnezeu trecand-o cu vederea. Deci cu adevarat dupa dreptate ma pedepsesc. Cand Domnul a pus mila Sa inaintea mea, eu, necugetand, nicidecum nu luam in seama aceasta, si cu dreptate acum se intoarce de la mine.
Atunci dar vor grai cu urgie ingerii: Acum nu este vreme de pocainta, ci de rasplatire. Mangaierea acum a slabit, pocainta si lacrimile sunt nelucratoare, iar muncile se inmultesc. Suspinurile cele neincetate nu sunt auzite, ci acum tanguirea este nesfarsita.
Acum du-te si ia-ti rasplatirea cea amara si cumplita a lucrurilor tale, arzandu-te ca o materie necurata, aprinzind gheena cea nestinsa a fiarei celei neadormite, a viermelui celui amar. Ca un fiu al intunericului desfateaza-te. Ca unul ce ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre, pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea vecuitoare. Acolo va fi plansul cel neincetat si scrasnirea dintilor cea prea-dureroasa.
Vai mie, vai mie, suflete al meu, ticaloase, gol fiind cu totul de faptele cele bune. Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, arhanghelii stand si slujindu-i, pamantenii goi inainte stand, toti tremurand de infricosatul Scaun al Facatorului tuturor; ca judecata fara de mila este acolo celor ce nu au lucrat aici mila.
Vai mie atunci, suflete prea-necajite! Dar nu va fi glas si auzire. Caci toate se vor preschimba in altele, si chipul lor trist, si faptele. Fiindca al optulea veac il vom incepe. Vesnic se vor veseli dreptii, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca pe Dumnezeul tuturor nu L-am veselit. Dar nici acelea nu sunt precum par a fi. Si de lipsa este ca de aici sa strigam catre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim: Chezasii Tai sunt Cuviosii.
Vestesc Tie, Doamne, toate, si iarta pe netrebnicul robul Tau. Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune; mainile mele intinate le intind, sa nu ma lepezi pe mine, cel incarcat cu patimi; ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda milosardia Ta.
Pe sine-mi cu dezmierdarile de tot m-am spurcat si frumusetea sufletului am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti am robit si stapanirea mea cea mai dinainte am pierdut-o. Pe vrajmasul l-am ascultat sfatuindu-ma si pe idolii patimilor in suflet i-am inchipuit. Poftele pantecelui le-am desavarsit si stralucirea mintii am innegrit-o.
In cinste de fiime adevarata fiind, dobitoacelor celor fara de minte m-am asemanat, si frica strasnica si cutremur ma tine pe mine, mai inainte vazand taierea mortii venind nearatat asupra tuturor si pe sine-mi fiind neindreptat.
Dintru adancuri strig catre Tine, Doamne, si cad inaintea Ta cu lacrimi: Fii milostiv si iubitor de oameni mie, celui ce spre Tine am nadejdile mele; fa-ma ca sa scap de urgia osandirii ce va sa fie acolo; binevoieste ca sufletul meu cel impietrit mult nascator de fapte bune sa se arate inaintea Ta; gandurile mele cele neroditoare scutura-le in focul Sfantului Tau Duh; sa nu ma tai pe mine ca pe pomul cel neroditor si in focul cel nestins sa ma trimiti; sa nu ma arati materie si paie ale vapaii iadului, ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, baga-ma in hambarul Tau.
Genunchiul inimii mele imi plec eu, ticalosul, neindraznind a cauta la Ceruri; primeste rugaciunea gurii celei spurcate, Cel ce esti fara de pacat, unule Ziditorule. Imparat fiind al tuturor si atotputernic, pe impotrivnicul si tiranul Veliar surpandu-l, din toate felurile faradelegilor mele izbaveste-ma.
Praznuiesc ingerii si muritorii vazand intoarcerea mea. Am trecut cu vederea poruncile Tale cele de viata purtatoare; m-am amagit cu fapte urate; sa nu Te ingretosezi de mine, prea-bunule Stapane, izbaveste-ma de robia celui rau si viclean.
Cu frica a inimii Te rog pe Tine, Cel ce cu voia m-ai zidit pe mine de Dumnezeu lucrat si Care cu multe m-ai imbogatit pe mine in dar; si Care m-ai iubit foarte, incat pentru mine Te-ai intrupat si moarte ai suferit.
Acum nepomenitor m-am aratat eu, ticalosul, de atata dragoste a Ta, Izbavitorule, cu totul rob facandu-ma dezmierdarilor si trupul si sufletul pangarindu-le. Totdeauna strig: Am pacatuit, si de a lucra cele cumplite nu incetez. Acum osandit stau, bunule, ci da-mi mie lasare rautatilor, ca un Dumnezeu milostiv si indurat.
Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Maica lui Dumnezeu, usa cereasca si chivot, mantuire intemeiata te-am castigat pe tine. Mantuieste, mantuieste-ma, Stapana, in dar.
Legiuni de ingeri in Ceruri de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului.
Legiuitori Apostoli infricosati, sezand pe scaune impreuna cu Judecatorul, ingeri cu palose prea-intr-armati si infioratori vor desparti inimile pacatosilor. Atunci se va tangui toata suflarea, ca nu vor avea margini, vai, muncile cele cumplite.
Apuca mai inainte pe toate acestea, suflete, urmand tanguirea desfranatei. Izbaveste-ma atunci, Mantuitorule, de infricosata groaza a muncilor celor infioratoare. Pe Tine te lauda neincetat Heruvimii si Serafimii cei ce in patru chipuri se poarta. Cetele cele ceresti slujindu-Ti, Te lauda pe Tine, Treime intru o unime.
Lumina nenascuta esti, Parinte, si impreuna fara de inceput ai pe Fiul Tau, de-a pururea impreuna vecuitor ai pe Duhul Tau, Care daruieste tuturor suflare de viata, ca un milostiv, si milosard, si bun.
Cu rugaciunile Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Apostolilor, ale Cuviosilor si ale Ierarhilor, primeste si glasurile noastre. Parinte mai presus de Ceruri, Doamne, slava Tie, Caruia Ti se cuvine slava si stapanirea, impreuna cu Preasfantul, bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Sfântul Efrem Sirul

Dumnezeule cel mare si laudat, necuprins de gand si de cuvant, care ai zidit pe om cu mana Ta, tarana luand din pamant, si cu chipul Tau l-ai cinstit pe el; Iisuse Hristoase, numele cel preadorit, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de viata Faca­torul Tau Duh, arata-Te la robul Tau (N) si-l cerce­teaza, in suflet si in trup, fiind rugat de preamarita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria; de sfintele puteri ceresti fara de trup; de cinstitul, maritul, proorocul, inaintemergatorul si Botezatorul Ioan; de sfintii, maritii si intru tot laudatii Apostoli; de cei intre sfinti parintii nostri si dascali ai lumii: Vasile cel Mare, Grigore de Dumnezeu cuvantatorul si Ioan Gura de Aur; de Atanasie, de Chiril, de Nicolae cel din Mira, de Spiridon, facatorul de minuni, si de toti sfintii ierarhi; de sfantul apostol intaiul mucenic si arhidiacon Stefan; de sfintii, maritii si marii mucenici Gheorghe, purtatorul de biruinta, Dimitrie, izvoratorul de mir, Teodor Tiron si Teodor Stratilat si de toti sfintii mucenici; de preacuviosii si de Dumnezeu purtatorii parintii nostri Antonie, Eftimie, Sava cel sfintit, Teodosie incepatorul vietii de obste, Onufrie, Arsenie, Atanasie cel din Aton, si de toti preacuviosii parinti; de sfintii si tamaduitorii fara de arginti Cosma si Damian, Chir si Ioan, Pantelimon si Ermolae, Samson si Diomid, Mochie si Anichit, Talaleu si Trifon si de Sfantul (N), a carui pomenire savarsim si de toti sfintii Tai.

Si da robului Tau (N) somn de odihna, somn trupesc, de sanatate, de mantuire si de viata, tarie sufletului si trupului. Si precum oarecand ai cercetat pe Abimeleh, robul Tau, la via Agripei, si i-ai dat lui somn mangaietor, ca sa nu vada caderea Ierusalimului, si l-ai adormit pe el cu somn intaritor si iarasi l-ai sculat intr-o clipa devreme spre slava bunatatii Tale; inca si pe sfintii Tai, maritii sapte tineri, i-ai aratat vestitori marturiei aratarii Tale in zilele lui Deciu imparatul si prigonitorul, pe care i-ai adormit in pestera trei sute saptezeci si doi de ani si ca niste prunci ce se incalzesc la sanul maicii lor n-au suferit nici o stricaciune, spre lauda si slava iubirii Tale de oameni si spre aratarea si adeverirea nasterii noastre celei de a doua si a invierii tuturor; insuti dar, Iubitorule de oameni imparate, vino si acum, cu pogorarea Sfantului Tau Duh, si cerce­teaza pe robul Tau (N), si-i daruieste sanatate, tarie si buna vartute prin bunatatea Ta, pentru ca de la Tine este toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit.

Ca Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor noas­tre, si Tie slava si multumire si inchinaciune inaltam, impreuna si Parintelui Tau celui fara de inceput si Preasfantului si Bunului si de viata Facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune pentru somn, de la Pavecerniță
și ne dă noua Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului și sufletului; și ne pazește pe noi de întunecatul somn al păcatului și de toată întunecata și cea de noapte patimă a dulceții. Contenește întărâtările patimilor, stinge săgețile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleșug. Zburdările trupului nostru le potolește și tot gândul nostru cel pământesc și trupesc, adoarme-l. Și ne dăruiește nouă, Dumnezeule, minte deșteaptă, cuget curat, inimă trează, somn ușor și de toată nălucirea satanei nestrămutat. și ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriți în poruncile Tale, și pomenirea judecăților Tale în noi nestricată avându-o. Cuvântare de slava Ta în toată noaptea ne dăruiește, ca să cântăm, să binecuvântăm și să slăvim prea cinstitul și preaîncuviințatul Tău nume: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Stăpâne, Doamne, Cel Preacurat și Ziditor a toată făptura, Care pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoșului Adam întru femeie și i-ai binecuvântat și ai zis: “Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul”, și pe amândoi i-ai arătat un trup, iar cei pe care i-a însoțit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta,- cauta din cer, Preabunule Parinte, si vezi alea si durerea ce au napadit inima si sufletul meu ce se vede astăzi despărțit de ființa pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o să-mi fie soț (soție) și sprijin în această viață. Îndură-Te de mine, mult-Milostive Doamne, în acest ceas greu pentru sufletul meu! Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Mângâitorul celor întristați, Carele ai fost vestit de proorocul Isaia că vei veni să tămăduiești pe cei cu inimă zdrobită, fii mie mângâitor și ascultă-mi glasul ce-l înalț cu credință către Tine, rugându-Te să-l ierți, Preabunule Împărate, greșalele oricâte va fi săvârșit în aceasta viață soțul meu (soția mea): ori cu lucrul, ori cu cuvântul, ori cu gândul, cu știința sau fără de știință.

Așa, Doamne, primește sufletul robului Tău (roabei Tale) în locașul sfinților Tai, întru Împărăția Ta cea veșnică, spre care se nevoieste sufletul meu si intru care nadajduieste a se invrednici la vremea cand vei chema si duhul meu la Tine, pentru că acolo sufletele noastre întâlnindu-se și împreună aflându-se, să laude și să preamărească întrutot sfânt numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu Cel milostiv și Preabun! Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al robului Tău lacob, care jelind pe fiul sau Iosif zicea: „plângând mă voi cobori în locuința morților la fiul meu”. Tu însuți, îndurate Doamne, Cel ce ai dat mângâiere lui David, împăratul și proorocul, care odinioara se tânguia zicând: „Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom! Mai bine muream eu pentru tine! Eu, pentru tine Abesaloame, fiul meu! Fiul meu!”.

Iar dumnezeiescul Tau Fiu si Mantuitorul nostru, din mare milostivire pentru durerea de parinte, a inviat pe fiica lui Iair, pe fiul vaduvei din Nain, si cu aceeasi mila si indurare a tamaduit pe fiica femeii cananeence. Insuti, Preabunule si milostive Stapane, cauta din cer si vezi durerea inimii unui parinte, care isi vede astazi rapita o mare nadejde a vietii sale,- caci si in viata cea dreapta si buna a fiului meu (a fiicei mele) nadajduiam eu sa proslavesc, dupa cuviinta, puterea, intelepciunea, bunatatea si sfant numele Tau. Dar in fata tainelor nepatrunse pe care numai Tu singur le cunosti, gandul meu se indreapta la rugaciunea cea fierbinte pe care, inaintea sfintelor Sale patimi, Ti-a inaltat-o in gradina Ghetsimani iubitul Tau Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, zicand: “Parinte, de este cu putinta, treaca de la Mine acest pahar!”. Si, ca si El, plecandu-mi capul strig astazi catre Tine: “Doamne, fie voiaTa!”. Asemenea, ca si oarecand dreptul Iov la vestea mortii fiilor si a fiicelor sale, cu umilinta graiesc si marturisesc: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat”. Zdrobit de durere, dar cu neclintita credinta in Tine si in tainele cele nepatrunse, cer in aceasta clipa milostivirea si indurarea Ta, Doamne!

Da-i Doamne, sufletului sau (ei) usurare si iertare de toate gresalele ce a savarsit: cu lucrul, cu cuvantul sau cu gandul si il (o) aseaza pe el (ea), in locul de fericire vesnica, dimpreuna cu sfintii Tai ingeri, pentru ca acolo, la vremea cea hotarata de Tine, sa-l (o) pot gasi si impreuna sa cantam slava Ta cea necuprinsa. Ca Tu esti Dumnezeul milei si al indurarilor si al iubirii de oameni si Tie slava si multumita si inchinare inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne, Doamne, Cel ce ai ascultat tânguirea lui Iosif, care la moartea lui Iacob a căzut pe fața tatălui său și l-a plâns și l-a sărutat,- asemenea și Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a cunoscut dragostea de mamă, căci pe cruce și în grele chinuri fiind, a văzut pe Maica Sa și pe ucenicul pe care îl iubea alăturea stând, și a zis Maicii Sale: „Femeie, iată fiul tău!”, iar după aceea a zis și ucenicului: „Iată mama ta!”. Însuți, întrutot Bunule Stăpâne, caută din ceruri și vezi jalea și durerea ce mi-au cuprins astăzi inima și sufletul. Îndură-Te de mine, robul Tău, și primește rugăciunea ce-Ți înalță fiul care și-a pierdut pe tătal sau preaiubit (pe mama sa preaiubită) și iartă-i lui (ei), și dezleagă-i toate greșalele cele de voie sau fără de voie, cele cu lucrul sau cu cuvântul și toate câte ca un om în această viață a săvârșit. Ascultă, milostive Stăpâne, glasul îndurerat al fiului, pe carele tătal sau (mama sa) l-a povățuit și l-a deprins ca, în restriste și în necazuri, către Tine și cu credință tare să-și ridice ochii și să-și deschidă gura. Milostivește-Te, Doamne, și dă sufletului tatălui meu (mamei mele) odihna cea bună și fă-l pe el (fă-o pe ea) părtaș (partașă) bunătăților celor veșnice, așezându-l (o) cu drepții în curțile Tale, că binecuvântat și preaslăvit ești în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: “Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!”.

Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: “iata cat il iubea de mult!”.

Da, Doamne, sufletului robului Tau (numele), iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-l asaza pe el in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!

Sfânta mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, ne rugăm ție cu genunchii plecați și cu lacrimi fierbinți. Adu-ți aminte de neputința firii omenești, care cuprinde și împresoară pe tot muritorul, de la naștere, întocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreji fiind căzuți și noi, smeriții, și neputând scăpa de ele fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoare către Dânsul. Că El însuși te-a preamărit și te-a trimis în această țară, ca s-o aperi și s-o păzești de toate răutățile.

Așa, Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, milostivește-te spre lacrimile bătrânilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor și spre noi, care cădem cu genunchii plecați și cerem, prin rugăciunile tale cele sfinte, ajutor și mântuire din supărările ce ne cuprind. Căci știm, Sfântă muceniță, că pentru păcatele noastre pătimim acestea toate, adică: boli, sărăcire, prigoniri de la vrăjmași, neploaie la vreme și alte asemenea rele. Pentru aceasta cădem la milostivirea ta, ca să nu pătimească și cei nevinovați din pricina noastră. Fie-ți milă și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să strigăm ție: bucură-te, fecioară, mare muceniță Filoftee.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește smerita mea rugăciune pentru iertarea păcatelor mele și ca un îndurat, cu dreapta Ta cea atotputernică stinge-mi focul ce m-a cuprins, încetează-mi boala și cu milostivirea Ta ridică-mă din patul durerilor, pentru slava numelui Tău. Ca Tu ești doctorul sufletelor și al trupurilor noastre și Ție slavă înălțăm, acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.

Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche și cea Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului,- ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu buna plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeule preasfinte, izvor de nemărginită înțelepciune și bunătate, făcător al tuturor celor văzute și nevăzute, ascultă rugăciunea noastră, ce înălțăm către Tine cu multă umilință, întărește, Bunule, pe cârmuitorii noștri bisericești și lumești. Dă-le lor să cugete cele bune și folositoare pentru Biserica și Țara noastră. Apară-i de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, ca să ne poată îndrepta pe calea propășirii, cu pace și dragoste.

Iară nouă, umiliților, luminează-ne mintea ca să înțelegem învățăturile ce ni se dau și întru toate și de-a pururea să păzim poruncile Tale și să facem voia Ta cea sfântă,-ca, astfel, să putem fi folositori nouă înșine, părinților, fraților, surorilor și poporului în mijlocul căruia trăim,- să aducem bucurie și mulțumită învățătorilor și făcătorilor noștri de bine,- și să plinim toate îndatoririle către țară, către obște, către familie și aproapele nostru. Primețte plecarea genunchilor și rugăciunea ce o facem, ca pe o tămâie binemirositoare înaintea Ta.

Trimite harul Tău asupra noastră și ne învrednicește să trecem cu bună rânduială vremea învățăturii. Povățuiește-ne să umblăm și să lucrăm cu înțelepciune în tot cursul vieții noastre, ca de noi și prin noi să se slăvească Preasfânt numele Tău în veci. Amin.

Sfinte Îngere, păzitorul și acoperitorul meu cel bun, cu inimă zdrobită și cu sufletul îndurerat stau dinaintea ta și mă rog. Auzi-mă pe mine, păcătosul rob al lui Hristos, care cu multă căință și lacrimi amare strig: să nu pomenești fărădelegile și nedreptățile cu care eu, nevrednicul, te mâhnesc în toată vremea, săvârșind fapte necuvenite în fața Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv și nu te depărta de la mine. Trezește-mă din somnul păcatului și ajută-mă cu rugăciunile tale, ca întru pocăință și neprihană să-mi petrec cealaltă vreme a vieții mele. Păzește-mă de căderile în păcate de moarte, ca să nu pier în deznădejde și să nu se bucure vrăjmașul de pierzarea mea. În tot locul și în tot ceasul să-mi stai înainte, rugându-L pe Domnul Dumnezeul îndurărilor să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârșit în viața mea cu fapta, cu gândul sau cu vorba. Iar în înfricoșatul ceas al morții tu să fii lângă mine, bunul meu păzitor, alungându-i pe întunecații demoni veniți să înfricoșeze cutremuratul meu suflet. Apără-mă de cursele lor, când va fi să trec prin vămile văzduhului, pentru că, de tine călăuzit și păzit, lumina Raiului să o vad, unde Sfinții și Puterile cerești laolaltă laudă și preamăresc numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimea cea de-o-ființă și nedespărțită, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Dumnezeul meu,
Eu fricos am fost mereu.
Vino Tu, cu Crucea Ta,
Și ascultă ruga mea:
În lumină să mă scalzi,
Întunericul să-l arzi,
De mânuță să mă ții,
Curajul să mi-l învii!
Eu de-acum Îți mulțumesc.
Doamne, tare Te iubesc!

Doamne, Ție mă rog, ține pe frații mei (fratele meu) și surorile mele (sora mea), dându-le lor sănătate, viață lungă și darul Tău cel sfânt, ca să umble în căile Tale și să facă cele ce sunt după voia Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, de acum până la capătul vieții, să ne iubim și să ne cinstim unii pe alții,- căci ce este mai bun și mai frumos decât a viețui frații împreună! Așa, Doamne, ascultă rugăciunea noastră și milostiv fii nouă, că bun și iubitor de oameni ești și Ție mărire înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pășind înlăuntru, fă-ți semnul Sfintei Cruci și, alungând toate grijile deșarte, cu mare evlavie rostește această rugăciune:
Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulțimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta,- închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă,- Doamne, povățuiește-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmașii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire: pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greșalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bună voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulțumită strigăm Ție: pe toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Carele ai venit să mântuiești lumea. Amin

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvorul milei, învrednicește-ne și pe noi milostivirii Tale. Caută spre robul tău cel păcătos. Arată-ți puterea, ca întotdeauna. Căci nădăjduind întru tine îți strigăm, cum oarecând ți-a strigat Gavriil, mai-marele voievod al celor fără de trup: bucură-te!

Doamne, Dumnezeul meu, Ție-Ți încredințez toată viața mea și pe Tine Te rog: apără-mă, mântuiește-mă și fă-mă părtaș îndurării Tale,- dă-mi îndreptare vieții și purtare înțeleaptă,-daruiește-mi sfârșit creștinesc, cinstit și pașnic și mă ferește de toată răutatea și bântuirea potrivnicului. Iar în ziua temutei Tale judecăți să-mi fii blând mie, robului Tău, și să mă numeri cu oile cele alese de-a dreapta Ta, ca împreună cu acestea să Te slăvesc în veci. Amin.

„Cuvioase Părinte Stelian, sprijinitorul şi călăuzitorul în rugăciunile noastre, patimile trupeşti biruind şi împreună cu îngerii locuind, priveşti neîncetat mărirea cea gătită sfinţilor, de lumina cerească umplându-te. Acum, în slava cerească vieţuind şi înaintea Împăratului Hristos stând, nu uita pe credincioşii care cu îndrăzneală înalţă rugăciuni şi cer sprijinul tău.

Cel ce de la sânul maicii tale ai fost sfinţit, şi vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat, luând sub ocrotirea ta pe mame şi pe copii, ferindu-i de întristare şi de boală, arată-te grabnic vindecător al suferinţelor şi al bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor ce te laudă pe tine.

Cel ce din pustiul Paflagoniei ai făcut loc de preamărire a Sfintei Treimi, fă şi din pustiul inimilor noastre ţarină bineplăcută a harului dumnezeiesc, în care să înflorească crinii cei mântuitori ai credinţei şi să se înmulţească roadele sfinţitoare ale faptelor bune; ocroteşte cu rugăciunile tale familiile şi pe copiii noştri, cerând de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate şi mântuire, ca prin tine şi împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin».

“Doamne, Dumnezeul Puterilor, Cel mare și infricoșat, cel bogat și prea bun, cel prea milostiv si indurat, pleaca-Te si ma auzi pe mine invechitul si pacatosul. Tu, Care ai mantuit pe Iona din pantecele chitului si pe Daniil din gurile leilor, mantuieste-ma si pe mine in ceasul mortii de intunericul cel adanc al tuturor rautatilor. Sa nu ingadui diavolului sa vina la patul mortii robului Tau. Sa nu vada, Doamne, sufletul meu intunericul diavolilor, nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie, nici la iesirea sufletului, nici cand se urca el in vazduh.
Sa nu batjocoreasca, blestematul balaur, ticalosul meu suflet, cand va iesi din acest ticalos trup. Sa nu-l rapeasca, Domnul meu, Hristosul meu, Iisusul meu, Dumnezeul meu, Lumina mea, sa nu-l rapeasca duhul cel intinat si imputit si sa-l tarasca in prapastia pierzarii. Sa nu vada ochii mei, Stapane si Dumnezeule al cerului si al pamantului, uratul si intunecatul lui chip.
Ci, in ceasul sfarsitului meu, Imparate al meu, Preasfinte, Intreit Sfinte si Preaslavite, trimite-mi mila Ta si adevarul Tau. Trimite, Dumnezeul meu, in acea zi la robul Tau, pe Arhistrategul Mihail; trimite-mi pe Gavriil, pe Uriil, pe Rafail, pe marii si stralucitii voievozi cu preacuratele si prea fericitele lor ostiri, ca sa zdrobeasca pe nesaturatul balaur al iadului, care scrasneste cu dintii, poftind sa rapeasca si sa inghita pe cel ce traieste in evlavie. Afunda-l, Dumnezeul meu, in ceasul sfarsitului meu, cu toata intinata lui ostire in adanc, in tartar, in intuneric si in scrasnirea dintilor.
Trimite, Doamne Iisuse Hristoase, fericirea mea, invierea mea, trimite in ceasul acela pe Iubitorul de oameni si Milostivul Dumnezeu, Duhul Adevarului, sa ia duhul meu in negraita dulceata si in sfintenia Lui cea vesnica. Trimite-L sa ma intareasca cu sabia ce va merge inainte si va nimici pe viclenii stapanitori ai intunericului, pe necuratii diavoli. Pentru ca sa cada in foc, in intuneric, in haos, in iad, aceasta uraciune a faradelegii si eu sa pot trece, fara durere, vamile vazduhului si sa ajung la Tine, Lumina cea in trei straluciri.
Sa cad la milostivirea Ta, sa sarut preacuratele Tale picioare, sa ma umplu de dumnezeire, de Duhul Tau cel Sfant si sa marturisesc nemasurata minune pe care ai savarsit-o pentru mine: cum m-ai adus la pocainta, cum m-ai invatat si cum, din adancurile pamantului iarasi m-ai scos. Pe toate le voi spune inaintea sfintilor ingeri, cuprins de stralucirea dulcetii si de fericirea dumnezeiestii bucurii si-Ti voi canta atunci marea cantare a cantarilor, rapit de negraita mireasma a harului si a dumnezeiestii Tale frumuseti.
Auzi-ma, Dumnezeul meu, desi in fiecare zi fac faradelegi inaintea ochilor Tai; auzi-ma, Imparatul meu, Mantuitorul meu, si ma invredniceste sa intru in slava Ta, precum Te rog ziua si noaptea si cer de la maretia Ta cea fara de moarte si datatoare de viata. Cu caldura Te rog iarasi si mereu, Doamne Iisuse Hristoase, trimite in ceasul sfarsitului meu pe Prealuminata Fecioara, pe Biserica cea prea curata, pe pazitoarea cea sfanta a bogatiei Tale, sa ma intareasca, Hristoase al meu.
Trimite-mi in ceasul acela pe Sfantul Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan, steaua cea luminoasa, pe Apostoli, pe prooroci si pe mucenici, pe marturisitori si pe evanghelisti, pe cuviosi si pe drepti, ca sa slaveasca faptura Ta. Da, Nemuritorule Doamne, asculta-ma pe mine pacatosul si ma invredniceste sa dobandesc slava Ta cea negraita, vesnica si intreita.
Ci, Doamne da odihna si la tot robul Tau in ceasul sfarsitului lui si asculta aceasta rugaciune spre rusinea necuratilor demoni. Pierde-i, Stapane, cu mana Ta cea atotputernica; pierde-i, Atotputernice, cu sabia Ta, arde-i, Atotputernice, Preainalte, si Infricosate, cu trasnetul mistuitor al puterii Tale. Sa fie Doamne aceasta rugaciune pentru toti cei care se afla in ceasul sfarsitului, racorire si odihna, somn si liniste, mireasma si bucurie, intarire si scapare, sprijin si ajutor. Da, Doamne al parintilor celor sfinti, care bine au placut Tie din adancurile veacurilor si pana astazi, nu trece cu vederea cererea mea, Sfinte; nu te intoarce de la rugaciunea mea Milostive, ci, fa aceasta rugaciune a mea sabie cu doua ascutisuri, dumnezeiasca, cereasca, ucigatoare pentru demoni, cu urgie impotriva duhurilor rautatii, dar plina de bunatate, de iertare, de milostivire si bunavointa, pentru ca aceasta rugaciune sa covarseasca multimea pacatelor celor ce se afla in ceasul sfarsitului si sa le usurezi povara lor, sa le miluiesti, Sfinte sufletul lor si sa le sfintesti suisul lor spre Tine.
Incununeaza-i cu milostivirea Ta, scrie-i in cartea alesilor tai, daruieste-le desfatarea raiului. Sterge nelegiuirile lor cu nemarginita bogatie a darului milostivirii tale; iarta-i, miluieste-le sufletul lor si-i mantuieste. Milostiveste-Te, ajuta, miluieste, acopera si-i pazeste dupa mare mila Ta. Arata-Ti, iubirea Ta de oameni; trimite-le inger de pace si preacurata Ta dragoste; deschide-le bratele Tale cele pamantesti, inmiresmeaza-i cu nespusele Tale miresme, ca sa fuga de la ei rusinati uratii si inselatorii diavoli. Fa-i cenusa in focul gheenei pe cei ce indraznesc sa chinuie si sa inspaimante bietul suflet.
Sa se implineasca aceasta ori de cate ori se va auzi saraca mea rugaciune. Da, Stapane Iisuse Hristoase, Lumina lumii, auzi-ma ca un Preabun si da har si mila acestei rugaciuni. Fii, Tu Insuti ajutor, acoperamant si mantuire celui ce va chema numele innoroiatule Nifon. Auzi-ma, Doamne, auzi-ma Iubitorule de oameni Sfinte si daruieste-mi cererea care cheama Preaputernic numele tau. Amin”.
Cand a terminat aceasta rugaciune, deodata a stralucit in jur o minunata lumina. Si in mijlocul luminii s-a aratat Iisus Hristos, umplandu-i inima de bucurie, pentru ca l-a sarutat cu dumnezeiasca sarutare de trei ori, in timp ce Cuviosul, la fiecare sarutare, zicea plin de bucurie: Amin, Amin, Amin.
Atunci i-a vorbit Domnul:
“Bine, sluga buna si credincioasa, am auzit rugaciunea Ta si-ti voi da din belsug tot ceea ce ai cerut pentru mantuirea crestinilor. Celui ce va pomeni numele tau in rugaciunea sa, acasa sau in biserica, ii voi sta in ajutor in toate primejdiile si necazurile si indeosebi in clipele cele din urma ale vietii sale. Pe cei ce Ma vor slavi pentru numele tau, ii voi milui cu imbelsugare si, pe cei ce Ma vor chema prin tine, ii voi intari, le voi da putere, voi zdrobi sub picioarele lor, cu dumnezeiasca Mea putere, toata impotrivirea diavoleasca. Iar cand va sosi ceasul ca si tu sa parasesti aceasta viata, Eu Insumi voi veni la tine cu sfintele ostiri ceresti. Cu manile Mele voi lua sufletul tau si te voi odihni cu pace, in sanurile lui Avraam”.
Cu aceste cuvinte, Domnul l-a sfintit, imiresmand toate simturile lui cu preacuratul si preasfantul Sau Har. Plin de bucurie si de veselie, Nifon a inceput a slavi pe Dumnezeu, zicand:
“Iisuse Cel Preadulce si frumos, ai venit la smerita Ta faptura, Viata, bucuria si mireasma preacuratilor ingeri, ai venit sa bucuri pe netrebnicul Tau rob. Bine ai venit, Cela ce toate le plinesti! Cel ce esti mai presus decat toata bucuria. Binecuvantat si preamarit este Cel ce vine! Pomeneste-ma intru slava Ta, in raiul cel preafrumos, pomeneste-ma in cer, in cantarile ingerilor, pomeneste-ma; o, Tu, Cel binecuvantat de heruvimi si de serafimi, mare si prealuminat, preasfanta stralucire si desavarsita pecete a Tatalui, pomeneste-ma. O, nesfarsit ocean al iubirii celei fara de moarte, cata vreme voi mai sufla sa ma miluiesti. Doamne Iisuse Hristoase, sa nu te departezi de la mine, acopera-ma si-mi arata calea care duce la vesnicie”.
Cand Sfantul Nifon a incetat aceasta cantare de lauda, Domnul l-a privit cu dumnezeiasca dragoste si l-a binecuvantat:
“Pace tie, Nifone, fiul Meu. Si S-a inaltat la ceruri”.
Dupa ce si-a terminat rugaciunea, Cuviosul a iesit sa vina la mine. Era plin de o dulce bunatate si chipul lui stralucea. In jurul lui se revarsa mireasma Duhului Sfant, incat am crezut ca ma aflu in Rai.
Aceasta mare si minunata rugaciune m-am straduit sa o scriu cu multa grija, precum a spus-o Cuviosul, pentru ca toti pacatosii sa aiba mangaiere si usurare cand li se va citi la iesirea sufletului. El insusi mi-a spus ca rugaciunile sfintilor sunt de mare ajutor la vreme de primejdie, intristare si nevoie, daca sunt rostite cu credinta neindoita. Deoarece, sunt pline de Duhul Sfant, de cunostinta, de pricepere si intelepciunea lui Dumnezeu.
ADU-TI AMINTE DOAMNE…
Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pleaca urechea Ta si ma auzi pe mine robul Tau, care necontenit iubesc numele Tau! Primeste-ma pe mine, care vorbesc stapanirii, puterii si tariei Tale! Iti cer, Te rog si implor bunatatea Ta! Vino, Iisuse, Lumina cea din Lumina, acum la apusul vietii mele! Coboara, Sfinte, ca sa iei sufletul meu! Miluieste-ma, Iubitorule de bine si vino la mine, in lumina, frumusete si bucurie! Tu esti Cel ce mi-ai fagaduit: “Voi veni Eu Insumi ca sa primesc duhul tau in pace”. Sa nu impiedice dar, pacatele mele, fagaduinta Ta cea adevarata! Sa nu-Ti intorci de la mine fata Ta! Adu-Ti aminte ca Tu m-ai scos din puterea balaurului! Eram pierdut in nesatiosul lui pantece si Tu mi-ai daruit viata; inviindu-ma, m-ai luminat; luminandu-ma, m-ai sfintit; sfintindu-ma, m-ai stralucit si stralucindu-ma, m-ai indumnezeit.
Adu-Ti aminte, Doamne, ca in toate zilele vietii mele n-am incetat rugandu-Te sa nu Te intorci de catre mine, ci sa vii in calea robului Tau!
Adu-Ti aminte, Doamne, ca nici pe tata, nici pe mama n-am iubit mai mult decat pe Tine!
Adu-Ti aminte, Doamne, ca pentru numele Tau “m-am smerit foarte”; ci, sa nu ma rusinezi, pentru ca de multe ori mi-ai zis: “Nu ma uit la veghea ta si la setea ta, ci te iubesc pentru adanca ta smerenie”. Oare am facut eu insumi ceva bun? Pe toate acestea harul Tau le-a lucrat!
Adu-Ti aminte, Doamne, si de cei ce ma pomenesc pe mine, robul Tau, si trimite pe Duhul Sfant in inimile lor! Da-le lor indreptare, virtute si nepomenire de rau, zdrobeste sub picioarele lor pe vicleanul balaur!
In mainile Tale incredintez aceasta turma pe care mi-a incredintat-o dreapta Ta! Pazeste pe cel ce crede in numele Tau! Pazeste-l, Preainalte, cu atotputernica mana Ta; pazeste-l nevatamat pana la sfarsitul lumii!
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, iarasi Te rog, adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce calatoresc pe uscat si pe mare, de bolnavi, de cei osteniti si de cei robiti; ajuta-i si-I mantuieste pe ei!
Adu-Ti aminte, Doamne, de vaduve si de orfani, de straini, de prozeliti, de cei instrainati, de saraci, de cei flamanzi si insetati, pentru dumnezeiasca si bogata mila Ta!
Adu-Ti aminte, Doamne, de cei intemnitati, de cei legati, de cei ce se afla in nevoi, de cei ce suspina si se tanguiesc, de cei ce flamazesc! Sa-i inconjure mila Ta cea mare, Preamilostive.
Adu-Ti aminte, Doamne, de cei bolnavi sufleteste si de cei raniti de vicleana sageata a pacatului!
Adu-Ti aminte, Doamne, de cei instrainati si incercati si de toti cei ce se chinuiesc de amare dureri! Picura in inima lor bucuria Duhului Tau cel Sfant, ca sa slaveasca bunatatea Ta!
Stiu ca faci acestea Doamne, mai ales cu cei ce rabda fara murmur osteneala si durerea, sila, nevoia, supararea, fie ca s-au produs cu voia lor, fie ca fara de voie se afla in ele.
Adu-Ti aminte, Doamne, de episcopi, de preoti, de diaconi si indeobste, de toti clericii! Cu rugaciunile lor, Iubitorule de oameni, iarta si multimea greselilor mele.
Adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce se nevoiesc in pustii, in munti, in pesteri si in gaurile pamantului si indeobste de toti cuviosii monahi, care poarta sfanta schima. Cu rugaciunile lor, vino la plecarea robului Tau!
Adu-Ti aminte, Doamne, de imparatii si de domnitorii crestini! Odihneste si pe toti care au plecat din aceasta viata cu credinta si nadejde in Tine! Usureaza si povara nefericitilor necrestini!
Primeste, Stapane, rugaciunea robului Tau la jertfelnicul cel intelegator si mai presus de ceruri al Ierusalimului celui de sus!
Tu, Cuvantule al lui Dumnezeu, Care esti cu totul in Tatal, Tu, Care tii toate si prin Care toata faptura din nimic a venit la fiinta; Tu, Care te-ai nascut mai inainte de toti vecii, Care ai in Tine intreg pe Tatal si peste Care Duhul Sfant Care din Tatal purcede, se odihneste; Tu, Care ai facut cetele ingerilor, firea apelor, lumina si intunericul, soarele, luna si stelele cerului, cele mai presus de ceruri, cele de pe pamant si cele de sub pamant; Tu Care pe toate le tii in palma Ta. Ci cine, Doamne, nu tremura inaintea Ta, afara numai daca este cu totul robit de patimi, ca mine, groapa mirosului greu. Tu, Care ai creat duhurile din nimic si tot asa si materia, “Care cate ai voit ai facut in cer si pe pamant, in mari si in toate adancurile”, Tu, Atottiitorule, primeste rugaciunea mea ca sa ma odihnesc si sa adorm in pace, ca Tu, Doamne, “Intru nadejde m-ai asezat”.

Stăpâne Doamne, Isuse Hristoase, Fiule Unule – Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, icoană a Nevăzutului Părinte, Care ne-ai creat pe noi după chipul Tău și pentru a noastra mântuire, din iubire de oameni ai luat trup din Preacurata Ta Maică, Născătoarea de Dumnezeu, Cel ce ești frumusețea tuturor fiilor oamenilor și izvor a toată frumusețea, nevăzută și văzută, Care ai binevoit a ne face biserică a Sfântului Tău Duh, Care ai sfințit materia prin dumnezeiasca Ta iconomie, Care ai dăruit teologia culorii Preacuratei Tale Mirese, Biserica spre aducere aminte a nespusei Tale pogorâri, spre zidirea și sfințirea credinciosului Tău popor, Ție, căzând mă rog și de la Tine cer să-mi dăruiești și mie, păcătosului și nevrednicului tău rob darul slujirii iconografice; curățește din inima mea toată întinăciunea păcatului și scrie în ea preasfântă voia Ta. Întărește-mi voia minții și mă luminează cu puterea Preasfântului Tău Duh, întărindu-mi neputincioasele mele mâini spre bine plăcuta Ție zugrăvire (a sfintei Tale icoane) ( a icoanei Sfântului …), așa încât cei care se vor închina și o vor săruta, spre Tine, adevăratul Prototip, înălțându-și inima și cugetul lor plin de har și întrutotul sfințiți cu bucurie, cunoscând pe Cel asemenea și slăvind împreună cu toți Sfinții care din veac au bineplăcut Ție, pe Tine, Fiul cel întrupat Cuvântul, Împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu închinatul Duhul Tău, Cea de o fiinta și nedespărțită și de viață făcătoare Treime.
Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac și astfel, ținând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre și toate împreună au făcut temniță în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, așa risipind în deșert zilele noastre, umbriți și dosădiți până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai mila de noi și pune foc temniței, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre și fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârșiți și cât ești de aproape de sufletele noastre și cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre.
Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viața Ta. Lumina și Bucuria noastră, slavă Ție! Amin.

Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frică de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viața duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Această rugăciune poate fi rostită și de orice părinte pentru copilul său sau chiar de însăși copilul care este în cauză. În acest caz credinciosul trebuie numai să evite cuvintele care trebuiesc rostite de preot, le vom menționa prin culoare roșie.

Preotul face inceputul:
Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
În caz că nu este preotul credinciosul spune:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Apoi:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Apoi aceste tropare, glasul al 6-lea:
Precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, vino și la noi și ne mântuiește.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Duhul Tău cel Sfânt, Hristoase Dumnezeule, pe ucenicii cei necărturari i-a arătat învățători și, prin unirea limbilor cele cu multe graiuri, a surpat înșelăciunea, ca un atotputernic.
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Cu graiuri străine ai înnoit, Hristoase, pe ucenicii Tăi, ca prin ele să Te propovaduiască pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte și Dumnezeu, Care dai sufletelor noastre mare milă.
Precum și:
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvîntată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne mîntuim prin tine din nevoi, că tu eşti mîntuirea neamului creştinesc

Apoi de este preot citeste deasupra capului copiilor aceste Rugăciuni:
Domnului să ne rugăm.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălășluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli, prin harul Preasfântului Duh, Care S-a pogorât în chipul limbilor de foc și a deschis gurile lor de au început a grăi în alte limbi, însuți, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite același Duh Sfânt al Tău peste acest copil (N), și sădește în urechile inimii lui Sfânta Scriptură, cea însuflată de Tine prin puterea Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Domnului sa ne rugăm.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălăsluit și ai luminat inimile celor două­zeci și patru de bătrâni, ale sfinților Tăi ucenici și apostoli, ale sfinților apostoli și evangheliști: Ma­tei, Marcu, Luca și Ioan; Cel ce ai învățat și ai lumi­nat pe Sfântul Ștefan, întâiul mucenic, însuți și acum, Doamne, luminează inima robului Tău (N). Pentru rugăciunile preabinecuvântatei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioa­rei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; ale cinstitului și măritului prooroc, înainte-mergătorului și Botezatorului Ioan; ale sfinților, mă­riților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfântului Apostol Matia; ale sfinților mucenici: Agapie, Procopie și Filip și ale tuturor sfinților. Că Tu ești lumi­narea sufletelor și a trupurilor noastre și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcă­torului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dupa aceea, ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…

Apoi apolisul.
De nu este preot, credinciosul rostește aceste rugăciuni
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălășluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli, prin harul Preasfântului Duh, Care S-a pogorât în chipul limbilor de foc și a deschis gurile lor de au început a grăi în alte limbi, însuți, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite același Duh Sfânt al Tău peste acest copil meu acesta(N), și sădește în urechile inimii lui Sfânta Scriptură, cea însuflată de Tine prin puterea Sfântului Duh.
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălăsluit și ai luminat inimile celor două­zeci și patru de bătrâni, ale sfinților Tăi ucenici și apostoli, ale sfinților apostoli și evangheliști: Ma­tei, Marcu, Luca și Ioan; Cel ce ai învățat și ai lumi­nat pe Sfântul Ștefan, întâiul mucenic, însuți și acum, Doamne, luminează inima robului Tău și a copilului meu(N). Pentru rugăciunile preabinecuvântatei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioa­rei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; ale cinstitului și măritului prooroc, înainte-mergătorului și Botezatorului Ioan; ale sfinților, mă­riților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfântului Apostol Matia; ale sfinților mucenici: Agapie, Procopie și Filip și ale tuturor sfinților. Că Tu ești lumi­narea sufletelor și a trupurilor noastre și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcă­torului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hranit pe văduva din Sareptă, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat.
După trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu această minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe prorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smeriții, chinuiți de arșiță și secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și jale.

Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer. Marturisim ca si noi ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului. Marturisim, ca pentru aceea s-a inchis cerul ai s-a facut ca arama, fiindca s-au inchis inimile noastre in fata milei si iubirii adevarate fata de aproapele nostru.

Pentru aceea pamantul s-a uscat si s-a facut neroditor, fiindca nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne da ploaie si roua, fiindca nu avem lacrimi de umilinta si roua datatoare de viala a eugetului catre Dumnezeu. De aceca s-au vestejit toate bucatele si toata iarba campului fiindca s-a uscat in noi tot gandul cel bun. De aceea s-a intunecat vazduhul pentru ca mintea noastra s-a intunecat de ganduri rele, iar inima noastra s-a intinat de poftele faradelegii. Marturisim ca si tie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Caci tu, om fiind, asemanandu-te noua prin patimi, cu viata ta asemenea ingerilor te-ai facut si ca unul fara trup ai fost inaltat la cer; iar noi prin faptele si gandurile noastre rusinoase, sufletul nostru deopotriva trupului l-am facut. Tu prin post si priveghere i-ai minunat pe ingeri si pe oameni, iar noi ne-am facut robi necumptarii si poftelor.

Tu ravneai la slava lui Dumnezeu, noi insa, ne departam de slavirea Domnului si Creatorului nostru si ne rusinam a marturisi preamarit numele Lui. Tu ai starpit necinstea si deprinderile rele, iar noi ne robim naravurilor lumii potrivnice Domnului mai vartos decat poruncilor Lui si a randuielilor Bisericii. Si cate pacate si nedreptati n-am savarsit noi pacatosii ! Prin pacatele noastre am istovit indelunga rabdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecator s-a maniat pe noi si in mania Lui ne-a pedepsit. Deci, cu indrazanala mare fata de Dumnezeu si nadajduind in iubirea ta fata de neamul omenesc, cutezam a te ruga, marite prorocule.

Milostiv fii fata de noi nemernicii si nevrednicii, roaga pe Atotbunul Dumnezeu sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, ca sa ne piarda pentru faradelegile noastre, ci sa ne trimita pamantului insetat ploaie imbelsugata si curata si sa ne daruiasca roada bogata si bunaintocmirea vazduhului; mijloceste mila Imparatului ceresc, dar nu pentru noi pacatosii si nevrednicii, ci pentru alesii robii Lui care nu si-au plecat genunchii in fata lui Baal al lumii acesteia, pentru blandetea si curatia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvantatoare si pentru pasarile cerului, care indura din pricina faradelegilor noastre si pier de foame, de arsita si de sete.

Dobandeste pentru noi prin rugaciunile tale bine-placute lui Dumnezeu: duhul pocaintei si al smereniei, duhul blandetii si al infranarii, al iubirii, al rabdarii, al temerii de Dumnezeu si al bunei cinstiri, ca astfel, intorcandu-ne de la caile necinstei la calea cea dreapta a faptelor bune, sa umblam in lumina poruncilor Domnului si sa ajungem la bunurile fagaduite noua, binecuvantand pe Cel fara de inceput Dumnezeu-Tatal, pe iubitorul de oameni Unul-Nascut Fiul Sau si pe sfintitorul Duh Preasfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

O preaslăvite mucenice Antipa, grabnic ajutător a creştinilor în durerile lor! Cred cu tot cugetul şi sufletul meu că ai primit de la Dumnezeu darul tămăduirii celor bolnavi şi a întăririi celor neputincioşi. Pentru aceasta, către tine, ca la un doctor tămăduitor, alerg acum eu, neputiinciosul şi sărutând cinstitul tău chip, mă rog ţie prin ale tale stăruinţe să ceri de la Cerescul Împărat tămăduire mie, celui slăbit de durerile dinţilor. Deşi nu sunt vrednic de al tău ajutor părinte, învredniceşte-mă de a ta apărare, tu care te-ai asemănat Domnului în iubirea de oameni şi prin întoarcerea mea de la lucrurile de ruşine la viaţa curată vindecă-mă cu desăvârşire prin harul care l-ai câştigat, toate durerile şi rănile sufletului şi a trupului meu. Dăruieşte-mi sănătate trupului şi mântuire sufletului meu iar întru toate bună sporire ca trăind în pace linişte şi bună cucernicie să mă învrednicesc a slăvi împreună cu toţi sfinţii numele cel prea Sfânt al Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ți mulțumi cu vrednicie pentru viața ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din întunericul neființei și viața mea este un dar al bunătății Tale. Tu, care m-ai păzit până acum, mă sprijinește în necazuri și întâmpină trebuințele mele. Tu ești cela ce priveghezi asupra mea, îndreptezi pașii mei în calea binelui și mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale; când mă poticnesc, Tu mă sprijinești; când cad, Tu mă ridici și când păcătuiesc, Tu mă întorci și-mi deschizi părinteștile Tale brațe. O, cât de multe sunt îndatoririle mele către Tine, pentru că mi-ai dat viață și mi-ai dat în toate zilele semne despre părinteasca Ta bunătate și îngrijire. Plin dar de vie recunoștință, Ție îți închin toate zilele vieții mele și mai ales această zi de sărbătoare pentru mine, și mă rog cu umilință ca bunătatea Ta să nu mă părăsească în tot timpul vieții mele și înțelepciunea Ta să mă povățuiască totdeauna în calea binelui și fericirii, pentru rugăciunile și mijlocirile Sfântului (al cărui nume îl porți) și ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.

Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.
Vrăjmaşii m-au purtat către îmbrăţişarea Ta, mai mult decât au făcut-o prietenii.
Prietenii m-au legat pământului, vrăjmaşii m-au slobozit din robia pământului şi mi-au dărâmat toate năzuinţele mele lumeşti.
Vrăjmaşii m-au făcut străin tărâmurilor lumeşti şi locuitor în afara lumii. Precum un dobitoc hăituit îşi găseşte un adăpost mai sigur decât unul ce nu e hăituit, la fel şi eu, prigonit de vrăjmaşi, am aflat cel mai ferit Lăcaş, adăpostindu-mă dinapoia Cortului tău, unde nici prietenii, nici vrăjmaşii nu îmi pot omorî sufletul.
Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.
Ei, mai degrabă decât mine, au mărturisit păcatele mele înaintea lumii.
Ei m-au pedepsit, de câte ori am pregetat să o fac eu însumi.
Ei m-au chinuit, de câte ori am încercat să scap chinurilor.
Ei m-au ocărât, de câte ori m-am linguşit în sine-mi.
Ei au scuipat asupră-mi, de câte ori m-am umplut de mândrie.
Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.
De câte ori m-am făcut înţelept, ei mi-au zis nebun.
De câte ori m-am ridicat întru mărire, m-au batjocorit precum un pitic.
De câte ori am vrut să conduc oamenii, m-au împins în spate.
De câte ori m-am grăbit spre a mă îmbogăţi, m-au împiedicat cu o mână de fier.
De câte ori am crezut că voi dormi în pace, m-au trezit din adormire.
De câte ori am încercat să zidesc o casă spre o viaţă lungă şi liniştită, au dărâmat-o şi m-au alungat.
Cu adevărat, vrăjmaşii m-au îndepărtat de la faţa lumii şi mi-au întins mâinile către poala veşmântului Tău.”
Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.
Binecuvântează-i şi îi sporeşte; înmulţeşte-i şi fă-i pe ei şi mai înverşunaţi împotriva mea:
pentru ca fuga mea către Tine să nu aibă întoarcere;
pentru ca toată nădejdea mea în oameni să se împrăştie precum pânza de păianjen;
pentru ca liniştea desăvârşită să înceapă a domni în sufletul meu;
pentru ca inima mea să ajungă mormânt celor doi gemeni ticăloşi, mândria şi mânia;
pentru ca să pot chivernisi toată comoara mea cea cerească;
ah, pentru ca să pot odată să mă slobozesc din înşelarea de sine, care m-a prins în îngrozitoarele mreje ale vieţii celei neadevărate.
Vrăjmaşii m-au învăţat să cunosc ceea ce puţini alţii mai cunosc, că cineva nu are alţi vrăjmaşi în lume decât pe sine.
Cineva îşi urăşte vrăjmaşii doar atunci când nu îşi dă seama că nu-i sunt vrăjmaşi, ci prieteni nemiloşi.
Cu adevărat, greu îmi este a spune cine mi-a făcut mai mult bine şi cine mi-a făcut mai mult rău, în lume: prietenii sau vrăjmaşii.
Prin urmare, binecuvântează-i, Doamne, atât pe prieteni, cât şi pe vrăjmaşi.
Un rob îşi blesteamă vrăjmaşii, căci nu pricepe. Dar un fiu îi binecuvântează, pentru că el pricepe.
Căci un fiu cunoaşte că vrăjmaşii săi nu îi pot atinge viaţa.
Prin urmare, el păşeşte slobod în rândul lor şi se roagă Domnului pentru ei.

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.
În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.
Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ……!
Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine…..!
Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine … !
Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.
La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi……….(se spune o singură dorinţă).
Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi….(se spune numele) şi necunoscuţi şi iîdreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.
Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.
Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicei Tale, ale tuturor Sfinţilor Tăi, şi ale Sfântului… (a cărui rugăciuni se fac) şi ale Sfinţilor a căror pomenire astăzi săvârşim… ascultă cererea robilor Tăi… şi după cum pe Apostolii tăi cu legătura dragostei şi a iubirei celei nefăţarnice ia-i legat de Tine şi ei unul către altul; asemenea pe mucenici, cuvioşi, mărturisitori, drepţi, muceniţe, cuvioase şi toţi Sfinţii Tăi; cu legătura iubirei şi a dragostei de Tine fiind ţinuţi şi după cum pe Maica Ta o ai legat de dragostea noastră; aşa leagă şi pe robii Tăi… şi… de dragostea Ta şi a lor unul către altul; că Tu ai zis ‘Iubiţi-vă unul cu altul, precum şi eu pe voi’. Fă-i împlinători poruncilor Tale, fără făţărnicie unul către altul; cu para dragostei aprinde inimile lor şi cu focul iubirei aprinde smerenia şi arde răutatea cea împâclată a unuia asupra altuia; ca, cu acea dragoste fiind înferbântaţi; cu inima, cu gândul, cu sufletul şi cu toată tăria lor să Te iubească pe Tine şi ei unul pe altul, păzind poruncile Tale, că Tu ai zis ‘Fără mine nu veţi putea nimic.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; pentru rugăciunile Prea Curatei Maicei Tale, ale tuturor Sfinţilor Tăi, ale Sfântului… (a cărui rugăciune se face) şi a Sfinţilor a căror pomenire astăzi săvârşim… isbăveşte pe robul Tău… şi pe toţi fraţii noştri cei bine credincioşi care cheamă în ajutor Numele Tău: Păzeşte-l de cei ce caută să îi facă rău, văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi; dă-le vrăjmaşilor după inimile lor, după răutatea născocirilor lor şi după cugetul gândului şi inimilor lor şi după faptele lor asupra noastră, nu-i lăsa să peară în răutatea inimilor lor; smereşte-le firea trupească ca să se mântuiască sufletul în ziua judecăţii, adormi răutatea lor cea vicleană ce se năpusteşte asupra noastră, deşarte fă sfaturile lor, fi-i-ne apărător în sfatul lor, opreşte viforul cel pornit cu răutate şi cu vicleşug asupra noastră, păzeşte-ne de viclenia lor şi dăruieşte-ne semn de biruinţă; surpă întărâtările lor, înalţă cornul nostru, pune-i prieteni împăcaţi Bisericei, descoperă-le Evanghelia dreptăţei, întăreşte-i în adevărul şi dragostea Sfintelor Scripturi întăreşte-i în adevărul şi dragostea Sfintei Scripturi; dă-le pâinea cea sufletească şi trupească în toate zilele şi fă-i să Te cunoască, că Tu eşti: Apărătorul, Protectorul, Stăruitorul, Biruitorul, şi Mântuitorul nostru; iar noi suntem robii Tăi, care bine Te cuvântăm zi şi noapte Ţie ne rugăm şi-Ţi cântăm: Iisuse, Cel ce ai strigat pacea, împacă pe vrăjmaşii noştri, cu Biciul Tău cel duhovnicesc.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicei Tale, ale tuturor Sfinţilor Tăi, şi ale Sfinţilor… (a căror rugăciuni se fac) şi ale tuturor Sfinţilor a căror pomenire astăzi săvârşim… Binecuvintează gospodăria robului Tău…, oile, caprele, boii, vacile, caii, albinele şi toate animalele şi păsările ce trăiesc în jurul gospodăriei lui şi sunt spre hrana şi trebuinţa lui; fereşte-l de toată boala şi răutatea ce vine prin lucrarea diavolească, prin farmece, prin luare de mană, prin fur, prin diochi, prin moartea cea din răul văzduh, prin fiare sălbatece, prin păsări răpitoare, prin boale de orice fel, prin curse şi prin orice fel de meşteşugiri diavoleşti; ocoleşte-l cu Sfinţii Tăi Îngeri şi îi dăruieşte sănătate, lapte gros, sănătos şi din belşug; înmulţeşte-i în mii, că a Ta este lucrarea pe care o aşteptăm, sănătatea, înmulţirea, roada şi înmulţirea, prin care noi ne bucurăm, Te lăudăm şi-ţi mulţumim şi Celui fără de început al Tău Părinte şi prea Sfântului Duh, în veci. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; ascultă ruga robului Tău… şi descoperă paguba lui, că cel cu paguba cade inimii de păcate, nu-l lăsa să cadă în păcate, că, şi la bine şi la rău pe Tine Te cerem şi Ţie ne rugăm; vino în ajutorul lui şi îi descoperă cele luate de răi făcători, că Tu ai zis: „Nici un fir de păr nu se va clăti fără voia Mea” şi iarăşi ai zis „Nimic nu puteţi fără Mine”. Aşa şi această pagubă a lui cu voia Ta este spre smerenia lui, şi ştim că oricine fiind certat de Tine, nu l-ai lăsat. Aceasta m-a făcut şi pe mine să alerg la ajutorul Tău cel grabnic, paşnic şi minunat, şi ştiu că nu ai trecut niciodată rugăciunea celui ce Te roagă, ci l-ai certat şi l-ai miluit: De nu este cu dreptul această pagubă, dăruieşte-le-o; iar de este cu dreptul, fie voia Ta, ca să nu cadă în osândă.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Prea Curatei Maici Tale, a Sfinţilor a căror pomenire astăzi săvârşim…, a Sfântului… (a cărui rugăciune se face) şi a tuturor Sfinţilor Tăi; pe robul Tău… care s-a depărtat de la Dreapta Credinţă din neştiinţă, de frică, din răutatea oamenilor, de răutatea lui îngâmfându-se, de cei interesaţi în viaţa lumească fiind ademenit, ameninţat sau cu eresurile întunecându-se şi în perzare aflându-se şi toţi cei căzuţi din Dreapta Credinţă (ori în ce chip); cu strălucirea Darurilor Tale; luminează-i, îmbărbătează-i şi-i întăreşte, şi cu Sfânta Ta Biserică cea apostolească şi sobornicească iar îi uneşte, spre Cinstea şi Slava Numelui Tău, ca să se înalţe prin gura celor păcătoşi spre mântuirea lor şi prin gura celor mici spre ruşinea şi ocara celor mândri şi lauda Ta cunoscând adevărul cel întunecat; descoperă-le Evanghelie Dreptăţii, întăreşte-i cu Duhul adevărului în dragostea şi lămurirea Sfintelor Scripturi, dă-le pâinea cea sufletească şi trupească în toate zilele şi fă-i să te cunoască că Tu eşti: adevărul, protectorul, stăruitorul, apărătorul, biruitorul şi Mântuitorul nostru; iar noi suntem robii Tăi care Bine Te Cuvântăm, zi şi noapte Ţie ne rugăm şi-Ţi strigăm: Iisuse, adevărul, cel ce goneşti înşelăciunea, luminează-ne pe noi.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu: După cum la bătrâneţe ai deschis pântecele Sarei, de a născut fiu spre moştenirea firească şi a Elisabetei spre împlinirea vremei proorocită, ascultă ruga robului Tău:… şi îi dă lui naştere de fii, ca să moştenească cele lăsate de el, gospodăreşte şi duhovniceşte, ca prin aceasta să nu deruteze cele duhovniceşti în drapanarea credinţei şi pierzarea sufletului; şi, cele gospodăreşti în desmoştenirea obiceiurilor religioase şi casnice, păstrate prin evlavie şi curăţie trupească şi sufletească, spre mântuirea sufletului şi sănătatea trupului. Moştenire care s-a păstrat din tată în fiu, aşa cum a fost arătată şi lăsată de Tine, pecetluită de Sfântul Duh, afurisită de Sfinţii Apostoli şi cele 7 soboare egumenice şi cele localnice şi de toţi Sfinţii părinţii făcători de minuni, moştenită de ei, şi predată nouă.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; pentru rugăciunile Maicei Tale, ale tuturor Sfinţilor Tăi, şi ale Sfântului…(a căruia rugăciune se face) şi a Sfinţilor a căror pomenire astăzi săvârşim…ridică din pat şi din boală pe robul Tău…şi pe toţi care ne-au ajutat şi ne-au miluit; în prigoane, în închisoare şi în temniţe. Cercetează-l cu mila Ta, trimite-i ajutorul şi puterea Ta cea tămăduitoare, stinge-i aprinderea, potoleşte-i fierbinţeala, tremurătura, patima, vindecă rana, umflătura, suferinţa şi toată boala. Fii ajutător, robului Tău, şi rădică din aşternutul chinuirei spre slujba Sfintei Tale Biserici, în Cinstea şi Slava Numelui Tău; descopere-i Evanghelia dreptăţei, întăreşte-l în adevărul şi dragostea Sfintei Scripturi; dă-i pâinea cea sufletească şi trupească în toate zilele şi fă-l să te cunoască, că Tu eşti: Apărătorul, Biruitorul, Protectorul, Vindicătorul şi Mântuitorul nostru; iar noi suntem robii Tăi, care bine Te cuvântăm zi şi noapte Ţie ne rugăm şi-Ţi cântăm: Iisuse Sănătatea celor ce Te roagă, miluieşte-ne pe noi.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu: Tu ai zis prin gura ucenicului Tău „Bine este omului de femeie să nu se atingă, dar pentru a nu cădea în păcat, fiecare să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său; că mai bine este omului să se căsătorească, decât să ardă”. Ascultă cererea robului Tău… şi îi dă lui perechea cea adevărată şi Binecuvântată de Tine, ca prin aceasta dragostea să stăpânească, iubirea să sporească, casa să înflorească, copiii să crească, lumea să se înmulţească, Biserica să o servească cu Darul Sfântului Duh, din fii în fii, Binecuvântaţi de Tine.

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru. Cel ce ai isbăvit pe Iosif şi Sfântul Apostol Petru din legături şi din temniţe, fără de nici o vătămare. Cu smerenie mă rog Ţie: Primeşte această rugăciune, pentru iertarea păcatelor robului Tău… care este la închisoare şi ca un iubitor de oameni, cu Dreapta Ta cea a tot puternică şi cu judecăţile care ştii, de tot răul şi primejdia, păzeşte-l şi scote-l din acest loc de osândă: Că a Ta este puterea şi ajutorul care nouă ne trebuieşte în toate necazurile şi primejdiile ce vin asupra noastră, ca certare pentru faptele noastre; ajută nouă şi nu ne lăsa ruşinaţi în faţa vrăjmaşilor noştri şi fă-i să Te cunoască; că Tu eşti puterea, ajutorul, protectorul, stăruitorul, biruitorul şi Mântuitorul nostru, iar noi suntem robii Tăi, care bine Te cuvântăm, zi şi noapte Ţie ne rugăm şi-Ţi strigăm: Iisuse Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; după cum ai deschis porţile iadului deschide şi porţile închisorilor şi ascultă ruga lor şi a celor ce în urma lor se roagă pentru ei.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; ascultă cererea robului Tău… dă-i crier luminat, minte ageră, judecată grabnică, dreaptă, adevărată şi luminată, ca să poată răspunde cu duh de convingere, drept şi înţelegător la întrebările puse de profesorii lui, şi să reuşească cu bine în toate după voia Ta şi binele lor; ca Bine să Te Cuvântăm, în veci: Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu: Miluieşte, smereşte şi adă la cunoştinţa adevărului, pe cei ce caută să ne facă nouă rău şi Sfintei Tale Biserici, crezând că aduc jertfă lui Dumnezeu şi pe cei care hulesc Sfânt Numele Tău, Sfânta Ta Biserică, aşezămintele ei, zilele cele cu prăznuire canonizate în cinstea Sfinţilor proslăviţi şi pe noi cei ce-Ţi slujim Ţie; aducându-se jertfă oamenilor: Surpă-i cu puterea Crucei Tale, pe care Tu Te-ai jertfit pentru noi tot omul ca să cunoască puterea şi isbânda Credinţei celei adevărate şi pe Tine că eşti protectorul, apărătorul, biruitorul şi Mântuitorul nostru şi noi suntem robii Tăi, care Bine Te Cuvântăm, zi şi noapte Ţie ne rugăm şi-Ţi strigăm: Iisuse, cel târziu la mânie şi grabnic la ajutor, nu ne lăsa pe noi.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; prin care toate s-au făcut şi de toate ai grijă cu milă şi cu îndurări: Veghează, ascultă şi cercetează pe robul Tău; arhiereii, preoţii, diaconii, călugării, fraţii, maicele, surorile şi mirenii şi toţi cei ce luptă pentru Dreapta Credinţă: Dăruieşte-i lui curaj, răbdare şi înţălepciune ca să poată răspunde în Duh şi Adevăr; îndulceşte-i scârbele, alinează-i durerile, spulbere-i gândurile cele pornite de la diavolul, dă-i pâinea cea sufletească şi trupească în toate zilele; miluieşte-ne şi ne izbăveşte de toate fărădelegile, că nevrednici suntem milei şi iubirei Tale de oameni; nu da voie satanei şi slugilor lui să râdă de noi, de la care purcede tot răul în lumea aceasta; îmblânzeşte inimile cele rele pornite asupra noastră cu vicleşug, dezarmează-i de armele lor cele mincinoase care sunt îndreptate contra noastă, a Sfintei Tale Biserici şi dreptei credinţe; care vor să întroneze răutatea în locul binelui, întunericul în locul luminei, sabia, arma în locul Sfintei Cruci, minciuna în locul adevărului, vicleşugul în locul sincerităţii, brutalitatea în locul blândeţei, injuriile în locul mângâierii, schingiuirile în locul milei, clevetirea şi batjocura în locul laudei, jalea în locul bucuriei, hula în locul osanei, vrăjmăşia în locul iubirei, osânda, închisoarea, temniţa, lanţul, goliciunea, foamea şi frigul sunt aplicate celor ce ţin Dreapta credinţă: Destrăbălarea protejată şi subvenţionată în locul cinstei: Dreptatea nu se aude, răul mereu isvorăşte şi se revarsă asupra capetelor noastre şi toate relele ce sunt pregătite de începătorul răutăţilor care se revarsă prin slugile lui care se laudă că poartă chipul şi asemănarea Ta şi sunt îmbrăcaţi în haina Sfintelor Tale Daruri, ca să poată înşela cât este cu putinţă chiar pe cei aleşi ai Tăi; iar cei puţini rămaşi credincioşi, să fie prigoniţi, zdrobiţi, risipiţi, nimiciţi şi întemniţaţi; ca, Sfânta Ta Biserică şi Dogmele Sfintei noastre credinţe să fie dezrădăcinate, risipite şi nimicite, pe care le-am câştigat prin scump sângele Tău şi s-au păstrat prin jertfa de sânge a mii de mii de mucenici, care împodobesc Sfânta noastră Biserică cu laudele şi Slavosloviile duhovniceşti aduse lor pentru jertfa depusă în Numele Tău, după cum Tu ai zis: ‘Mă prigonesc pe mine şi pe voi vă vor prigoni’. Nu întări ispitele mai presus de puterile noastre şi fă-i să Te cunoască, că Tu eşti Protectorul, Apărătorul, Stăpânitorul, Biruitorul şi Mântuitorul nostru; iar noi suntem robii Tăi, care Bine Te Cuvântăm zi şi noapte Te rugăm şi-Ţi cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Doamne Dumnezeul nostru: Tu Cela ce ai zis şi s-au făcut toate făpturile, nu întoarce Faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vie asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşată a durerilor care este rodul păcatelor noastre, ce pe toată ziua nenumărate cu nesocotinţa săvârşim. Noi suntem păcătoşi nevrednici binelui şi milei şi plini de răutate şi de vicleşug; iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirei. Nu ne lăsa Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci, pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat şi mult milostiv.

Doamne, pentru rugăciunile Sfinţilor a căror pomenire astăzi săvârşim… dăruieşte-ne iertare păcatelor, sănătate, fericirea ca să câştigăm cele răpite de vrăjmaşii Sfintei noastre Biserici şi ne fereşte de toată răutatea lor; de minciuna şi veninul ereticilor ce se varsă asupra noastră, căutând să înşele chiar cu cele Sfinte, pe cei tari în credinţă, fereşte-ne Doamne de fraţii şi prietenii noştri cei îngâmfaţi, mândrii şi vicleni, care tâlcuiesc Sfintele Scripturi după interesul lor, defăimând şi înlăturând Darul şi puterea Ta dată Sfinţilor tăi făcători de minuni şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel Stăpânitor, ca din adâncul inimilor cu bucurie să slăvim Prea Sfânt Numele Tău; al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, în veci: Amin.

Miluieşte-mă, iartă-mă şi mă mântuieşte şi pe mine robul Tău… care-Ţi aduc această rugăciune prin Sfânta Ta Maică, prin puterile cele fără de trup, prin Sfinţii a căror pomenire astăzi săvârşim… şi prin toţi Sfinţii Tăi, pentru iertarea păcatelor şi a greşalelor şi să fii milostiv sufletului meu în ziua judecăţii; iar în lumea aceasta să mă învredniceşti cu cunoştinţa Sfintelor Scripturi şi îndeplinirea lor, ca prin ele să aduc roduri bune Sfintei Tale Biserici, Drept Măritoare, Sobornicească şi Apostolească pe care o am câştigat prin Înomenirea, Răstignirea şi Învierea Ta; iar în viaţa cea veşnică să mă învrednicesc cu toţi aleşii Tăi, a-Ţi aduce cântare de laudă Întreit Sfântă şi a tot puternică, unică; în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh; Treime Sfântă Dumnezeul nostru, Mărire Ţie, în veci: Amin.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicei Tale, a tuturor Sfinţilor Tăi, a Sfântului… şi a Sfinţilor a căror pomenire azi săvârşim… ascultă rugăciunea robului Tău…, pentru iertarea păcatelor lui şi a celor ce locuiesc împreună cu el; şi-l scoate de sub stăpânirea satanei pe el şi cei împreună cu el şi toată gospodăria şi avutul lui unde locuieşte el care este munciţi şi stăpânit de puterea satanei, pentru păcatele lui; Şi, după cum pe cei doi demonizaţi i-ai scăpat poruncind duhurilor necurate să iasă din ei să intre în turma de porci; şi după cum ai ascultat ruga tatălui acelui copil lunatec, care era muncit de un duh surd şi mut şi l-ai vindecat; şi, după cum în sinagogă ai poruncit duhului celui necurat să iasă din acel om pe care-l muncea şi la mulţi asemenea; aşa şi acum porunceşte acestor duhuri necurate şi schingiuitoare să iasă din robul Tău… şi din cei împreună cu el şi din toată latura gospodăriilor lui şi să se ducă în locuri pustii şi nelocuite de fiinţă şi să stea acolo după porunca Ta şi rugăciunea noastră către Tine şi să nu mai aibă putere de stăpânire şi schingiuire asupra lui, şi tuturor celor ce se roagă Ţie şi sunt pecetluiţi cu pecetea Darului Sfântului Duh, şi botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh; în Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, care ne-ai dat stăpânire şi putere să călcăm peste toată puterea satanei, prin ajutorul Tău şi a tuturor Sfinţilor Tăi: Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce ai fost judecat de arhiereii, preoţii, cărturarii şi fariseii timpului în faţa lui Pilat, şi osândit: Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicei Tale, a Sfântului…, a tuturor Sfinţilor Tăi a căror pomenire astăzi săvârşim… ascultă cererea robului Tău…, care merge la judecată în faţa instanţelor cerute pentru dovedirea şi recunoaşterea celor reclamate, fii ajutor robului Tău… şi îi iartă toate greşalele, după păcatele lui şi Voinţa Ta, şi-l întăreşte ca să poată sta fără frică şi să răspundă cu duh duhovnicesc adevărul în faţa instanţelor care-l întreabă, că Tu ai zis „Nu vă îngrijiţi mai înainte de ce veţi răspunde, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi”. Fă să fie voia Ta în ajutorul lui, ca să strige Ţie: Iisuse, Puterea, Mila şi Ajutorul celor ce te cheamă, miluieşte-ne pe noi.

Cui ne vom ruga, Doamne, în acest loc binecuvântat de pe pământ? Ţie, Cel care Te-ai întrupat aici şi Te-ai numit în viaţa Ta pământească Nazarinean? Sau Preacuratei Fecioare Măria, care, prin vred­nicia sa, a făcut plinirea vremii şi a primit în acest loc pe Sfântul Arhanghel Gavriil şi mesajul dumne­zeiesc de început al mântuirii noastre?

Ne rugăm mai întâi Ţie, Cel care, din desă­vârşită ascultare de Părintele Ceresc, ai primit a Te face om asemenea nouă din nevinovatele sângiuri ale Preacuratei Fecioare, Cel care ai trăit ca un necu­noscut printre nazarineni, Cel care Te-ai supus tutu­ror neputinţelor firii omeneşti ca să ne arăţi prin via­ţa Ta pământească cum poate trăi omul fără de pă­cat, Cel care ne-ai învăţat şi prin cuvânt cu putere multă ce avem de făcut pentru mântuirea sufletelor noastre, ajută-ne să trăim şi noi astfel încât să nu ră­mână zadarnică pilda ce ne-ai dat şi să nu se iro­sească în noi cuvântul Evangheliei Tale.

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel care ne-ai făcut liberi şi ne respecţi libertatea atât încât Tu, Cel Atotputernic, nu poţi face nimic împotriva voinţei noastre, Cel care, Dumnezeu desăvârşit fiind, ai răbdat să fii hulit de necredincioşii cândva uimiţi în faţa minunilor Tale, Cel care ai fi vrut, dar nu ai putut să îi ajuţi, din cauza necredinţei lor, pe cei ce Te ştiau şi Te ţineau de fiu al teslarului şi, când le-ai spus adevărul, au vrut să te arunce de pe sprânceana muntelui din marginea acestei cetăţi, nu ne lăsa să rămânem necredincioşi după ce am cu­noscut atâtea minuni ale Tale făcute cu noi şi cu cei din jurul nostru, nu ne lăsa să Te alungăm de la noi prin ridicarea sprâncenei cugetului nostru cel trufaş.

Preacurată Fecioară Măria, ne închinăm şi ţie, cea care în mod obişnuit în Sfânta Sfintelor vorbeai cu îngerii care te hrăneau cu hrană cerească, dar ca­re cu înţeleaptă prudenţă te-ai mirat de închinarea şi de cuvântul adus ţie de Sfântul Arhanghel Gavriil Binevestitorul, cea care prin desăvârşita ta smerenie, când ai zis „Iată roaba Domnului, fie mie după cu­vântul tău” ai putut primi asupra ta umbrirea Du­hului Sfânt, fă-ne prin mijlocirea ta şi pe noi, ca robi ai lui Dumnezeu, înţelepţi şi smeriţi părtaşi ai veni­rii Acestuia şi asupra noastră.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cea care ştiai că Cel pe care îl înfăşai şi îl alăptai este Fiul lui Dumnezeu înainte de a fi al tău – căci nu ai uitat, ci ţineai ascunse în inima ta cuvintele îngerului, ale magilor, ale păstorilor, ale Dreptului Simeon -, cea care Îl vedeai pe Dumnezeu trudind ca un om aici, în atelierul bătrânului Iosif, ajută-ne şi nouă să-L cunoaştem pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Împacă-ne cu Fiul tău, dacă I-am greşit şi noi ca nazarinenii. Fă-ne să-L iubim mai mult şi să-I slujim mai bine, ca să nu ne lipsim şi noi, ci să ne bucurăm de minunile Sale de care avem atâta nevoie în neputinţa noastră, aşa cum ne bucurăm şi îi mulţumim acum de închi­narea în acest loc binecuvântat. Amin.

Doamne Dumnezeule, Fiul Tatălui, Mieluşelul lui Dumnezeu venit spre junghiere, Cel ce cu dum­nezeiasca Ta smerenie ai făcut peştera palat şi pe păstori lăudători, Cel ce ai chemat mărturisitori şi pe magii închinători la stele, primeşte-ne şi pe noi oas­peţi în palatul Tău, căci venim şi noi să ne închinăm Ţie cu toată smerenia de care suntem în stare.

Primeşte şi de la noi, în loc de aur, tămâie şi smirnă, rugăciuni de mulţumire, de slavă şi de ce­rere. Pentru multe avem a-Ţi mulţumi, pentru toate avem a Te slăvi, dar şi multe avem a-Ţi cere, căci am înţeles şi am simţit, Doamne, adevărul cuvântului Tău că fără Tine nu putem face nimic.

Doamne, Cel care în jertfa lui Avraam ai fost preînchipuit şi de Isaac cel nevinovat, dar şi de mie­lul care fără de glas a luat locul omului pe jertfelnic, Cel care ai venit printre păstori ca să ne fii Blând Păstor, ajută-ne şi pe noi să ajungem miei ascultători în turma Ta, ca să ne poţi hrăni din verdeaţa mereu proaspătă a Sfintelor Tale Taine. Bunule Păstor, ia-ne pe umerii Tăi când am vrea, dar nu Te mai pu­tem urma.

Doamne al proorociilor, Cel care pe vremea când omenirea era în întuneric şi în umbra morţii, prin proorocul Isaia ne-ai întărit să nu ne simţim singuri şi deznădăjduiţi, căci vei veni la noi cu nu­mele mângâietor de Emanuel, care se tâlcuieşte „cu noi este Dumnezeu”, Cel care la plinirea vremii ai împlinit toate proorociile despre Tine şi Te-ai născut din Pururea Fecioara Măria, cu numele de Iisus, care ne spune că Tu eşti „Cel ce mântuieşte”, mântuieşte-ne şi pe noi aceştia care am venit aici dorind după mân­tuirea Ta.

Tu, Hristosul lui Dumnezeu, care prin naşte­rea Ta aici, în Bethlehem, în mod tainic l-ai făcut să fie cu adevărat „casa pâinii”, dă-Te nouă, cum Te-ai făgăduit, ca Pâine a vieţii coborâtă din cer, ca să nu mai flămânzim precum poporul ales care cândva a mâncat cârtind mană în pustie.

Doamne, când ne amintim cuvântul Tău că în inima noastră este împărăţia, nu uităm că unde este împăratul, acolo este împărăţia, deci trebuie să Te avem pe Tine în inimi, iar când vedem în ce peşteră ai binevoit a veni pentru a noastră mântuire, nu ne mai temem pentru că inimile noastre nu sunt lumi­nate palate împărăteşti, ci peşteri întunecoase, ci ne temem pentru că le-am lăsat să devină peşteri de tâlhari. Tu îi poţi alunga, Doamne. Fă şi din peşterile inimilor noastre, ale celor pe care ne-ai primit să ne închinăm la locul Naşterii Tale, palate împărăteşti pentru Tine şi ajută-ne să ne naştem şi noi pentru o viaţă nouă, în care nu noi să mai trăim, ci Tu să tră­ieşti în noi. Amin.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care din mi­lostivire pentru a noastră mântuire, Dumnezeu de­plin rămânând, ai luat şi firea noastră omenească, făcându-Te întru toate asemenea nouă, dar fără de păcat, Cel care la începutul propovăduirii Evanghe­liei ai venit aici la Iordan, unde Ioan cel proorocit că îţi va fi înaintemergător făcea botezul pocăinţei, Cel care fără de păcat fiind nu aveai nevoie de acest bo­tez, dar Te-ai supus lui pentru a fi descoperit prin el că Tu eşti Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridici pă­catul lumii, ridică, Doamne, şi păcatele noastre.

Iisuse Hristoase, Fiul cel iubit al Tatălui, des­pre care, când Te-ai smerit să intri în apele Iorda­nului, El însuşi a mărturisit că întru Tine a binevoit să facă şi să mântuiască lumea, iar Duhul Sfânt, co­borât asupra Ta în chip de porumb, a adeverit lui Ioan, şi prin el lumii, că Tu eşti Cuvântul întrupat prin care se vor împlini toate proorociile, ajută-ne, Doamne, să primim noi lucrarea mântuitoare pe care ai venit să o faci în lume.

Doamne Iisuse, Unsul lui Dumnezeu trimis nouă ca Mântuitor, Cel care prin intrarea Ta în apele Iordanului ai sfinţit apele şi ai făcut ca botezul cel făcut de Ioan cu apă spre pocăinţă să fie înlocuit cu botezul harului Duhului Sfânt spre sfinţire, trimite şi peste noi, cei veniţi aici, harul curăţitor al Iordanului, ca – după ce, prin iertarea dată în Spovedanie, vei ri­dica Tu povara păcatelor noastre – să fim curăţiţi şi de urma murdăriei lăsate în noi de păcat, şi astfel, cu totul curaţi, purtând haina de lumină a celor bo­tezaţi în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, să fim număraţi cu fericiţii chemaţi la cina nunţii Mielului din Împărăţia Cerului.

Sfinte Ioane, Proorocule, Înaintemergătorule şi Botezătorule al Domnului nostru Iisus Hristos, cel care ţi-ai început misiunea ce ai primit de la Dum­nezeu prin cuvintele „Pocăiţi-vă că s-a apropiat Îm­părăţia Cerurilor”, cuvinte cu care Însuşi Domnul Şi-a început mântuitoarea Sa lucrare în lume, ajută-ne, Sfinte, să facem pocăinţa care ni se cuvine pentru a putea lua iertare pentru păcatele noastre.

Sfinte Ioane, ca cel ce îndeajuns îţi este ţie mărturia Domnului că nu ai pe nimeni mai mare de­cât tine înaintea lui Dumnezeu între cei născuţi din femeie, ştiind noi însă că din smerenie nu S-a referit şi la Preasfânta Sa Maică, aflată deasupra oricărei comparaţii între cele zidite şi care după vrednicie este aşezată de-a dreapta Sa, cel care eşti rânduit să stai la judecată de-a stânga tronului dumnezeiesc, mijloceşte atunci împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne fie nouă lesne iertător Nemitarnicul Judecător. Amin.

1. Rugăciune către Domnul Iisus Hristos – de slavă şi de mulţumire
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Preasfânt, Preaplin de Iubire, Multîndurător, Multiertător, Mântuitorul lumii şi Răscumpărătorul păcatelor noastre, Slăvit să fii în Ceruri şi pe Pământ! Slăvit să fii în veci de toată creaţia văzută şi nevăzută! Slăvit să fii de toţi românii de aici şi de pretutindeni! Slăvit să fii de toţi binecredincioşii creştini din toată lumea! Slăvit să fii de cei care Te-au căutat şi Te-au găsit! Doamne Iisuse Hristoase Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru Iubirea Ta Sfântă pentru noi, păcătoşii şi nevrednicii! Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru Jertfa Ta de iubire, pentru noi oamenii! Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru viaţa veşnică şi pentru tot Ajutorul Tău Sfânt!
Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru că ne ierţi păcatele şi ne chemi să fim copiii Tăi asemenea Ţie! Cu inimile smerite Îls lăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh! Treime Sfântă Slavă Ţie! Amin!

2.a. Rugăciune către Domnul Iisus Hristos – de mulţumire
Doamne Iisuse Hristoase, Îţi mulţumesc că eşti Dumnezeul nostru Multrăbdător, Multîndurător, Multiertător, Preasfânt şi Preaplin de Iubire! Îţi mulţumesc că prin Jertfa Ta de Iubire pentru noi oamenii, prin Patimile Tale, prin Moartea şi prin Învierea Ta ne-ai mântuit din moarte, ne- ai răscumpărat păcatele şi ne-ai dăruit viaţa veşnică! Îţi mulţumesc, Doamne, că ne iubeşti atât de mult! Îţi mulţumesc, Doamne, că ne chemi la şcoală cerească, că ne-ai dat pildă de smerenie, de răbdare, de iubire, de iertare, de rugăciune vie! Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate binecuvântările Tale, pentru viaţa de aici şi mai ales pentru cea de după moarte, pe care Tu ne chemi să o cucerim aici printr-o viaţă smerită, cucernică, cu adevărat creştină, plină de iubire, de fapte bune şi de milostivire!
Îţi mulţumesc, Doamne, că ne aperi de cel viclean şi rău şi că ne înveţi să învingem răul printr-o viaţă curată, cum ne-ai arătat Tu acum două mii de ani că ar trebui să fie viaţa omului pe Pământ! Îţi mulţumesc că îi ajuţi şi pe cei care au trecut la cele veşnice, atât pe cei care sunt alături de Tine, cât şi pe cei care se chinuiesc după viaţa plină de păcatele nemărturisite şi fără pocăinţă! Îţi mulţumesc că eşti tot timpul cu noi! Îţi mulţumesc pentru tot ajutorul Tău sfânt! Te iubesc Doamne, Te slăvesc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin!

2.b. Rugăciune către Domnul Iisus Hristos – de mulţumire
Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase nu vom şti niciodată să-Ţi mulţumim pentru marea Ta iubire de oameni, care Te-a făcut să Te întrupezi, cu adevărată fire omenească, pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Pentru ca acestea să dobândească ispăşire, Tu, Doamne Iisuse, ai hotărât să iei păcatele noastre asupra Ta, să fii responsabil de ele, să primeşti vinovăţia în locul nostru! Tu să devii “păcatul”, “unicul păcătos!” Tu Sfinţenia Absolută, Nevinovăţia, Puritatea, Adevărul, Dreptatea, Umilinţa, Iubirea să deviipăcatul, murdăria, prostia, necurăţia, blasfemia, minciuna, orgoliul, zgârcenia şi toate păcatele! Doi torenţi porniţi unul de la începutul lumii şi celălalt de la sfârşitul ei, cu şuvoaiele întunecate, noroioase, urât mirositoare, ducând toate păcatele de la Adam până la antiHrist, păcatele cu gândul, cu pofta, cu fapta, cu cuvântul, toate păcatele s-au prăvălit asupra Ta, Doamne, un ocean de murdării şi Tu ai devenit sălaşul lor! Doamne, Te-ai răstignit şi i-ai mântuit pe toţi păcătoşii de la Adam şi până la sfârşitul lumii! Între ei eram şieu, cu toate păcatele mele, ingrat şi arogant, încăpăţânat şi fără pocăinţă, gata să alunec din nou şi Tu nu m-ai lepădat! Cum nu ne înghite Pământul pentru că zi de zi punem alte păcate pe umerii Tăi, Tu Victimă Sfântă a Dreptăţii Divine pentru cei vinovaţi? Primeşte mulţumiri, Doamne Iisuse, că în Ghetsimani ne-ai dat pilda şi harul rugăciunii: adevărată, umilită, perfectă- în genunchi, resemnată, fiebinte, statornică, îndelungată-rugăciunea Ta durează mai mult de trei ore, în pofida oboselii, dezgustului, tristeţii interioare, şi dezinteresată- ai spus: Fie Doamne Voia Ta, şi nu a mea! – întru toate conformă Voinţei Lui Dumnezeu. Ne-ai învăţat că toate ale noastre trebuiesc aşezate la picioarele Bunului Dumnezeu, Tatăl nostru. Văzându-Te îngenunchiat în faţa Lui, cu fruntea la pământ cerşind cu lacrimi şi sudori de sânge – iertare, oare e cu putinţă ca Părintele Tău să nu mă ierte pentru meritele Tale, pe mine, pe care Tu mă înveţi să suport povara vieţii, să mă rog pentru duşmani şi prin Sfânta Împărtăşanie verşi în sufletul meu forţele mântuitoare din agonia Ta? Ne-ai învăţat să ne îndreptăm spre Tine, să priveghem, să ne rugăm, să nu Te lăsăm singur, să Te iubim, să jerfim distracţiile noastre, să lăsăm deoparte somnul, indiferenţa, egoismul; să fim ai Tăi, să veghem cu Tine, să ne rugăm cu Tine. Noi suntem cei aleşi! Noi suntem prietenii! Noi suntem ca acei ucenici preascumpi ai Tăi: Petru, Iacob şi Ioan! Noi suntem cei care am stat la masă cu Tine Doamne şi care am făcut atâtea făgăduinţe şi jurăminte că Te vom iubi – şi NOI DORMIM!!! E cumplit să iubeşti intens până la moarte şi să nu Te poţi face iubit de cei pentru care mori! Pentru atâta prisos de dragoste, Doamne, eşti răspătit cu josnicii şi ingratitudini, mai dureroase chiar decât Patimile de pe Golgota! Să căutăm în inimile noastre glasul Domnului: strigăt de poruncă, suspin de rugăciune, cuvânt de dojană şi întotdeauna glas de iubire: Privegheaţi şi vă rugaţi! Domnul în agonie veghează şi se roagă neîntrerupt pentru noi, pe toate altarele unde Îl ţintuieşte pe veci nemărginita Lui Iubire. Să nu fim noi cei indiferenţi care-L resping, care luaţi de valurile vieţii L-au uitat! Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Răscumpărătorul păcatelor noastre, Îţi Mulţumim din inimile noastre plecate, cu toată dragostea şi cu toată dorinţa de a împlini în toate Voia Ta! Slavă Ţie Dumnezeul nostru Preasfânt, Multîndurătorşi Preaplinde Iubire! Amin!

3. Rugăciune către Domnul Iisus Hristos – pentru întărirea dragostei sfinte
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui Ceresc, Te rugăm ai grijă de poporul român şi de noi păcătoşii şi nevrednicii şi adu-ne pe calea cea bună, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, care Te iubeşte nespus de mult. Înmulţeşte în inimile noastre iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele nostru. Dumnezeu Tatăl şi-a pus în gând să mântuiască neamul omenesc, când a promis că va trimite un Mântuitor Binecuvântat şi Prealăudat, Care din Dragoste Sfântă, se va sălăşlui în pântecele unei Fecioare, cu nume Împărătesc Maria. Noi cu toţii ne rugăm ca Iubirea Dumnezeiască dintre Domnul Iisus şi Sfânta Fecioară Maria, Maica Sfântă, să ne transforme în vase curate, pline de iubire şi de lumină sfântă şi să ne ridice pe culmile înalte ale sfinţeniei cereşti! Doamne Iisuse, având Dragoste Sfântă şi Dumnezeiască nu i-ai prăpădit, nici nu i-ai omorât, pe oamenii răi, sfătuiţi în ascuns de duhurile rele, care Te-au prins, Te-au bătut, Te-au supus la chinuri grele, apoi Te-au răstignit pe cruce, împreună cu făcătorii de rele, ci Te-ai rugat Tatălui Ceresc spunând: Iartă-le lor aceasta, Tată Ceresc, că ei nu ştiu ce fac! Înţelegând multa Ta Dragoste pentru oameni, Te rugăm nu ne lăsa pe noi în patimi sau pe căile pierzaniei, ci ne îndreaptă pe calea cea bună şi umple inimile noastre de iubire şi ne ocroteşte spre Slava Numelui Tău Sfânt. Din inimile noastre plecate, cu toată dragostea şi cu toată dorinţa de a împlini în toate Voia Ta, Îţi mulţumim pentru toate darurile şi pentru milostivirea Ta! Doamne Iisuse Hristose, Mântuitorul nostru! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru! Amin!

4. Rugăciune către Domnul Iisus Hristos – pentru milostivire
Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Unic-Întrupat al Atotputernicului Dumnezeu Savaot, miluieşte-ne, apără-ne şi ajută-ne pe noi şi pe toţi oamenii din toată lumea, prin minunata Putere şi Milostivire a Dumnezeirii Tale. Ne rugăm pentru toţi urmaşii noştri, pentru creştinii viitorului şi pentru toţi cei care trebuie să fie alături de Tine, ca să-i izbăveşti de tot ceea ce este rău pe Pământ şi să-i întorci spre bine pentru a împlini Voia Ta. Te rugăm Doamne sporeşte iubirea sfântă în inimile celor din familiile noastre: părinţi, copii, fraţi, surori, rude, dar şi prietenilor, cunoscuţilor şi duşmanilor noştri şi tuturor celor răi şi duşmănoşi, pentru ca toţi să se întoarcă la Tine, să trăim într-o lume binecuvântată de Tine şi să devenim toţi copiii Tăi. Îţi mulţumim Doamne pentru că ne asculţi rugăciunile dar şi pentru toate darurile Tale sfinte, ştiute şi neştiute de noi! Slavă Ţie Doamne! Slavă Ţie! Amin!

5. Rugăciune către Domnul Iisus Hristos – pentru Binecuvântare Cerească
Doamne Iisuse Hristoase, Binecuvântătorul celor de demult, al Sfinţilor Apostoli, Prooroci, Părinţi Apostolici, al Mucenicilor, Drepţilor, Cuvioşilor şi al Ierarhilor din toate veacurile, Te rugăm binecuvintează-ne pe noi cu a Ta Sfântă Binecuvântare Dumnezeiască, luminează-ne, înţelepţeşte-ne, smereşte-ne, curăţeşte-ne, dă-ne răbdare şi iubire sfântă, înfierbântă-ne inimile la rugăciune, protejează-ne de cel viclean şi rău şi adu-ne pe calea cea bună ca să împlinim Voile Tale! Binecuvintează Doamne Iisuse Hristoase, poporul nostru care Te-a iubit în toate veacurile! Binecuvintează-i pe urmaşii noştri care vor fi în viitor până la a doua venire a Ta! Binecuvintează Doamne toţi creştinii de acum şi din viitor şi le dă lor liniştire şi refugiu sub Sfânt Acoperământul Tău! Binecuvintează Doamne Ţara Sfântă Ortodoxă, pe conducătorii ei, întreprinderile, instituţiile, armata şi populaţia ei şi tot ce se va face în ţara aceasta, întru Slava şi Binecuvântarea Ta Cerească! Îţi Mulţumim Doamne pentru toate! Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie! Amin!

6.a. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru primirea Luminii Sfinte
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Mântuitor, Preasfânt şi Preaplin de Iubire, Te rugăm coboară peste noi Razele Tale de Lumină Sfântă şi luminează-ne, înţelepţeşte-ne, însănătoşeşte-ne, binecuvintează-ne, întăreşte-ne pe noi şi pe cei care Te iubesc pe Tine. Coboară peste toţi iubitorii de Dumnezeu Lumina Ta de Sfântă, Harul Tău Atotputernic şi izgoneşte din noi, din preajma noastră, din familiile noastre şi din toată lumea, tot răul şi pe toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi şi pune în loc Lumină şi Pace, ca în toate să facem Voia Ta! Îmbracă-ne Doamne în Lumina Preasfintei Treimi! Alungă întunericul din minţile, inimile, sufletele şi trupurile noastre şi pune în loc Lumina Ta Sfinţitoare şi curăţitoare! Îţi mulţumim pentru iubirea Ta Doamne şi pentru toate darurile şi milele Tale! Amin!

6.b. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru iluminare şi pentru curăţirea sufletului de păcate
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Cel Viu, Veşnic, Atotputernic şi Prealuminat, întăreşte-ne, luminează-ne, curăţeşte-ne de păcate şi de toată necurăţia din noi şi izbăveşte-ne de tot ce este rău. Nu ne lăsa pe noi în întunericul păcatelor şi al fărădelegilor, ci iartă-ne Doamne şi îndreaptă-ne paşii spre calea cea bună a Sfântului Adevăr, ca după o viaţă de fapte bune, să ajungem şi noi să vedem Lumina Sfântului Tron Divin şi să rămânem în apropierea ei. Luminează-ne inima, sufletul şi mintea. Luminează-ne familiile, copiii şi pe toţi cei dragi ai noştri.Luminează lumea întreagă, că în această lume trăim şi noi. Luminează-ne viaţa noastră şi tot ce nu este luminat de Tine Doamne! Binecuvintează-ne să facem cele bine plăcute Ţie, Tuturor Sfinţilor şi Tuturor Sfintelor Personalităţi Cereşti. Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm luminează-ne, curăţeşte-ne de păcate, pune focul iubirii Tale sfinte în inimile noastre, ocroteşte-ne, fă-ne răbdători, smeriţi şi înţelepţi şi dă-ne ajutorul necesar mântuirii sufletelor noastre, ca să trăim în veşnicie în Iubirea Ta Sfântă unde Slavă să-Ţi cântăm împreună cu Îngerii. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Îţi mulţumim pentru tot ajutorul şi pentru toate milele Tale ştiute şi neştiute! Slavă Ţie Doamne! Slavă Ţie! Amin!

7. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru protecţie
Doamne Iisuse Hristoase, Marele nostru Protector, Mântuitor şi Iubitor de oameni, protejează-ne, apără-ne, păzeşte-ne, ridică-ne, inspiră-ne, ajută-ne şi ocroteşte-ne pe noi toţi! Protejează poporul român şi pe creştinii de pretutindeni, de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, precum şi de toate relele care se vor abate asupra Pământului, din cauza păcatelor oamenilor! Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor şi protejarea urmaşilor noştri, a părinţilor noştri şi a rudelor noastre. Te rugăm Doamne Dumnezeule, protejează ţara noastră, creştinii şi Sfinţii viitorului şi pe cei care vor face Voia Ta Cea Sfântă! Îţi mulţumim, Doamne Iisuse, că ne iubeşti atât de mult şi pentru toate binecuvântările, comunicările şi darurile Tale sfinte! Slavă Ţie Doamne! Amin!

8. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru ieşirea din necazuri
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Lui Dumnezeu, nu suntem vrednici de Milele Tale, dar îndrăznim să Te rugăm să primeşti şi puţina noastră rugăciune, precum ai primit oarecând cei doi bani ai văduvei şi să alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins. Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra noastră şi au intrat ape până la sufletele noastre, dar întru Tine este toată nădejdea noastră! Tu cunoşti pricina răului care ne apasă. La Tine perii capetelor noastre sunt număraţi. La Tine scăpăm şi pe Tine Te rugăm să depărtezi de la noi orice rău pierzător de suflet şi să ne ajuţi să biruim toate ispitele care ne învăluie! Tu eşti întărirea, scăparea şi Izbăvitorul nostru, Hristoase Dumnezeule şi Ţie Slavă şi mulţumire pentru toate Îţi înălţăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

9.a. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru tămăduire
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu şi Mântuitorul Lumii, miluieşte-ne, ajută-ne, tămăduieşte-ne de bolile sufletului, ale minţii şi ale trupului! Îndrumă-ne pe calea cea bună, aşa cum i-ai îndrumat pe toţi Sfinţii din toate veacurile! Dumnezeule Darnic, Preasfânt şi Preaplin de Iubire, Care pe mulţi i-ai tămăduit, i-ai ocrotit, dăruindu-le învăţătura sfântă, precum şi multe alte daruri sfinte, dă-ne un strop din Harul Tău, aşa cum ai dat Sfinţilor care Te-au ascultat, tămăduieşte-ne, învaţă-ne şi ajută-ne să rămânem pe calea cea bună! Doamne Iisuse milostiveşte-Te spre robii Tăi (numele) şi dă-ne nouă, celor dragi nouă şi tuturor oamenilor, tămăduire şi tot ce este de folos sufletelor, spiritelor, minţilor şi trupurilor noastre, pentru ca lucrând bine şi cu spor să ajungem în Împărăţia Cerurilor! Doamne, Tămăduitorul Cel Mai Mare şi Vindecătorul Tuturor celor care aleargă spre Tine, ca Cel care ai puteri nebiruite, Te rugăm să ne izbăveşti de bolile sufleteşti şi trupeşti că pe Tine Te lăudăm, Te slăvim şi Ţie Îţi mulţumim, noi robii Tăi! Amin!

9.b. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru ridicarea din boală
Doamne Iisuse Hristoase, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, să chemi la pocăinţă pe cei păcătoşi şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm să primeşti smerita rugăciune a noastră, pentru cei încercaţi de boală! Mântuieşte-i, Doamne, precum ştii, ca un Bun şi Iubitor de oameni şi rânduieşte totul spre folosul lor! Neputincioşi suntem şi nu îi putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu Harul Tău! De e Voia Ta, îi poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele lor, tămăduindu-i cu ierburile amare ale durerii, ca un Doctor Priceput, precum vei vrea! Cădem înaintea Ta şi Te rugăm, îndură-Te de robii Tăi(numele), potoleşte-le fierbinţeala, alină-le suferinţa, ridică-i din patul durerii. Să le fie această încercare prin care trec spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă le este de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie Doamne Voia Ta! Dăruieşte-le lor răbdare şi linişte, alungând de la ei toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheaţi de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-i, Iubitorule de oameni, ca văzând ei Mila Ta, să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă Glasul Tău Cel Sfânt: Iertate îţi sunt păcatele! Slavă şi mulţumire Îţi aducem, Doamne, pentru ajutor şi pentru toate milele Tale! Amin!

10. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru înfrumuseţare sufletească şi trupească
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi al lumii, Te rugăm adu-ne la starea noastră cea dintâi, cea făcută de Tine şi înfrumuseţează-ne sufleteşte şi trupeşte, moral şi spiritual, întăreşte-ne virtuţile şi calităţile sufleteşti şi trupeşti, precum şi toate simţurile noastre! Te rugăm Doamne dă-ne gânduri bune care să oglindească frumuseţea noastră interioară şi dă-ne toate ajutoarele de care avem nevoie, sufleteşti şi trupeşti, materiale şi spirituale, pentru ca lucrând cu ele să putem să împlinim Voia şi Poruncile Tale, atât noi cât şi urmaşii noştri. Doamne Dumnezeule Îţi mulţumim pentru toate darurile Tale ştiute şi neştiute de noi! Amin!

11. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru liniştire sufletească
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Mântuitor, Protector şi Binefăcător al întregii lumi, Te rugăml inişteşte sufletele noastre zbuciumate, ca să ne putem ruga cu inima fierbinte! Te rugăm linişteşte vieţile noastre agitate, ca să ne putem bucura de ele! Te rugăm linişteşte minţile noastre pervertite, gândurile noastre bolnave şi luminează-ne, înţelepţeşte-ne, smereşte-ne, întăreşte-ne, dă-ne pace sufletească, răbdare şi ne îndeamnă pe toţi pe calea mântuirii şi a sfintei conlucrări cereşti! Dăruieşte-ne Doamne liniştea Ta Dumnezeiască, Pacea Ta, ca acoperământ pentru vremuri grele! Doamne Iisuse Hristoase, cu genunchii plecaţi ne închinăm Ţie, Îţi mulţumim pentru toate şi Te slăvim în inimile noastre: Slăvit să fii în veci, Doamne Dumnezeul nostru! Amin!

12.a. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru iertare(avort)
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Cel care din iubire pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, Te-ai răstignit, Te-ai îngropat şi prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primeşte pocăinţa mea pentru toate păcatele mele! Iară-mă, Doamne, pentru că am omorât pruncii nenăscuţi, dăruiţi de Tine! Am păcătuit Doamne la Cer şi înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul, cu trupul şi cu cugetul minţii mele! Am călcat rânduielile Tale,am omorât pruncii mei, copiii dăruiţi de Tine, Dumnezeul meu, nu am ascultat Poruncile Tale şi ammâniat Bunătatea Ta! Fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea şi la nemărginita Ta Milostivire îndrăznind, alerg şi mă rog Ţie Doamne! Întru pocăinţă dă-mi inimă înfrântă şi primeşte-mă când mă rog şi dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi şi umilinţă, Doamne, dă-mi Harul Tău, ca să pun început bun!Iar tă-mă Doamne pe mine ucigaşa de copii nenăscuţi! Miluieşte- mă, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, cea căzută şi pomeneşte-mă pe mine, păcătoasa roaba Ta, întru Împărăţia Ta, dar mai ales Te rog ai grijă cum ştii Tu Doamne, de copiii mei avortaţi!Iartă- mă Doamne, cu umilinţă şi cu pocăinţă mă rog! Iartă-i Doamne şi pe copiii mei care, din cauza mea, nu au văzut lumina zilei, nu s-au bucurat de viaţa aceasta, atât de dragă mie! Îţi mulţumesc Doamne Dumnezeule pentru toate darurile Tale sfinte ştiute şi neştiute! Te slăvesc şi Te iubesc Dumnezeule Preasfânt, Multmilostiv şi Preaplin de Iubire! Amin!

12.b. Rugăciunea către Domnul Iisus – pentru iertarea păcatelor
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Preamilostiv, Răscumpărător al celor păcătoşi, pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat Cerurile şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult păcătoasă a plângerii şi ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre! Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit şi chinuit pentru păcatele şi fărădelegile noastre şi de aceea noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne şi Te pogoară către neputinţele noastre şi păcatele noastre nu le pomeni! Iartă-ne Doamne Iisuse Hristoase! Cel care prin Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Mântuitorul nostru şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei Tale iertări! Iartă-ne, Doamne Iisuse Hristoase! Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură, cădem la picioarele milostivirii Tale Dumnezeieşti. Iartă-ne Doamne Iisuse Hristoase! Curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu Harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre, ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni, să-Ţi mulţumim pentru toate milele Tale, să lăudăm Preasfânt Numele Tău, dimpreună cu al Tatălui şi al Preabunului şi de Viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

12.c. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru iertarea păcatelor
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul sufletului meu, Ziditorul şi Izbăvitorul meu, iată că s-a săvârşit ziua şi nu ştiu câte zile îmi mai rămân ca să trăiesc! Ştiu cu adevărat că mă apropii de ceasul cel de pe urmă şi nu numai că nu îndreptez păcatele mele trecute, ci încă pururea adaug nemulţumiri şi păcate peste păcate. Mă întristez pentru că Te-am supărat cu păcatele zilei de astăzi şi cu acelea ale vieţii mele trecute şi Te rog iartă-mă! Îmi pare rău din suflet şi mă lepăd de ele, mă pocăiesc sincer şi Te rog iartă-mă, pentru că eşti Preabun şi Vrednic a fi Veşnic Iubit! Fericit aş fi fost eu de nu aş fi păcătuit şi de nu Te-aş fi întristat cu păcatele mele, dar nădăjduiesc la ajutorul Tău Cel Dumnezeiesc şi de acum înainte hotărăsc să nu mai greşesc, să-mi controlez gândurile, vorbele şi faptele şi să fac în toate Voia Ta şi nu poftele mele! Iartă-mă pentru că am greşit! Fie-Ţi milă de sufletul meu cel păcătos care Te roagă pentru iertare şi pentru răsplătirile cele după vrednicie ale Sfântului Tău Sânge! Dumnezeule Preasfânt şi Preaplin de Iubire, nădăjduiesc ca să mă ierţi şi să mă primeşti iarăşi întru darul Tău! Ajutat de Tine, promit ca să fug de toate ispitele cele rele care pot să mă îndemne să păcătuiesc! Promit să mă mărturisesc şi să mă împărtăşesc cât mai des şi vreau mai bine să mor decât să mai fac vreun păcat! Îţi mulţumesc Doamne Dumnezeul meu pentru viaţă şi pentru toate darurile Tale Sfinte! Slăvit să fii în veci! Amin!

12.d. Rugăciune către Domnul Iisus – pentru iertare
Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele cel ceresc, izbăveşte-mă de muncile de veci şi de am greşit cu mintea, cu gândul, cu cuvântul, Te rog iartă-mă. Mântuieşte-mă de toată neştiinţa, uitarea, neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită şi izbăveşte-mă de toată ispitirea, luminându-mi inima întunecată de pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dumnezeu Îndurător miluieşte-mă văzând neputinţa sufletului meu. Trimite-mi Mila Ta în ajutor, ca să Preaslăvesc Preasfânt Numele Tău. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în Cartea Vieţii şi dăruieşte-mi sfârşit bun. Doamne Dumnezeul meu, măcar că nu am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi după darul Tău să pun început bun, stropeşte-mi inima cu roua darului Tău şi pomeneşte-mă pe mine păcătosul, ruşinatul şi necuratul rob al Tău întru Împărăţia Ta. Amin!

13.a. Rugăciune către Domnul Iisus pentru ajutor
Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă, nu mă lăsa şi nu mă duce pe mine în ispită. Dă-mi cuget bun, ca să-mi mărturisec toate păcatele, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte. Doamne dă-mi smerenie, umilinţă, curăţie, ascultare, răbdare, voie nebiruită, blândeţe şi sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea! Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate Voia Ta! Apără-mă de oamenii cei gâlcevitori, de cei vicleni şi răi, de patimile trupeşti şi de toate lucrurile necuviincioase. Doamne ştiu că faci precum vrei şi să fie şi întru mine, păcătosul, Voia Ta, că binecuvântat eşti în veci. Amin!

13.b. Rugăciune către Domnul Iisus pentru ajutor
Doamne Dumnezeul meu eu cu Tine sunt şi Ţie vreau să-Ţi slujesc! Iisuse, ajută-mă, întăreşte-mă, călăuzeşte-mă în fiecare clipă! Iisuse fii cu mine! Cu tine am putere şi tărie, cu Tine veşnic vreau să petrec şi în Împărăţia Ta vreau să ajung! Amin!
[ „Rugaţi-vă continuu în orice loc v-aţi afla”]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânata şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul tău, duhovnicul meu (numele) ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa cum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc. Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare ca să pun început bun de pocainţă eu, oaia rătăcită. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi întinăciunea trupească şi sufletească şi de slăbiciunea firii celei căzute. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească. Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă care se pogoară de la Tine, Împăratul Luminii. Bine-sporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvăntul adevărului Tău. Amin.
Împărate Ceresc, Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu (numele) belşug de har şi bogată milă. Pogoară-te asupra lui, odihneşte în el pururea şi revarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale. Amin. Maica Domnului, acoperă cu Atotputernicul tău Acoperământ pe robul tău, duhovnicul meu (numele) şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească şi sufletească, curăţă-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i. Amin. Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (numele), pentru rugăciunile tale.
Cuvioase Arsenie cel Mare, roagă-te Bunului Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (numele), pentru rugăciunile tale.
Cele nouă Puteri Cereşti, Sfinţilor Români – mucenici şi muceniţe, cuvioşi şi cuvioase – Preacuvioşilor Părinţi ai noştri şi sfinţii a căror pomenire se face astăzi, împreună cu toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe (numele) pentru rugăciunile voastre. Amin.Amin. Amin.

Doamne, eu sunt unica fiinţă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta; putere de a condamna sau a achita pe semenii mei. În faţa mea, persoanele se înclină; la cuvântul meu, ele aleargă; la vorbele mele, ele ascultă; poruncilor mele, ele se supun; la sfaturile mele, ele se împacă, se despart sau îşi părăsesc bunurile lor. La semnul meu, uşile închisorilor se închid, în urma condamnatului, sau se deschid, pentru libertate.
Sentinţa mea poate schimba sărăcia în belşug, iar bogăţia în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieţi. Înţelepţi sau ignoranţi, bogaţi sau săraci, bărbaţi sau femei, cei care se vor naşte, copiii, tinerii, nebunii şi muribunzii, toţi sunt supuşi, de la naştere şi până la moarte, legii pe care eu o reprezint şi justiţiei pe care eu o simbolizez.
Ce grea şi teribilă povară ai pus, Doamne, pe umerii mei !

Ajută-mă, Doamne, ca să fiu vrednic de această înaltă misiune! Măreţia acestui oficiu să nu mă ispitească. Orgoliul sau mândria să nu mă încânte şi măririle deşarte să nu mă încurajeze. Unge, Doamne, mâinile mele; încurajează fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca să fiu ministrul dreptăţii, pe care Tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor. Fă din toga mea o manta incoruptibilă! Pana mea să nu fie un pumnal care răneşte, ci să fie săgeata care indică traiectoria Legii, pe drumul justiţiei.

Ajuta-mă, Doamne !
Fă-mă să fu drept şi hotărât, cinstit şi curat, moderat şi blând, deschis şi umilit. Să fiu necruţător faţă de greşeli, dar înţelegător cu cei care greşesc. Prieten al Adevărului şi ghid pentru cei ce-l caută. Să fiu cel ce aplică legea, dar, înainte de toate, acela care o împlineşte. Nu-mi permite niciodată să-mi spăl mâinile, ca Pilat în faţa nevinovăţiei şi nici să arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de ruşine. Să nu mă tem de Cezar, de împărat, şi nici de frica lui să întreb poporul: Baraba sau Iisus?
Verdictul mea să nu fie o anatemă dureroasă, ci un mesaj care regenerează, un cuvânt care reconforţează, lumina care clarifică, apa care spală, sămânţa care încolţeşte, floarea care trăsneşte din amărăciunea unei inimi umane.
Sentinţa mea să poată aduce uşurare celui mâhnit şi curaj celui persecutat. Ea să sece lacrimile văduvei şi să înceteze plânsul orfanilor. Iar când vor trece prin faţa scaunului de judecată, pe care eu şed, zdrenţăroşii, mizerabilii, dezmoşteniţii, fără credinţă şi fără nici o speranţă în oameni, călcaţii în picioare, alungaţii, chinuiţii, a căror gură salivează, fără a avea pâine ca să mănânce, a căror faţă se spală cu lacrimi de durere, de umilinţă şi de dispreţ, ajută-mă, Doamne, să alin foamea şi să astâmpăr setea lor după dreptate.

Ajută-mă, Doamne !
Când momente din viaţa mea vor fi umbrite, când spini şi palamidă îmi vor răni picioarele, când răutatea oamenilor va fi mare, când flăcările urii se vor aprinde şi pumnul se va ridica să lovească; când machiavelismul şi înşelăciunea se vor întroduce în locul Binelui şi vor răsturna legile raţiunii; când ispita va întuneca gândirea mea şi va tulbura simţurile mele, ajută-mă, Doamne !
Când mă voi frământa în nesiguranţă, luminează-mi mintea; când voi ezita să iau o hotărâre, însufleţeşte-mă; când voi cădea, ridică-mă !
Şi, în sfârşit, când, într-o zi, voi muri, va trebui să apar în Augusta ta faţă, pentru ultima judecată, priveşte cu milă spre mine, Pronunţă, Doamne, Sentinţa Ta !
Judecă-ma ca Dumnezeu. Eu am judecat ca om.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurării, îngenunchez înaintea Ta, cu inimă înfrântă şi zdrobită; ţie îţi încredinţez ceasul cel din urmă al vieţii mele şi ceea ce urmează după aceea.
Când picioarele mele slăbite vor face să înţeleg că această corabie a vieţii mele se apropie de ţinta călătoriei, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când ochii mei slăbiţi şi tulburaţi de apropierea morţii, vor privi stăruitor către Tine, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când mâinile mele tremurânde şi amorţite, nu vor mai putea ţine bine crucea Ta, şi fără voia mea o voi lăsa să cadă peste patul durerii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele oamenilor, ca să asculte glasul Tău care va rosti judecata de care va depinde soarta mea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când gândurile mele vor fi întunecate de frica morţii, când sufletul meu se va lupta cu duhul întunericului care vrea să-mi acopere ochii inimii pentru a pierde îndurarea Ta şi astfel să mă arunce în chinurile deznădejdii, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când inima mea obosită abia va mai bate, luptându-se cu vrăjmaşii mântuirii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când voi varsa lacrimile cele din urmă, semn al nimicniciei mele, primeşte-le ca o jertfă de pocăinţă, şi în clipele acelea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când cei din jurul meu, simţind sfârşitul vieţii mele Te vor chema în ajutor pentru mine, Doamne Iisuse Hristoase ai milă de mine!
Când sufletul meu îşi va lua rămas bun de la lumea aceasta şi va lăsa trupul meu fără de viaţă primeşte întoarcerea fiinţei mele la Tine ca o jertfă ce ţi se cuvine: Doamne, Iisuse Hristoase ai milă de mine!
Când, în sfârşit, sufletul meu se va înfăţişa înaintea Ta şi va vedea pentru prima dată strălucirea negrăită a Dumnezeirii tale, nu-l îndepărta de la Faţa Ta; binevoieşte a mă primi în locaşurile Tale cele cereşti ca în veci să-ţi cânt şi să Te slăvesc!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine! Amin!

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit a Te răstigni pentru mântuirea noastră, a păcătoşilor, întinde mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel milostiv peste mine, păcătosul Tău rob.
Am păcătuit, Doamne, şi povara păcatelor mă apasă. Am făcut fărădelegi, şi nu sunt vrednic să ridic ochii mei spre Tine. Dar cine altul mă va ridica? Cine altul se va milostivi de mine, dacă nu Tu, Doamne?
Cad în genunchi înaintea Ta şi Te rog: vezi durerea mea, vezi prăpastia în care am căzut şi ridică-mă ca un Iubitor de oameni. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, mântuieşte-mă. Îndreptează paşii mei pe calea mântuirii. Fereşte-mă de căderea în păcat. Ajută-mă să trăiesc sub pavăza sfântului înger care mă ocroteşte de la sfântul botez. Întăreşte-mă să merg pe calea cea strâmtă a virtuţii şi să am puterea de a respinge ispita care mă trage pe calea cea largă a păcatului.
Mult am greşit faţă de alţii, Preabunule Doamne. La Tine toate sunt cu putinţă. Îndreptează Tu, Doamne, ceea ce am stricat eu. Curăţă Tu, Doamne, ceea ce am întinat eu. Vindecă Tu, Doamne, ceea ce am rănit eu.
Ca văzând lucrarea Ta cea binecuvântată să Te slăvesc în toate zilele vieţii mele, până la suflarea mea cea mai de pe urmă. Amin.

Îndurate Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: vino Doamne în adăpostul sufletului meu cel asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş – potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale – şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire. Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste noapte mă scapă. Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă.
Stăpâne a toată îndurarea, cel ce eşti slăvit de cetele puterilor de Sus, în faţa căruia stihiile cerurilor se cutremură aşteptând răscumpărarea, vino şi cu mulţimea bunătăţii Tale mă miluieşte! Aşa Doamne, nu te scârbi de mine robul Tău cel păcătos, că în toată ziua neştiind a urma cum se cuvine poruncilor Tale nici de poveţele maicii mele n-am ascult, şi nici sfatul părintelui meu nu l-am băgat în seamă. Şi văd acum, Bunule, scăpând către acoperământul Tău cel înalt, că mai presus de părinteasca-mi îndrumare am căpătat o mai vrednică şi mai cuviincioasă îndreptare. Primeşte-mă, dar, şi nu mă părăsi; căci ştiu şi înţeleg că ochii Tăi nu se vor scârbi până-n sfârşit de mine! Iar eu întunecatul, nerăbdând a mai primi chipul greşelilor, cu îndrăznire, întru nădejde de mântuire îţi cer: mila Ta nu o lua de la mine ca să nu se tulbure sufletul meu şi să nu rămân până în sfârşit gârbovit în păcate!
Aşază Doamne, bucuria făgăduinţei Tale în inima mea şi mă păzeşte şi poruncile dreptăţii Tale să mă străjuiască. Nu Te depărta de mine şi voi păzi cele plăcute Ţie. Că fără Tine se risipesc zilele mele şi durerile morţii mă cuprind. Adu-Ţi aminte de robul Tău şi nu mă lepăda; ca să laud numele Tău şi să cinstesc toată ziua marea cuviinţă a Ta. Cuvântare de slavă voi aduce Ţie şi Duhul Tău cel Sfânt mă va povăţui. Închinăciune voi aduce Ţie pentru că Tu cu mine eşti şi de-a pururi eşti dorirea cea mai presus de orice dorire. Sărac sunt eu întru plinirea faptelor celor de folos; nebăgător de seamă sunt cu privire la cele ce-mi stau înainte şi-n toată vremea, cu rea ştiinţă, mă lipsesc de toată bunătatea. Vrăşmaşul binelui sunt şi mă înduplec a fi şi iarăşi mă arăt pururea nelecuit de patimi; rănit de toată fărădelegea şi orb şi mut şi slăbănogit sunt întru adâncul fără de sfârşit al nedreptăţilor.
Ieşi în căutarea mea, Doamne, şi nu mă da pe mine să pier pentru păcatele mele. Că rătăcesc pururea şi paşi mei întru fărădelegi s-au ostenit. Aşa Stăpâne, Îndurate şi mult Milostive Doamne, m-am sfârşit întru răutăţi şi n-am voit a mă deprinde spre a-mi spori răbdarea spre cele de folos. Nici cele făgăduite n-am râvnit şi nici bucuria luminii celei neapuse n-am primit. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi! Află-mă şi mă miluieşte!
Rănit şi gol, întunecat şi fără de suflare zac în greşelile mele cele fără de număr. Iar Tu, suflarea de viaţă cea dintâi dăruieşte-mi! Că de la Tine voi lua izbăvire şi întru nădejdea spre Tine mă voi ridica să aduc slavă numelui Tău, Doamne. Făgăduinţele mele voi păzi şi lauda mea întru pocăinţă o voi aduce Ţie. Nu mă nesocoti, Doamne, şi ochii Tăi nu-i întoarce de la mine. Căutându-Te am ostenit şi zilele mele sau stins departe de Tine. Ajutorul meu eşti Tu! Spre Tine am nădăjduit să nu mă lepezi şi bucuria vederii Tale să nu o treci de la mine.
Îndurătorule, Doamne, nu mă lăsa în fărădelegi, şi întru mila bunătăţii Tale tămăduieşte neputinţele mele. Ziditorul meu, nu mă lăsa pe mine! Ajutorul meu, acoperă-mă pe mine! Tămăduitorul sufletului meu, curăţeşte fărădelegile mele; Ia aminte spre strigarea mea şi tânguirea mea nu o lăsa fără răspuns.
Venit-ai Doamne, precum ai zis, tămăduindu-mi neputinţele şi rănile mi le-ai legat. Trupul cel sfărâmat de mine mi-ai ridicat şi sângele meu Ţi l-ai luat asupră-Ţi! Ochii mei cei legaţi cu nevederea au zărit cele bune, iar sfatul cel rău al inimii mele a primit izbăvirea povăţuirilor Tale! Eu cel zidit de Tine Te-am părăsit şi întru răutăţi m-am ascuns! În întristări m-am sfârşit toată ziua, pentru aceea, acum cu nestăpânită durere Te caut. Revarsă mila Ta peste sufletul meu şi roua Duhului Tău cel Sfânt pogoar-o peste mine.
Sunt singur, fără de tărie şi fără de ajutor! Sunt stins întru neputinţe şi asuprit cumplit de patimile mele! Mă iartă Doamne şi mă tămăduieşte! Mă luminează Doamne şi mă întăreşte! Mă îndreptează Doamne şi dragostea Ta nu o răpi din inima mea cea mult chinuită de rele. Înviază-mă, Doamne, ca să slăvesc în veci bunătatea Ta şi pacea Ta cea nemărginită şi mila Ta ce plină de îndurare. Păzeşte-mă cu braţul Tău cel puternic şi cu tăria făgăduinţelor Tale! Ajută-mă în necazuri şi de toată nevoia scapă-mă, ca să laud pururea minunile Tale şi povăţuirea Ta cu mulţumire să o primesc spre binecuvântare. Căci fără de minte sunt căile mele şi cugetele mele sfaturi păcătoşite sunt; Şi iată până în sfârşit voia Ta o am lepădat şi de rele nicidecum nu m-am despărţit.
Căutându-Te Te-am aflat şi am văzut cum întru milostivire Te-ai aplecat să-mi legi sfâşiatele răni şi milostiv fiind Tu, de Tine nu m-ai lipsit! Dar pururi voia mea împotrivă mi-a stat, ca să nu pricep doririle Tale şi bunătatea Ta spre mine să nu o dezleg şi de tot felul de lucruri deşarte să-mi poticnesc piciorul.
Auzit-am Doamne cuvintele gurii Tale şi de povaţa Ta mi-am adus aminte. Cei temători de Dumnezeu au vestit bunătăţile ce au să fie şi părintele meu cel după trup întru frică strigând m-a întors pre Tine. Ajuns-au, dar, cercetările dreptăţii Tale la mine şi până la iadul învârtoşării mele mila Ta s-a plecat. Cercetatu-m-ai şi ai ajuns cu mila Ta până în cele mai de plâns ale mele. Cu Duhul Tău m-ai atins şi întru pribegia mea m-ai căutat. Oasele mele ai uns cu mirul tămăduirii şi teama pentru greşeli în rărunchi mi-ai zidit-o.
Am priceput, Doamne, slava Ta, şi ştiu acum cum vei veni Tu să judeci vii şi morţii! Am văzut minunile Tale când ne-ai chemat la Tine pe noi cei şchiopi şi orbi şi mult slăbănogiţi! Oare ce vei voi să adaugi beteşugurilor ca să le schimbi în măriri; şi bolilor noastre ce vei face; şi cum pe toate vei voi a le duce?! Că ne vom stinge precum stelele cerului la mijirea zorilor şi ca nisipul ne vom scurge în mare. Aşezământul vechi, a tot trupul, ca un vas al olarului se va zdrobi şi templul acesta de lut, lucrat de mâinile Tale, sub pajişti tăcute se va ascunde. Ca să pricepem temerea de Tine şi să vedem temeiul zidirii Tale de-acolo de dincolo de moarte.
Oare până în sfârşit aşteptându-Te mă vei uita, sau iarăşi mă vei chema din moarte la viaţă?! Să văd ce fel va fi până în sfârşit veşnicia şi cum ai să mai ridici din ţărână această inimă a mea pe care din pântecele maicii mele ai rânduit-o să bată pentru Tine. Şi cum mai chema-vei paşii mei să trec întru cele de bucurie ale Tale?!
Aşteptând slava Ta cu buzele mele cele sfărâmate de dor te voi slăvi şi viaţa mea risipită pe mii de ani, rătăcitoare se va întoarce în veşnicii. Ţărâna – care sunt – va rodi şi întru lipsa durerii mă voi asemăna penei de vultur; în văzduh am să vestesc bucuria luminii şi tainele Tale cu uşurare am să-nţeleg. Că ne-ai zidit pentru Tine Doamne şi pururea mila Ta va răsări peste veacuri.
Să Te slăvim vor cere inimile noastre, iar Tu ca şi odinioară smerindu-Te, spăla-ne-vei picioarele şi iarăşi la masa Ta ne vei pune. Fă Doamne precum ai gândit şi din adânc de primejdii ne scoate. Ajută-ne Sfinte întru puterea Ta şi din robia uitării ne cheamă. Păzeşte-ne Puternice întru dragostea Ta. Cu darul Tău cel bun pururea ne hrăneşte.
Miluieşte-ne pre noi Doamne de-a pururi, auzi-ne şi întru milostivire ne mântuieşte!

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care Te-ai născut din Sfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria și în iesle ca un prunc ai fost culcat, însuți pe mine roaba Ta (N), care astăzi am căzut în păcat de ucidere cu voie (sau fără de voie) și am lepădat pe cel zămislit întru mine miluiește-mă după mare mila Ta și iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie. Ferește-mă de toate uneltirile diavolului și curățește-mi întinăciunea; vindecă-mi durerile; sănătate și putere trupului și sufletului dăruiește-mi, Iubitorule de oameni, și cu înger de lumină păzește-mă de toată năvălirea nevăzuților demoni. Așa, Doamne, scapă-mă de neputință și de slăbiciune și mă curățește de toată întinăciunea cea trupească și de tot felul de dureri ale pântecelui ce vin asupra mea. Și, prin mila Ta cea multă, ridică-mă, întărindu-mi neputinciosul meu trup și mă scoală din patul în care zac. Că în păcate și în nelegiuiri ne-am născut și toți suntem necurați înaintea Ta, Doamne, și cu frică strigăm și grăim: Caută din cer și vezi neputința noastră, a celor osândiți. Iartă-mă pe mine, roaba Ta (N), care în păcat de ucidere cu voie (sau fără de voie) mi-am lepădat pe cel zămislit întru mine; și pe toți câți s-au aflat și s-au atins de mine, ca un Dumnezeu bun și de oameni iubitor, după mare mila Ta, miluiește-i și-i iartă, ca Tu singur ai putere a ierta păcatele și fărădelegile, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi.

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.
Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese. Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin.

În orice împrejurare te-ai afla, de bucurie, de întristare, lipsă ori bunăstare, înalţă gândul smerit şi inima curată către Dumnezeu, aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El, Care ascultă chemările sincere şi curate, nu te va trece cu vederea.
Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea lor; Cel ce aşişderea ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngroziri şi cu suferinţe grele pe dreptul Iov, robul Tău, pentru a se vădi şi mai lămurit virtuţile şi credinţa lui cea întru Tine; Cel ce ai dat îngăduinţă Satanei să se apropie cu ispitire de însuşi Fiul Tău spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşărtăciunile acestei lumi, pentru ca înfrânt şi ruşinat acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, Satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui unuia să-I slujeşti”; Cel ce tuturor drepţilor şi sfinţilor Tăi le-ai dat vremi de ispitire şi de grele îndolieli, pentru ca prin ele, lămurindu-se, să iasă şi să rămână şi mai întăriţi în credinţă, în nădejdea, în dragostea şi în supunerea cea către Tine; Însuţi, atotputernice şi preabunule Stăpâne, ajută-mi şi mie în această clipă grea, când duhul Satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli şi cu îmboldiri şi amăgiri viclene frământă inima şi sufletul meu; arată-mi mie, Milostive, adevărul şi calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, să mă pot bucura de cuvintele Apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El”. Dăruieşte-mi, Stăpâne, inimă curată şi credinţă tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David: „Doamne cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi cel ce înalţi fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui; a Domnului este mântuirea şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”. Amin.

Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi duhurile necurate nu-mi dau pace, dar întru Tine îmi pun toata nădejdea şi pazei Tale mă încredinţez întreg, că Tu cunoşti pricina răului care mă bântuie şi eşti dezlegarea tuturor legăturilor necurate. La Tine toţi perii capului meu sunt număraţi. De Tine toţi demonii ştiu şi se cutremură. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, să îndepărtezi de la mine orice duh necurat şi orice rău pierzător de suflet, scoţându-mă pe mine biruitor peste toată făcătura diavolească, sub acoperământul dreptei Tale şi întru Crucea Ta cea atotizbăvitoare.
Că Tu eşti întărirea şi scăparea noastră în veci, Hristoase Dumnezeule şi Ţie slavă Îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Doamne, norii negri ai nefericirilor se grămădesc asupra capului meu şi întristările mă chinuie. Dar, deşi sufăr, nu îndrăznesc să cârtesc asupra Ta, Preabunule, Căci Tu eşti totdeauna sprijinitorul meu şi piatra cea neclintită, pe care sunt întemeiate nădejdile mele. Tu cunoşti Dumnezeule pricinile nefericirilor şi întristărilor mele şi îngrijeşti de soarta mea. Deşi sufăr, dar ştiu că Tu mă iubeşti şi acestă încredinţare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea şi în bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj şi cred, că având ajutorul Tău voi ieşi învingător.
Cel care cârmuieşti lumea şi soarta muritorilor, cârmuieşte şi corabia vieţii mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniştit. Înţelepciunea Ta să mă povăţuiască pururea în calea binelui şi a fericirii, pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi şi ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.
Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

Dumnezeul meu, să nu-i părăsești pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toți lângă Tine.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli ușoare sau grave.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități sufletești.
Pomenește, Doamne, pe conducătorii țărilor și ajută-i să conducă creștinește.
Pomenește, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomenește, Doamne, pe familiile care au probleme și pe cei divorțați.
Pomenește, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toți cei îndurerați și nedreptățiți în această viață, pe văduvi și pe văduve.
Pomenește, Doamne, pe toți cei întemnițați, pe anarhiști, pe narcomani, pe ucigași, pe făcătorii de rele, pe hoți, luminează-i și ajută-i să se îndrepte.
Pomenește, Doamne, pe toți cei înstrăinați.
Pomenește, Doamne, pe toți cei ce călătoresc pe mare, pe uscat și prin aer, și-i păzește.
Pomenește, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfințiți ai Bisericii și pe credincioși.
Pomenește, Doamne, toate frățiile monahale, pe stareți și pe stărețe, pe monahi și pe monahii.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniți.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care și-au lăsat casele și serviciile lor și se chinuiesc.
Pomenește, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă și pe refugiați.
Pomenește, Doamne, toate popoarele, să le ții în brațele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzești de orice rău și de război. Și iubita noastră țară, zi și noapte să o ții la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzești de orice rău și de război.
Pomenește, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptățite, încercate și dăruiește-le lor milele Tale cele bogate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufletești și trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

Dumnezeule Cel Prea Înalt, Care eşti slăvit de toată făptura cu cântări de laudă, Cel Ce Te odihneşti pe scaunul slavei, dar nu Te depărtezi nici de scaunele inimilor smerite, Izvorul Cel pururea curgător al bunătăţii, Care adapi din destul brazdele inimilor umilite şi trimiţi la bună vreme lumina şi căldura iubirii Tale de oameni, ca să culegi din lanul sufletelor spicele faptelor bune, Însuţi Îndurate Stăpâne, Oceanul milostivirii întru Care cufundăm toate nădejdile noastre de mântuire, Cel nevăzut de heruvimi, dar arătat de oameni în oglinda Trupului Unuia Născut Fiului Tău, ia aminte la nevredncele noastre rugăciuni şi revarsă din destul tuturor roua milei Tale dătătoare de pace.
De vei căuta la nevrednicia noastră, vom fi după dreptate aruncaţi în focul cel veşnic, căci ca nişte desfrânaţi am vieţuit, îmbrăţişând patimile cele osânditoare ale sufletului şi trupului nostru. N-am plinit poruncile Tale şi totdeauna întru prostia noastră am căutat să aprindem focul patimilor, dar prin aceasta nu am reuşit decât să aprindem focul dreptei Tale mânii şi ne-am supus judecăţii. Însă nevoind încă să ne pierzi pe noi întru fărădelegile noastre ai îngăduit să aşezi înaintea noastră acceastă rânduială binecuvântată a postului, ce este oglinda în care privim sufletele noastre urâţite de păcat şi ne tânguim ca Adam, cerând veşmântul milostivirii Tale. Nu ne ruşina pe noi nici pe această cărare a pocăinţei pe care am pornit, ci arată-ne biruitori asupra vrăjmaşilor nevăzuţi, întrarmându-ne cu sabia rugăciunii Tale, cu care să tăiem toate gândurile osânditoare. Curăţeşte inimile noastre, trimitând apa îndurărilor Tale întru care îneacă toată cugetarea cea pătimaşă. În noroiul slavei deşarte pururea alunecăm şi cădem în groapa tuturor răutăţilor, fiind cu totul osândiţi. Tinde-ne mână de ajutor Stăpâne, şi ne urcă pe noi pe muntele nevoinţelor, dăruindu-ne totodată şi lumina pocăinţei.
Prin gustarea din otrava păcatului ne-am pricinuit moarte sufletului şi ne-am despărţit de petrecerea întru lumina poruncilor Tale. Dar ca Un Milostiv vino întru întâmpinarea noastră şi ne dăruieşte îmbrăţişarea iertării. Greu apasă asupra noastră povara trupului celui legat cu lanţurile patimilor. Însă Tu, Hristoase, ca Unul Ce până în adâncurile iadului Te-ai pogorât, ca să dezlegi blestemul lui Adam, pleacă-Te cu milă şi spre noi. Pentru tămăduirea noastră de cumplitele neputinţe ale sufletului şi trupului ne-ai rânduit acest canon al postului; pentru aceasta, învredniceşte-ne şi pe noi a-l plini cu inimă curată şi cu nădejde în purtarea Ta de grijă. Dăruieşte lacrimi de gânduri umilite, ca să spălăm toată necurăţia inimii şi ochii noştri cei întinaţi cu priveliştile păcatelor luminează-i, ca totdeauna să contemple icoana frumuseţii Tale luminate de virtuţile ce ne poartă pe calea asemănării cu Dumnezeu. Mâinile noastre grabnic lucrătoare spre fapte osânditoare îndreptează-le spre lucrarea poruncilor Tale.
Picioarele cele ce aleargă în căile deşertăciunii le abate spre cărarea faptelor bune. Mintea noastră cea spurcată de gânduri rele o curăţeşte cu mulţimea îndurărilor Tale şi o fă primitoare de cugetări dumnezeieşti. Cu mirul înţelepciunii Tale bine înmiresmează mintea noastră pe care am stricat-o cu mirosul cel greu al gândurilor necurate. Inima pe care Însuţi ai sfinţit-o ca tron al înţelegerilor înalte ce desfătează mintea heruvimilor noi, nevrednicii am făcut-o groapă primitoare de gunoiul patimilor. Cinstea dumnezeiască Stăpâne, cu care ne-ai încununat pe noi am pierdut-o, făcându-ne slujitori patimilor. Zidirea mâinilor Tale suntem, toţi pecetluiţi cu gândul voinţei Tale de mântuire, dar neascultând poruncile Tale, ne-am abătut pe căile nedreptăţii. Din pământ m-ai zidit şi cu suflarea duhului iubirii Tale m-ai arătat ca o făptură minunată, încununată cu frumuseţe dumnezeiască. Dar eu neluând seama la cinstea cu care m-ai învrednicit m-am coborât în adâncul fărădelegilor.
Însă, pentru că sunt făptura mâinilor Tale, ce ascund icoana darurilor Tale, măcar că e prăfuită de patimi, o, minune, cu dor priveşti spre mine, cel nevrednic. Dar eu nu pricep nici măreţia fiinţei mele, fiind cufundat în somnul neştiinţei, şi nu înţeleg nici înălţimea chemării spre îndumnezeire. Cu totul sunt trup şi toată viaţa mea nu îşi are curgerea decât pe orizontală printre furtuna grijilor lumeşti. Vai, mie ! Că am nesocotit înălţimea chemării Tale şi m-am făcut rob patimilor stricătoare, deşi în gândul Tău am fost zidit ca împărat peste toată zidirea. Darurile cele veşnice ale milostivirii Tale voieşti să mi le dai, dar eu alerg după bunurile trecătoare ale acestei lumi. Mă îndulcesc de cuvintele dumnezeieşti, dar la vremea lucrării faptelor sunt biruit de însăşi trândăvia mea. În urechile inimii îmi răsună cuvintele înţelepciunii, dar când mi se cere lucrarea cea mărturisitoare a credinţei uşor sunt biruit de patimi şi îndemnurile luminoase mi se par o povară prea grea de purtat în faptă.
Cum mă voi înfăţişa înaintea Ta Stăpâne, când vremea vieţii pentrecându-o în păcate, nu am învăţat nici până acum a mă ruga ? În lanţurile multor neputinţe şi patimi mă văd totdeauna pe mine legat, dar lenevirea şi împietrirea inimii mele în necredinţă nu-mi dau voie să alerg spre limanul rugăciunii. Patimile mă covârşesc, dar tot rămân încleştat în lenevirea de a mă ruga. Cum voi câştiga mântuirea, când nesocotesc toate virtuţile şi sunt străin de cercetarea păcatelor mele ? Cum mă voi înfăţişa înaintea Ta când nu am început a învăţa nici alfabetul rugăciunii. Mă îngrozesc de judecată, osânda mă înspăimântează, dar tot nu vin la pocăinţă. Însuşi mă deznădădjuiesc de îndreptarea mea prin propriile puteri. Pentru aceasta, Te rog pe Tine, Izvorule al milostivirii, cu judecăţile pe care le ştii, adu-mă pe mine la limanul pocăinţei, ca să câştig şi eu izbăvire din muncile cele cumplite gătite pentru păcatele mele.
Iată vremea postului îmi stă înainte. Nu ştiu cum să pun început pocăinţei mele, dar te rog pe Tine să ridici norul patimilor de pe cerul inimii mele şi să-mi dai ploaie de lacrimi cu care să înmoi pământul inimii mele, cel uscat de arşiţa patimilor. Tinde-Ţi mâna Ta dintru înălţime şi ne binecuvintează pe noi, pe toţi, dând din destul fiecăruia ca Un Milostiv, talanţii darurilor Tale spre înmulţirea cu înţelepciune în vremea postului. Iar la sfârşitul perioadei de nevoinţă rânduite să-Ţi aducem şi noi ca văduva din Evanghelie cei doi bănuţi ai micilor noastre osteneli, postul şi rugăciunea, cu care să aflăm iertarea păcatelor, aşezându-i în vistieria milei Tale. Dă-ne Stăpâne, a ne nevoi cu înţelepciune în aceste zile rânduite de Tine spre curăţirea sufletelor şi trupurilor noastre. Însuşi păzeşte piciorul nostru de alunecarea în cursele înşelăciunii, pe care vrăjmaşii noştri nevăzuţi pururea ni le întind, voind a ne prăbuşi pe noi în adâncul iadului. Dar Tu, ca Un Milostiv, nu ne lăsa Doamne, pradă dinţilor lor, ci întăreşte-ne cu puterea Ta dumnezeiască. Îmbracă-ne cu veşmântul milostivirii, ca să privim cu bunăvoinţă şi dragoste pe aproapele nostru.
Dă-ne şi coiful nădejdii în vremea tulburării gândurilor rele şi întrarmează-ne cu săgeţile rugăciunii de foc, ca să doborâm pe vrăjmaşii cei ce ne necăjesc. Moise a postit 40 de zile şi a primit din mâna Ta tablele legii, însă acum Însuţi scrie cu degetul Tău dumnezeiesc gândurile înţelepciunii Tale, care să ne călăuzească la tot lucrul cel bun. Suntem firi slabe şi lesne biruite de păcat, dar cu braţul puterii Tale ridică-ne deasupra valurilor patimilor noastre şi dă-ne a privi spre adâncurile milostivirii Tale. Pune în inimile noastre dragostea de rugăciune şi cu adierile dorului Tău învăluie sufletele noastre. Învaţă-ne a iubi mai mult curăţia şi mintea noastră o arată tablă a cugetărilor îngereşti scrise cu slovele Duhului Tău înţelepţitor. Să se atingă de inima noastră împietrită scânteia iubirii Tale de oameni şi să o prefacă în ceară în care cu degetul Tău dumnezeiesc să închipui cuvinte iubitoare faţă de aproapele. Greu suferim povara neputineţelor noastre şi adesea ne tânguim fiind biruiţi de vărjmaşii noştri nevăzuţi, dar adâncul milostivirii şi îndurărilor Tale este mare, deci totdeauna sprijineşte-ne cu braţul Tău puternic pe cărarea postului.

Ascultă-mă, Domnul meu şi Ziditorul meu, ascultă-mă iaraşi pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, că de multe ori Ţi-am făgăduit să-mi schimb viaţa mea cea rea şi nicidecum nu am schimbat-o. Greşit-am, Doamne, greşit-am şi cunosc greşelile mele şi îmi pare rău că le-am făcut, şi mi-e ruşine să vin înaintea feţei Tale, ieşind, de atâtea ori din cuvântul meu şi nepărăsindu-mă de păcatele mele. Şi ce voi zice pentru nemulţumirea mea cea mare, şi unde mă voi duce? Atâtea strâmbătăţi ce am făcut! Către Tine vin, Stăpânul meu mult milostive, şi cad cu multă îndrăzneală la picioarele Tale, de vreme ce văd că pentru păcatele mele ai primit înjositoarea moarte pe cruce şi chemi pe păcătoşi prin Scripturile Tale către Tine să strigi cu gura Ta: Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară. Drept aceea, Doamne, primeşte-mă şi pe mine nevrednicul şi-mi iartă toate păcatele şi-mi dă harul Tău şi binecuvântarea Ta, pentru mare şi nemăsurată milostivirea Ta. Că eu sunt foarte căit; căci am greşit înaintea Ta şi am mâniat bunătatea Ta cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul, cu voie şi fără de voie. Drept aceea, de astăzi înainte făgăduiesc cu adevărat, cu darul şi cu ajutorul Tău, să nu mă mai întorc la greşelile mele cele dintâi, alegând mai bine moartea, decât să calc vreuna din poruncile Tale. Şi hotărăsc să Te ascult şi acum şi pururea, şi să mă închin numelui Tău celui Sfânt, dulcele meu Iisus, şi să Te măresc în vecii vecilor. Amin.

Prima rugăciune
Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici mi se cade, ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este deșartă toată și surpată, și nu ai la mine loc cuviincios, ca să-Ți pleci capul; ci pe cum, dintru înălțime pentru noi Te-ai umilit, pleacă-Te și acum la umilința mea. Si pe cum bine ai voit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa binevoiește a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet și în spurcatul meu trup.
Și precum nu ai socotit a fi lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii, în casa lui Simon leprosul, așa binevoiește a intra și în casa sufletului meu celui umilit, al leprosului și păcătosului. Și precum nu ai respins pe păcătoasa, cea asemenea mie, care s-a apropiat și s-a atins de Tine, așa Te îndură și spre mine păcătosul, care mă apropii și mă ating de Tine. Și precum nu Te-ai scârbit de spurcata și blestemata ei gură, ceea ce Te săruta, așa nu Te scârbi nici de gura mea, și mai spurcată, și mai blestemată, nici de urâte și necurate buzele mele, și de limba mea cea cu totul necurată. Ci să fie mie cărbunele preasfântului Tău Trup și al scumpului Tău Sânge, spre sfințire și luminare și spre întărirea umilitului meu suflet și a trupului, spre ușurarea greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavolească, spre schimbarea și împiedicarea diavolească, spre schimbarea și împiedicarea vicleniei și relei mele deprinderi, spre omorârea patimilor, spre împlinirea poruncilor Tale, spre adăugarea dumnezeiescului Tău har, și spre dobândirea împărăției Tale. Că nu ca un nepăsător mă apropii de Tine, Hristoase Dumnezeule, ci nădăjduind întru bunătatea Ta cea nespusă, și pentru că, stând departe multă vreme de împărtășirea Ta, sa nu fiu sfâșiat de lupul cel înțelegător. Pentru aceea mă rog Ție: Precum singur ești sfânt, Stăpâne, sfințește-mi trupul și sufletul, mintea și inima, măruntaiele și pântecele, și întreg mă înnoiește, și înrădăcinează frica Ta întru mădularele mele, și sfințirea Ta fă-o neștearsă din mine. Și fii mie ajutor și sprijinitor, îndreptând în pace viața mea, învrednicindu-mă și de a sta de-a dreapta Ta, împreună cu Sfinții Tăi. Pentru rugăciunile și mijlocirile preacuratei Maicii Tale, și ale preacuratelor Puteri fără de trup care slujesc Ție, și ale tuturor Sfinților, care din veac bine Ți-au plăcut. Amin.

A doua rugăciune
Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, ca să intri sub acoperământul sufletului meu: ci deoarece Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind mă apropii. Poruncește și voi deschide porțile care Tu singur le-ai făcut, și intră cu iubirea de oameni, așa cum ești; intră și vei lumina cugetul meu cel întunecat. Cred că vei face-o aceasta, pentru că nu Te-ai ferit de păcătoasa care a venit la Tine cu lacrimi, nici ai lepădat pe vameșul care s-a pocăit, nici pe tâlharul care a cunoscut împărăția Ta nu l-a alungat, nici pe prigonitorul cel ce s-a pocăit nu l-a lăsat precum era, ci pe toți care au alergat cu pocăință la Tine i-ai înșirat în ceata prietenilor Tăi: cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și pururea, și în nemărginiții veci. Amin.

Ştiu, Doamne, că cu nevrednicie mă împărtăşesc cu preacurat Trupul Tău, şi cu scump Sângele Tău, şi sunt vinovat, şi osânda îmi mănânc şi-mi beau, nesocotind Trupul şi Sângele Tău, al Hristosului şi Dumnezeului meu; ci întru îndurările Tale nădăjduind, mă apropii la Tine, Cel ce ai zis: Cel ce mănâncă Trupul meu şi bea Sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Îndură-Te deci spre mine, Doamne, şi nu mă da spre batjocură pe mine păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta; şi să-mi fie mie Sfintele acestea spre vindecare, şi curăţire, şi luminare, şi pază, şi mântuire, şi spre sfinţirea sufletului şi a trupului; spre depărtarea a toată nălucirea şi fapta vicleană, şi lucrarea diavolească ce se lucrează cu dinadinsul întru mădularele mele; spre îndrăznirea către Tine şi spre iubirea Ta; spre îndreptarea vieţii şi spre întărire; spre adăugarea virtuţii şi a desăvârşirii; spre împlinirea poruncilor; spre împărtăşirea cu Sfântul Duh; spre merindea vieţii veşnice, şi spre răspuns bine primit la înfricoşata judecată a Ta, iară nu spre judecată, sau spre osândă. Amin!

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cela ce singur ai putere de a ierta oamenilor păcatele, ca un bun şi iubitor de oameni, iartă mie toate greşelile făcute cu ştiinţa şi cu neştiinţa, şi mă învredniceşte, fără de osândă să mă împărtăşesc cu dumnezeieştile, preamăritele, preacuratele, şi de viaţă făcătoarele Tale Taine, nu spre pedeapsă, nici spre adăugarea păcatelor, ci spre curăţire şi sfinţire, şi spre agonisirea vieţii şi împărăţiei ce va să vie, spre zid de ajutor, şi spre fugărirea celor potrivnici, spre stârpirea greşelilor mele celor multe. Că Tu eşti Dumnezeul milei, şi al îndurărilor, şi al iubirii de oameni, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Tatălui, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!

În orice împrejurare te-ai afla, de bucurie, de întristare, lipsă ori bunăstare, înalţă gândul smerit şi inima curată către Dumnezeu, aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El, Care ascultă chemările sincere şi curate, nu te va trece cu vederea.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi Făcător de bine. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. lzbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea I
Ţie, Dumnezeul şi Făcătorului meu în Treime Sfântă slăvit, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, mă închin, Îţi încredinţez sufletul şi trupul meu şi mă rog: Tu mă binecuvântează, Tu mă miluieşte, şi de orice rău lumesc, diavolesc şi trupesc mă izbăveşte. Şi dă-mi cu pace, fără de păcat să petrec ziua aceasta, întru slava Ta şi spre mântuirea sufletului meu. Amin.

Rugăciunea a II-a
În mâinile preamăritei Tale milostiviri, o, Doamne al meu, îţi încredinţez sufletul şi trupul meu, simţurile şi vorbele mele, cugetele şi gândurile mele, faptele mele şi toate mişcările trupului şi sufletului meu; intrarea şi ieşirea mea, credinţa şi vieţuirea mea, trecerea şi sfârşitul vieţii mele, ziua şi ceasul ultimei mele suflări, moartea mea, adormirea sufletului şi a trupului meu. O, Preamilostive Doamne, Care cu bunătatea şi nerăutatea ta acoperi păcatele întregii lumi, Tu pe mine care sunt cel mai păcătos dintre toţi oamenii, mă primeşte în mâinile Tale şi mă izbăveşte de tot răul, curăţă mulţimea fărădelegilor mele, îndreptează viaţa mea cea rea şi ticăloasă, fereşte-mă de căderile în păcat ce vor să vină, ca niciodată să nu mânii iubirea Ta de oameni cu care acoperi neputinţa mea de diavoli, de patimi şi de oamenii cei răi. Pe vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi intoarce-i, şi pe mine mă călăuzeşte pe calea cea mântuitoare ca să ajung la Tine, limanul dorinţelor mele. Dăruieşte-mi sfârşit creştinesc, cu pace şi neruşinat, păzeşte-mă de duhurile răutăţii, iar la Înfricoşata Judecată, Milostiv fii robului Tău şi mă numără cu oile cele binecuvântate de-a dreapta Ta, ca împreună cu ele, pe Tine Creatorul Meu, să Te slăvesc în veci. Amin.

Rugăciunea a III-a
Slavă Ţie, împărate, Dumnezeule Atotputernice, Care cu purtarea Ta de grijă cea Dumnezeiască şi de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine păcătosul şi nevrednicul, a mă scula şi a dobândi intrare în Sfântă Casa Ta, primeşte, Doamne, şi glasul rugăciunii mele ca şi al sfinteleor şi înţelegătoarelor Tale puteri, şi binevoieşte ca din inimă curată şi cu duh de umilinţă, să Ţi se aducă Ţie laudă din necuratele mele buze, ca şi eu să mă fac părtaş fecioarelor înţelepte cu luminata făclie a sufletului meu şi să Te slăvesc pe Tine Dumnezeu Cuvântul, Cel slăvit în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Amin.

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre.
Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon …
Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase …
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere– tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav:

Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare.
Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.
Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne.
Ne doare totul în noi.
În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui.
În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.

Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămădiueşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

Rugăciune pentru vindecare
Dumnezeule Atotputernice, Cela ce cu mila Ta pe toate le zideşti spre mântuirea neamului omenesc, cercetează-l pe robul Tău (…), pe cel ce cheamă numele lui Hristos, vindecă-l de toată boala trupească şi slobozeşte-l de păcat şi de ispitirile păcătoase, de orice necazuri, şi orice asuprire vrăjmăşească îndepărteaz-o de la robul Tău. Ridică-l pe el din patul păcatului şi îl aşează în Sfânta Ta Biserică – sănătos cu trupul şi cu sufletul ca să slăvească împreună cu toţi oamenii, prin fapte bune, numele lui Hristos, că Ţie îţi înălţăm slavă împreună cu cel fără de început al Tău Fiu şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeule Atotputernice, Cela ce cu mila Ta pe toate le zideşti spre mântuirea neamului omenesc, cercetează-l pe robul Tău (…), pe cel ce cheamă numele lui Hristos, vindecă-l de toată boala trupească şi slobozeşte-l de păcat şi de ispitirile păcătoase, de orice necazuri, şi orice asuprire vrăjmăşească îndepărteaz-o de la robul Tău. Ridică-l pe el din patul păcatului şi îl aşează în Sfânta Ta Biserică – sănătos cu trupul şi cu sufletul ca să slăvească împreună cu toţi oamenii, prin fapte bune, numele lui Hristos, că Ţie îţi înălţăm slavă împreună cu cel fără de început al Tău Fiu şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, îmi recunosc şi îmi mărturisesc păcatele mele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot locul. Am greşit umblând după voile păcătoase ale trupului, Te-am mâniat, Te-am scârbit şi Te-am întristat. Mi-ai întins cu bunătatea Ta de multe ori Sfântul Trup şi scump Sângele Tău, voind să Te uneşti cu mine, dar eu robindu-mă iarăşi de păcat, am căzut. Nădăjduiesc în mila şi bunătatea Ta, care primeşte pe tot sufletul cel necăjit şi întristat. Căci Tu ai spus prin glasul proorocului David, că inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu ai depărtat pe cei ce au venit la Tine cu umilinţă. De aceea gândindu-mă la înfricoşata Ta judecată şi văzându-mă lipsit de fapte bune şi fără răspuns, îmi plec genunchii rugându-te să mă ierţi, să mă primeşti, să nu îmi spui că nu mă cunoşti pe mine, pentru că amar va fi mie depărtându-mă pentru veşnicie de Faţa Ta, cea plină de strălucire şi mergînd în întunericul cel mai de jos. Ci dă-mi putere, înţelepciune, credinţă, nădejde şi dragoste, împreună cu toate virtuţiile creştineşti, întăreşte-mă şi mă scapă de boli, necazuri, încercări şi vrăjmaşi, iar pentru rugăciunile Preacuratei Maicii tale, a sfinţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor, mîntuieşte-mă de veşnica osândă şi mă fă părtaş Impărăţiei Tale, ca acolo în veşnicie, să văd şi să mă bucur de slava Ta. Amin.

Dumnezeule, întru numele Tău mân­tuiește-mă și întru puterea Ta mă ju­decă. Dumnezeule, ascultă rugă­ciunea mea; pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine și mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea și m-am abă­tut. Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut asupra mea. Temere și cutremur au venit peste mine și întunericul m-a acoperit.
Doamne, Dumnezeul mântuirii me­le, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugă­ciu­nea mea; că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat!
Miluiește-mă, Doamne, că nepu­tin­­­cios sunt!, Vindecă-mă, că s-a tul­bu­rat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nop­țile îmi stropesc patul cu lacrimile mele și în ele îmi scald așternutul.
Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăj­­duiește spre Dumnezeu și mă voi măr­turisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu.
Domnul este luminarea mea și mân­­tuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?
Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea și scă­pa­rea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu. Amin.

Vino, Viaţa cea fericită şi veşnică şi Dreapta cea atotţiitoare, întru tot Sfinteşi de Viaţă Făcătoruleşi Ziditorule Duh, Cel ce eşti ca stăpânire de aceeaşi cinste cu a Tatăluişi a Fiului, Cărora în trei ipostasuri deopotrivă le este vrednicia, dumnezeirea, unirea gândiriişi conglăsuirea spre Unul.
Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet! Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mineşi m-ai făcut a Te dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetatăşi desfătareaşi slava. Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh, Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule cel peste toate.
Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăităşi cu totul nemistuită, care de-a pururea se revarsă în buzele sufletului meuşi curge ca un izvor în inima mea, îmbrăcăminte care străluceşteşi cu totul arde pe draci, curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioaseşi sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine. Fă-Te mie, Doamne, lumină neînseratăşi soare neapus, în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni, ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoareşi-mi dă mie, Doamne, înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri. Înţelepţeşteşi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire, întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mişi către toţi, întru întoarcere de la leneviaşi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavoluluişi să mă lepăd de eleşi de el;şi cu totul să-mi tai voia meaşi să las cele ale mele întru purtarea Ta de grijă,şi de acolo să nădăjduiesc folosul.
Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea.Şi pe Tine Te binecuvântezşi Te slăvescşiŢie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinteşi Purcezătorşi Celui de o veşnicie cu Tineşi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu, totdeauna, acumşi pururea,şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Dumnezeule! Fiii pe care îi am sunt un dar al bunătăţii Tale. Tu ai făcut a se naşte în mine simţământul care îi face scumpi inimii mele, simţământul dragostei părinteşti.

Ţie îţi închin copiii mei, Doamne! Bine voieşte a le fi lor Părinte; eu sunt un neputincios muritor şi fără de ajutorul Tău nu pot face nimic.

Tu, Cel ce dai hrană păsărilor cerului, Cel ce păzeşti floarea ce răsare în mijlocul stâncilor, Părinte a toată lumea, binevoieşte a îngriji şi de copiii mei, ca să poată fi fericiţi şi în viaţa aceasta, şi în cea viitoare. Ajută-mi să cultiv în ei bunătatea şi printr-o bună creştere să îi fac folositori semenilor.

Dă-le lor, Doamne, înţelepciune, ca să cunoască şi să voiască binele. Dă-le lor comorile cele cereşti ale virtuţii, că acestea sunt bogăţii nepieritoare. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogăţii pământeşti care sunt supuse stricăciunii, ci Te rog să le dai trupuri sănătoase şi iubitoare de osteneală, ca să poată câştiga lupta împotriva relelor vieţii. Păzeşte inimile lor de orice alunecare păcătoasă şi apără nevinovăţia lor.

Rânduieşte, Preabunule Stăpâne, ca ei să ajungă prin harul Tău fii credincioşi ai Sfintei noastre Biserici şi să binecuvânteze Numele Tău în veci.

Doamne, Dumnezeule, iartă-mă că nu ştiu să cresc cum se cuvine aceşti copii pe care mi i-ai dăruit. Iartă-mă, Dumnezeule, iartă-mă! În loc să înveţe de la mine numai cele bune, copiii învaţă şi cele rele şi fără să vreau devin prilej de smintea lă pentru ei. Degeaba îi sfătuiesc să facă binele şi să ţină poruncile dacă ei văd că eu nu le păzesc. Degeaba îi îndemn cu vorbele dacă faptele mele nu sunt pe măsură.

O, cât sunt de vinovat în faţa Ta şi a lor! În loc să Te mărturisesc prin faptele mele, am făcut îm potrivă. Greu cu adevărat este pentru mine, păcătosul, să cresc copiii cum trebuie. Cum va creşte un copil care nu a văzut în părinţii săi pildă de fapte bune?

Iartă-mă, Doamne, iartă-mă! Iartă-i şi pe părinţii, pe moşii şi strămoşii mei, pentru toate păcatele pe care le-au săvârşit, fiind prin ele pietre de poticnire pentru urmaşii lor.

Îndreptează-mă pe mine, păcătosul, Doamne, să duc o viaţă curată ca să-mi pot îndrepta copiii pe calea poruncilor Tale.

Să vină pacea Ta peste casa noastră, să vină peste noi mila Ta, ca să sporim în fapte bune şi în tot ce e bineplăcut Ţie. Ca să petrecem cealaltă vreme a vieţii noastre în pocăinţă şi să dobândim în această viaţă darul Tău, iar în cealaltă, bucuria veşnică. Pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi, vino şi în ajutorul fiului meu (numele), ridicându-l din căderea în care se află.
Nu-l lăsa pe el, Preabunule Doamne, să fie batjocorit de diavol, nici să îşi întineze sufletul prin păcate şi fărădelegi.
Cel ce Te-ai îndurat de Maria Egipteanca şi din iubitoare de desfătări ai făcut-o iubitoare de nevoinţă, iar pe vrăjitorul Ciprian, lepădându-se de slujirea dracilor, l-ai arătat Arhiereu încununat cu cununa muceniciei, vino în ajutorul fiului meu şi ajută-l să se lepede de tot răul.
Ştiu că nici un păcat nu covârşeşte mila Ta. Dă-i lui putere să rupă lanţurile vrăjmaşului prin lacrimi de pocăinţă. Dă-i lui gândul cel bun, să alerge la preot şi să-şi spovedească păcatele. Doamne, nu-l lăsa să se piardă. Deznădejdea mă apasă şi amărăciunea pentru căderea lui îmi tulbură inima. Suspină sufletul meu. Oare când vei veni în ajutor? Oare când ne vom bucura de milele Tale?
Miluieşte-l, Iubitorule de oameni, miluieşte-l, Preadulce Iisuse. Nu lăsa făptura Ta să fie înghiţită de moarte, ci dăruieşte-i să se umple de harul Tău. Ca văzând marea Ta dragoste de oameni, să Te iubească din toată inima sa şi să Te slăvească în vecii vecilor. Amin.
(Dacă rugăciunea se citeşte pentru fiică, se va citi cu schimbările cuvenite.)

O, Sfinte al lui Dumnezeu (numele), care te-ai arătat vas ales al Duhului Sfânt, tu, care ai fost rânduit de Ziditorul lumii să fii ocrotitor al acestui copil care îţi poartă numele din clipa în care a devenit fiu al Bisericii, luminându-se cu Sfântul Botez! Nu am cuvinte să laud vieţuirea ta cea sfântă, nu mă pricep să-ţi mulţumesc pentru ajutorul pe care i-l dai, dar mărturisesc credinţa mea în puterea ocrotirii tale.

Sfinte, care în chip nevăzut îi eşti pavăză împotriva relelor vrăjmaşului, ascultă şi umila mea cerere. Învaţă-l să iubească rugăciunea, Biserica, să-şi iubească aproapele. Învaţă-l să ducă o viaţă curată şi sfântă. Să-i fii alături în toate clipele vieţii sale, în toate bucuriile şi necazurile.

Să-i fii povăţuitor tainic până la ultima suflare, iar la Înfricoşătoarea Judecată să mijloceşti la Dumnezeu pentru mântuirea lui ca în vecii vecilor să Îl slăvească pe Atotputernicul Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii.
Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni.
Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească.
Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.

Rugăciunea părinților pentru ajutor copilului la examen
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ajută-l pe copilul acesta (numele) să trea că cu bine această încercare ce îi stă înainte. Cel ce ne-ai cerut să fim înţelepţi caşerpii şi blânzi ca porumbeii, luminează-l pe robul tău (numele) să înveţe ceea ce trebuie ca să fie bine pregătit la examenul care îl aşteaptă.
Tu ştii ce e bine şi ce e rău. În mâinile Tale sunt vieţile noastre. Noi, crezând că este de folos acestui copil să iasă încununat din această încercare, Te rugăm să arăţi şi de această dată puterea ajutorului Tău. Dar să nu fie după voia noastră, Doamne, ci după voia Ta cea sfântă, că Tu îl iubeşti mai mult decât noi şi ştii ce-i este cu adevărat de folos.
Doamne, ajută-l pe robul Tău (numele) să nu caute gloria lumească, ce este degrab trecătoare, ci să caute vieţuirea curată şi sfântă, ca să dobândească Împărăţia cerurilor.
Vieţile oamenilor sunt pline de încercări. Ce folos vom avea dacă vom câştiga bunătăţile vremelnice, de nu le vom dobândi şi pe cele veşnice? Ce folos vom avea de ne va lăuda lumea aceasta, dacă faptele noastre nu sunt bineplăcute Ţie?
Ajută-ne, Dumnezeule, ca numai la Tine să căutăm împlinirea noastră şi să preaslăvim în vecii vecilor Numele Tău cel Sfânt. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Care ne-ai dăruit acest copil, rânduieşte precum ştii intrarea lui în rândul celor drept-credincioşi care au fost luminaţi prin Sfântul Botez. Doamne, dăruieşte-i sănătate şi putere acestui prunc, Tu, Care ai fost crescut cu grijă de către Preasfânta Fecioară.
Doamne, să nu vină peste noi mânia Ta şi să nu îngădui ca acest copil să moară nebotezat. Să nu sufere acest copil din cauza păcatelor noastre, ci să vadă mila Ta şi dragostea Ta de oameni.
Ocroteşte-l, Doamne, şi dăruieşte-i naşterea cea de Sus prin Sfântul Botez, ca să devină fiu al Bisericii Tale. Ţie ne rugăm, Stăpâne, trimite peste el lumina binecuvântării cereşti, că Tu eşti Cel ce asculţi rugăciunile noastre şi Ţie Îţi mulţumim
şi Te slăvim în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeule Atotputernic şi Atoateţiitor, rugămu-ne Ţie pentru robii Tăi [N], pe care unul altuia i-ai hărăzit, aşezându-i sub puterea Tainei Tale şi cu înger păzitor încununându-i, să-i desăvârşeşti întru iubire şi să-i învredniceşti de copii sănătoşi şi de casă îmbelşugată. Iar pe noi, nevrednicii, să ne luminezi şi să ne întăreşti spre a le sta alături după cuviinţă, cu rugăciune şi cu bun sfat, ca nişte mărturisitori şi împlinitori statornici ai voii Tale celei dumnezeieşti şi ai sfintelor Tale rânduieli, şi ca nişte părinţi sufleteşti, părtaşi la împlinirea sfântă a acestei familii. Dăruieşte lor şi nouă, Doamne, ca, în tot timpul, într-un duh întâlnindu-ne, pe Tine să Te preamărim, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea 2
Doamne, Dumnezeul nostru, ai grijă de finii noştri (numele), pe care ni i-ai dat în grijă spre a le fi sprijin în viaţa aceasta.
Dăruieşte-le, Doamne, pace, înţelegereşi dragoste. Binecuvântează casa lor cu toate cele de trebuinţă. Alungă de la ei toată tulburarea trupească şi sufletească, toată cearta şi toată tristeţea. Să vină peste ei darul Tău, Doamne.
Dăruieşte-le să iubeascăşi să păstreze dreapta credinţă, să respecte Biserica şi să ţină rânduielile ei. Să-şi crească urmaşii în frica Ta şi în ascultare de poruncile Tale. Să cunoască finii noştri (numele) dragostea Ta, Doamne, dar şi mustrarea Ta atunci când calcă pe drumuri greşite.
Călăuzeşte-ne pe noi, Doamne, să ştim cum să-i sfătuim să trăiască în înţelegere şi cum să se ferească de duhul necurat al răutăţii, al mâniei şi al desfrânării. Păstrează patul lor curat de orice întinăciune. Păstrează inimile lor departe de ispitele potrivnicului. Ca bine vieţuind, să-Ţi mulţumească şi să Te laude până la sfârşitul vieţii lor. Amin.

Rugăciunea 1
Cel ce ai dăruit robului Tau/roabei Tale [N] izbăvire de păcate prin Sfântul Botez şi i-ai dat ca pe o arvună înnoirea vieţii, Însuţi Stăpâne, Doamne, binevoieşte să strălucească pururea lumina feţei Tale în inima robului Tău acesta [roabei Tale aceasta]; apară păvaza credinţei sale nebântuită de vrajmaşi, păzeşte-i nespurcată şi neântinată haina nestricăciunii cu care s-a îmbrăcat; fii milostiv acestuia [acesteia] şi nouă, părinţilor/naşilor săi, după mulţimea îndurărilor Tale.
Că întru această Sfântă Taină s-a binecuvântat şi s-a slăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Rugpăciunea 2
Doamne, Dumnezeul nostru, Tu Care ne-ai rânduit să fim părinţi duhovniceşti ai acestui copil, dăruieşte-i lui darurile Tale cele bogate. Dă ruieşte-i lui înţelepciune, dragoste, sănătate trupească şi sufletească. Dăruieşte-i lui să sporească în virtute, să-şi iubească aproapele şi să săvârşească numai ce este bineplăcut Ţie.
Doamne, noi nu avem pricepere să-l călăuzim cum se cuvine pe drumul credinţei. Călăuzeşte-l pe el ca un bun şi iubitor de oameni, iar pe noi luminează-ne să-i putem da sfătuirea potrivită.
Dă-ne, Doamne, să-l iubim cu dragoste curată şi sfântă. Să nu căutăm pentru el numai bucurii trupeşti, care sunt degrab trecătoare, ci să-l ajutăm să agonisească darurile duhovni ceşti, care nu se vor lua de la el.
Doamne, dacă din lucrarea vrăjmaşului va fi biruit de păcat, atunci să ne luminezi pe noi ca să-l ajutăm să se ridice. Tu l-ai dat în grija noastră, Tu să ne călăuzeşti cum să-l ajutăm să îşi revină degrabă.
Ajută-ne, Dumnezeule, ajută-ne. Că Tu eşti Cel ce rânduieşti mântuirea noastră şi Ţie slavă Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-ai poruncit să ne iubim unii pe alţii, ajută-ne să împlinim fără împiedicare această porun că a Ta.
Am socotit că este bineplăcut Ţie să înfiem acest copil pe care viaţa l-a lipsit de dragostea părinţilor lui. Dă-ne, Doamne, să-l iubim cu dragostea pe care Tu o sădeşti în inimile noastre. Să găsească la noi dragostea care îi lipseşte şi sufletul lui tulburat să se umple de linişte şi de bucurie. Dă-i lui să Te iubească din toată inima, iar pe noi să ne respecte după cuviinţă, fiind un copil ascultător şi cuminte. Dă-i lui, Doamne, să iubească Biserica, rugăciunea şi toată fapta cea bună.
Dă-i lui, Doamne, să simtă dragostea Ta cea sfântă, care covârşeşte orice dorire. Dă-i lui să fie mădular ales al Bisericii Tale, iar nouă, nevrednicilor, dăruieşte-ne să ducem cu bucurie greutăţile creşterii acestui copil, luminaţi fiind de Tine.
Binecuvântează şi sfinţeşte casa noastră, rânduind toate cele de trebuinţă, că de la Tine vine tot binele şi a Ta este slava, cinstea şi închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.
(Atunci când un copil este înfiat, el trebuie să meargă la biserică împreună cu părinţii care îl înfiază, pentru ca preotul să le citească din Molitfelnic o slujbă specială.)

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai în văţat să ne rugăm unii pentru alţii, ascultă puţina noastră rugăciune pentru copiii care sunt lipsiţi de dragostea părinţilor lor.
Tu, Care eşti Fiul Preaiubit al Părintelui Ceresc, ajută-i pe copiii orfani să simtă dragostea Sa sfântă. Tu, Cel ce ai zis: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”, ajută-i pe copiii orfani să dobândească mângâierea pe care ai făgăduit-o.
Dimpreună cu ei, ajută-i şi pe cei care au fost părăsiţi de părinţii lor şi care cresc în foame, frig, mizerie şi durere.
Şi dacă vreunii din ei nu au fost luminaţi de Sfântul Botez, mai înainte de orice Te rugăm să rânduieşti naşterea lor în Sfânta Ta Biserică. Doamne, să nu-i la şi fără ajutorul Tău!
După cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care a zis: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng”, ar trebui ca inimile noastre să se în tristeze pentru suferinţele copiilor greu încercaţi de viaţă. Cum ne-am putea numi creştini, dacă ne-am îmbuiba de toate bunătăţile, în timp ce alţii rabdă foame şi frig? Sau cum am putea să cerem ajutorul Tău, de nu-i vom ajuta la rândul nostru pe cei ce au nevoie de ajutor? Luminează-ne pe noi, Doamne, să-i ajutăm cu ce ne stă în putinţă, ca să îndulcim măcar puţin amara lor viaţă.
Binecuvântează-i, Doamne, pe aceşti copii necăjiţi, şi pe cei care îi ajută pe ei întăreşte-i şi le răsplăteşte lor după mare mila Ta, ca un bun şi iubitor de oameni. Amin

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu cei doi ucenici care mergeau la Emaus, Însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu copilul acesta, binecuvântând călătoria sa. Trimite-i înger păzitor ca oarecând lui Tobie, ca să-i fie povăţuitor şi să-l păzească nevătămat de toată întâmplarea cea rea, pentru ca să se întoarcă cu pace, sănătos trupeşte şi sufleteşte.
Tu, Cel ce niciodată nu Te desparţi de robii Tăi, nu Te despărţi nici de copilul acesta (numele). Tu, Care ai zis: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”, fii cu acest copil până la ultima lui suflare.
Ajută-l să nu cadă în ispita vrăjmaşului şi să se întoarcă din drumul său simţind ajutorul Tău şi cunoscând harul Tău, ca să laude şi să slăvească Numele Tău cel Sfânt. Amin.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul nostru, Dumnezeule a toată milosti­vi­rea și îndurarea, Care ai ne­­măsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oa­meni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur, aduc Ție mul­țu­mire pentru binefa­cerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău.
Te slă­vesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, îți mulțu­mesc și cu smerenie mă rog nemăsu­ratei și negrăitei Tale milostiviri, ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțu­mire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Ta­tălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, Stapanire de o fiinta, pricinuitoare a tot binele; ce vom rasplati Tie pentru toate cate ne-ai dat noua, pacatosilor si nevrednicilor, pe care mai inainte de a ne naste noi in lume le-ai randuit, si pentru toate cele ce ne dai fiecaruia din noi in toate zilele si pentru cele ce ai gatit noua tuturor in veacul cel viitor?
Deci se cuvenea pentru atatea binefaceri si indurari, sa multumim Tie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, pazind si implinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre si cu obiceiurile cele rele in nenumarate pacate si faradelegi ne-am aruncat…
Pentru aceasta, ca cei ce suntem intinati, nu numai ca nu indraznim a ne arata inaintea preasfintei fetei Tale celei intreit stralucitoare, ci nici preasfant numele Tau a-l chema, de nu ai fi binevoit Insuti Tu spre a noastra mangaiere a ne vesti noua; ca pe cei drepti si curati iubesti, iar pe pacatosii care se pocaiesc ii mantuiesti si cu milostivire ii primesti.
Deci, cauta, o Dumnezeiasca Treime, din inaltarea sfintei slavei Tale asupra noastra, mult pacatosilor; si bunavointa noastra in loc de fapte bune o primeste, si ne da noua duhul pocaintei celei adevarate; ca, urand tot pacatul, intru cuviosie si dreptate pana la sfarsitul vietii noastre sa petrecem, facand voia Ta cea sfanta si slavind cu cuget curat si cu fapte bune preadulcele si preaincuviintat numele Tau.
Amin.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel Ce cu negrăita înţelepciune ai rânduit ridicarea neamului nostru din adâncul păcatelor, caută şi acum spre noi cu îngăduinţă şi reînnoieşte întru noi darul pocăinţei. Ascultă suspinurile neputinţei noastre şi ne întăreşte pe noi întru lucrarea poruncilor tale cu răbdare. Smulge spinii patimilor din pământul inimii noastre şi trimite lumina darurilor Tale, ca să ne învrednicim a culege roadele gândurilor smerite.
Cel Ce pe Adam l-ai scos din adâncurile cele întunecate, scoate-ne şi pe noi din adâncul patimilor, care ne depărtează de vederea înţelepciunii Tale. Întăreşte sufletele noastre neputincioase pe piatra credinţei şi cu piatra rugăciunii sfarmă gândurile cele rele, care ostenesc mintea noastră. Alungă viforul tulburării din cămara sufletului nostru, Cel Ce prin uşile încuiate ai intrat la ucenicii Tăi, dăruindu-le lor pacea cea neajunsă de înţelegerea minţii omeneşti. Întăreşte cetatea sufletelor noastre dărâmată de mulţimea ispitelor şi necazurilor şi trupurile noastre gârbovite de boală le ridică din patul suferinţei precum ai ridicat pe soacra lui Sfântului Apostol Petru, care mai apoi ţi-a slujit cu bucurie şi mulţumire.
În toată vremea ne-am lenevit a lucra poruncile Tale şi voia Ta am defăimat, dar acum covârşiţi de mulţimea neputinţelor, cu glas umilit strigăm către Tine: Nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, ci, ca Unul Ce pe Adam iarăşi l-ai sălăşluit în Rai, ca să se îndulcească iarăşi de privirea Feţei Tale luminoase, deschide-ne şi nouă uşa pocăinţei, ca să vedem iar cu ochi limpede frumuseţea neasemănată a chipului blândeţii Tale.
Arma rugăciunii ne dăruieşte nouă, celor ce pururea suntem biruiţi de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi alunecăm în noroiul patimilor. Stinge focul păcatelor pe care din nepricepere şi slăbiciunea minţii l-am aprins şi cu roua milostivirii Tale înnviază sufletele noastre topite în văpaia patimilor. Nu Te depărta de inimile noastre, ci ca Cel Ce ai auzit suspinul lui Adam în iad, auzi şi gândurile noastre din adâncul iadului inimii.
Trimite nouă darul înţelepciunii Tale, ca petrecând întru lumina rugăciunii să Te privim cu ochii gândului pe Tine, Cel Ce ca Un Soare al dreptăţii Te închipui pe cerul inimii, risipind norii patimilor. Învaţă-ne a Te lăuda pe Tine cu umilinţă, ca neîncetat să-Ţi aducem curgerile gândurilor luminoase ale inimii: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, Slava Cea minunată contemplată de ochii îngereşti şi Bucuria mângâietoare a sufletelor noastre !

Preaputernice şi slăvite Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!
Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.
Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii.
Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.
Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.
Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.

Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai facut cerurile si pamantul,care ai dat viata tuturor lucrarilor Tale, in acest ceas in care sufletul meu sta intristat si plin de manie, intinde mana Ta cea atotputernica si ma scoate din aceasta intristare in care singur m-am afundat. Primeste, Doamne, umilita mea rugaciune pe care o indrept catre Tine cu siguranta ca ma vei ajuta.
Fii alaturi de mine Doamne, nu ma parasi niciodata.Iarta-ma ca gresesc mereu inaintea Ta. Imi aduc aminte primele zile cand ma rugam Tie cu credinta si tanjesc dupa ele. Am ajuns sa-mi fie rusine cu Tine, Doamne si de aceea Te rog sa ma ierti si sa ma miluiesti. Nu te-am marturisit in fata oamenilor, Doamne, Dumnezeul meu si in loc sa fiu incredintat ca Tu existi am marturisit gresit despre Tine.Iarta-ma Doamne al meu.
Auzi glasul rugaciunii mele si cererea mea caci ma rog catre Tine precum David psalmistul care zice “Doamne auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru adevarul Tau, auzi-ma intru dreptatea Ta si sa nu intri la judecata cu robul Tau ca nu se va indrepta inaintea Ta tot cel viu”. Pacate mari mi-au cuprins sufletul, ca niste lanturi ma tin si imi frang putin cate putin trupul. Zilele trec, anii se duc si eu raman acelasi pacatos.Dar Tu, Doamne, nu vei inceta sa ma asculti. Tu ma vei ajuta, Doamne al meu si ma vei sprijini. Vei fi alaturi de mine ziua si noaptea,la bucurie si necaz. Caci Tu, toate le randuiesti cu mare intelepciune si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat la această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.
N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii spre Tine. Dar Tu n-ai spus ucenicilor Tăi: “Tot ce ve-ţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi: Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”.
De aceea îndrăznind te chem: Păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului. Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta. Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără de păcat.
Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie. De aceea, te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea cea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc spre Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc bună-plăcere înaintea Ta şi-l rănesc pe semenul meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea suflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.
Miluieşte-mă!
Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: DIN TOATĂ FIINŢA MEA.
Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi cunoştinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-ţi pot aduce pocăinţă după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici cînd mintea mea e oarbă încă. Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.
Fii cum mine, Doamne, în acel ceas înfricoţător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul de judecată.
Doamne, în mare mila Ta şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea! Amin.

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.
Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.
Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.
Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta.
Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.
Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.
Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

Atunci când ni se întâmplă minunea şi rămânem însărcinate nu ne putem gândi decât la două lucruri: să ducem sarcina la capăt şi să naştem un copil sănătos. A creşte un copilaş cu probleme este “o cruce” grea de dus. De aceea, trebuie să ne rugăm zi şi noapte la Bunul Dumnezeu şi la Măicuţa Domnului să ne binecuvânteze viaţa cu prunci sănătoşi.
Rugăciunea femeii însărcinate, este o rugăciune foarte puternică, frumoasă şi înălţătoare pe care o citesc femeile însărcinate pentru păstrarea sarcinii, pentru a avea o sarcină uşoară, pentru a naşte uşor fără dureri, pentru a naşte un prunc sănătos şi nu în ultimul rând pentru a-i mulţumi Bunului Dumnezeu şi Măicuţei Domnului pentru binecuvântarea casei lor cu prunc.
O, Împărate Sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorule al vieţii şi al nemuririi, îţi mulţumesc că în căsătoria mea m-ai facut vas ales al binecuvântării şi al darului Tău. Căci Tu Stăpâne ai zis:”creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!”
Îţi mulţumesc şi mă rog: Binecuvântează acest rod al trupului meu, care mi-a fost dat de către Tine; ocroteşte-l şi dă viaţă întru Duhul Tău cel Sfânt; dă-i creştere întru sănătate şi trup curat cu mădulare bine întemeiate. Sfinţeşte trupul lui, mintea, inima şi toate simţurile şi dăruieşte acestui prunc care se naşte suflet înţelept şi întemeiază întru el frica Ta.
Înger credincios, păzitor sufletului şi trupului îi dăruieşte. Păzeşte-l, ţine-l, întăreşte-l şi-l adăposteşte pe el în pântecele meu până în ceasul naşterii lui şi nu-l tăinui pe el în pântecele maicii sale, pentru că mâinile Tale l-au alcătuit dându-i viaţa şi sănătate.
O, Doamne Iisuse Hristoase întru Atotputernicile şi părinteştile tale mâini încredinţez copilul meu. Aşează-l pe el sub mâna harului Tău şi prin sfântul Duh, sfinţeşte-l pe el sub mâna Harului Tău şi prin sfântul Duh sfinţeşte-l şi-l înnoieşte întru viaţa veşnică ca să fie mădular al cereştii Tale Împărăţii. Amin.
O întru tot Milostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, caută şi mă păzeşte pe mine roaba Ta, de frică şi de duhurile cele rele care caută să strice lucrul mâinilor Tale, iar când va veni ceasul şi timpul meu, izbaveşte-mă de dureri. Luminează-mi neputinţele cele din timpul ieşirii şi dă-mi întărire şi putere la naştere. Fă-o grabnică prin Atotputernicul Tău ajutor, ca slava lucrului Tău este aceasta şi tăria Atotputerniciei Tale, lucrul Harului Tău şi a inimii tale milostive. Amin!
Este bine pentru femeile însărcinate, ca duminica să meargă la biserică la Sfânta Liturghie, unde să se roage pentru a naşte prunc sănătos, să dea acatist şi să fie binecuvântate de preot.

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, care întru cele înalte locuieşti şi spre cele smerite priveşti, binecuvântează casa noastră şi cu puterea Ta, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi (numele), cei ce locuim în ea.
Bine este, Doamne, ca şi casa noastră să ne fie ca o doua biserică, în care noi ne închinăm înaintea sfintelor icoane şi ne rugăm Ţie. Binecuvântează, Doamne, găspodăria noastră şi înmulţeşte în ea toate bunătăţile, ca să uităm de grijile şi nevoile pământeşti şi să putem lucra mai cu osâdrie pentru dobândirea vieţii cele veşnice şi pentru a ajunge în locaşurile Tale cele sfinte.
Îndepărtează de la noi toate cursele vrăjmaşului celui pierzător de suflete, trimite pe îngerul Tău cel milostiv, ca să ne păzească şi să ne ferească de toată răutatea şi să ne povăţuiască spre lucrarea tuturos faptelor celor bune şi spre împlinirea sfintelor porunci.
Că ţie ţi se cuvine a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.